Timp de 16 ani la rând, Coreea de Nord a fost clasată drept „cea mai opresivă țară din lume împotriva creștinilor”. De asemenea, în această săptămână, Departamentul de Stat al SUA a reafirmat că, într-adevăr, este una dintre tările cele mai intolerante din punct de vedere religios din lume – torturând și ucigând chiar și pe cei care sunt doar suspectați că se închină lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu a împiedicat ca 36% din populație – în jur de 9 milioane – să practice creștinismul.
„Viața este extrem de dificilă pentru nord-coreeni, dar creștinii se confruntă cu un drum și mai dificil”, a declarat Jeff King, președintele Concernului Creștin Internațional.
„Creștinii sunt acuzați că sunt imperialiști care încearcă să răstoarne guvernul, iar cei care sunt prinși practicându-și credința sunt arestați, torturați într-un mod groaznic, închiși și uneori sunt uciși imediat”.
Deci, cum supraviețuiesc acești curajoși în cea mai închisă țară de pe pământ?
La suprafață, creștinismul există în Coreea de Nord. Constituția de pe hârtie promite să protejeze libertatea religioasă și interzice discriminarea pe baza credinței. Astfel, capitala Phenian, găzduiește în prezent cinci biserici controlate de stat - bisericile protestante Bongsu, Chilgol și Jeil, catedrala catolică Jangchung și cea mai recentă fiind Biserica Ortodoxă Rusă Sfânta Treime. Aceste biserici, însă, sunt considerate a fi doar spectacole false pentru vizitatori și turiști.
În mod obișnuit, vizitatorii străini sunt duși să vadă aceste locuri, în care oficialii bisericii sunt îmbrăcați în mod corespunzător, țin Biblii în mâini și se închină la altar. Dar Chad O'Carroll, directorul departamentului de știri și analiză din Seul, Coreea de Sud, a declarat că aceștia sunt, doar lucrătorii statului selectați special, a căror vocație este să pretindă religia. El a explicat că coșurile în care se adună colecta trec printre persoanele care participă la program iar localnicii par să pună bani în timp ce străinii privesc, dar ei doar se prefac că pun bani, iar coșurile rămân goale.
"Ghizii adesea se plâng de faptul că trebuie să meargă la biserică și să ordoneze spectacolul pentru că o persoană diplomatică este în oraș", a continuat el. „Există și o moschee în Phenian pentru ca oficialii iranieni să fie fericiți. De asemenea, și rușii au biserica lor”.
Într-adevăr, Ambasada Rusiei din Coreea de Nord se mândrește că decizia de a construi prima biserică ortodoxă a fost luată în 2002, după ce fostul lider Kim Jong Il a vizitat o biserică din Orientul Îndepărtat al Rusiei. Rușii spun că Biserica Ortodoxă din Rusia a donat clopote, icoane și ustensile bisericești proiectului din Coreea de Nord și că serviciile sunt ținute în fiecare sâmbătă și duminică. Ambasada Rusiei „invită în mod tradițional liderii și personalul misiunilor diplomatice și organizațiilor internaționale să participe la serviciile sărbătorilor creștine, precum Crăciunul și Paștele”.
Dar în spatele acestor lucruri de fațadă, există o adevărată mișcare creștină – care se supune unor riscuri extreme. Se estimează că sunt aproximativ 70.000 de prizonieri creștini în lagărele de concentrare din Coreea de Nord. Centrul bazelor de date a Drepturilor Omului din Coreea de Nord arată că peste de 75% din creștinii care ajung în închisoare sau în lagăre nu supraviețuiesc. Dezertorii au vorbit despre faptul că, în închisori, creștinii sunt zdrobiți de tăvăluguri iar mai apoi sunt folosiți pentru a testa armele biologice sau sfârșesc atârnați pe o cruce în flăcări.
Unul dintre cele mai mari obstacole cu care se confruntă creștinii este paranoia și trădarea persoanelor apropiate, deoarece regimul Kim Jong Un încurajează trădările în schimbul recompenselor.
O zicală cunoscută din cultura nord-coreeană zice „Zidurile au ochi iar câmpurile au urechi”. „Creștinii trebuie să fie foarte atenți să își ascundă credința cât mai mult timp posibil, trebui să se închine și să se roage pe întuneric. Trebuie să fie foarte atenți la vecini, la prieteni sau chiar la propria familie deoarece toți cetățenii se spionează unii pe alții” a spus King. „Majoritatea părinților nu le prezintă copiilor credința creștină până ce nu sunt suficient de mari încât să poată păstra secretul și să păzească familia”.
Vernon Brewer, fondator și președintele organizației World Aid a declarat că se gândește des la cazul unei fete numită Eun, fetiță în clasa a treia, a cărei profesor le-a zis elevilor săi că are o „misiune specială” pentru ei. El le-a spus să meargă acasă și „să caute o carte”, și dacă vreunul dintre ei găsește cartea, va fi onorat. Eun a ajuns să găsească o Biblie. A doua zi, la școală, a primit într-adevăr un premiu. Dar când Eun s-a întors acasă, părinții ei nu mai erau acolo", își amintește el. "Este greu de imaginat o astfel de cruzime prin care copiii sunt, în inocența lor, folosiți împotriva propriilor părinți”.
„Nu numai că regimul închisorii judecă acuzații fără proces, dar adesea le răpesc și rudele - indiferent dacă împărtășesc credința creștină sau nu - și sunt cunoscuți pentru faptul că pedepsesc rudele suspecților până la a tria generație”, a spus Brewer.
Părinții suficient de curajoși pentru a-și împărtăși credința cu copiii lor sau cu familiile extinse se adună în încăperile fără fund din casele lor, unde își pot șopti rugăciunile și imnuri. Adesea, Bibliile lor sunt pagini împrăștiate pentru a ascunde "cartea".
Nord-coreenii au voie câteodată să viziteze China, unde unii au acces la Biblii și altă literatură creștină și le introduc apoi în Coreea de Nord– cu pericolul să-și piardă viața. O'Carroll a subliniat, de asemenea, că misionarii creștini operează uneori în orfelinate și în alte servicii în zonele de frontieră, dar fac acest lucru fără simbolism religios.
"Ei predică prin acțiunile lor, mai degrabă decât prin căile tradiționale", a explicat el.
Începând cu secolul al XIX-lea și până la Războiul Coreean, Coreea de Nord a fost o fortăreață creștină - iar Phenianul a fost considerat "Ierusalimul Răsăritului", în timp ce acum nu este deloc prietenos cu credincioșii. Activiștii pretind că creștinismul continuă să crească în ciuda tiranismului profund din țară.
"În ciuda eforturilor de eradicare a creștinilor, am descoperit că biserica din Coreea de Nord este în creștere", a adăugat Brewer. "Ei știu că numai Dumnezeu este suficient de puternic pentru a-i ajuta să treacă prin întunericul celui mai opresiv regim de pe pământ".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.