Unul dintre miturile persistente ale anticepefistilor și una dintre tezele propagandistice de bază anti-referendum este că inițiativa CpF vine de nicăieri, pentru că în România nici măcar nu s-a pus problema căsătoriilor homosexuale. Cu alte cuvinte, mitul spune că mișcarea CpF este artificială, lipsită de obiect.
Dacă acesta este mitul, care e realitatea?
Realitatea este că încă din 2006, ACCEPT, prin GAY FEST, a avut ca revendicare căsătoriile homosexuale și parteneriatele civile. Revendicarea se adresa, așadar, nu doar parteneriatelor, așadar, ci și căsătoriilor.[1] A fost unul dintre cele mai vizibile Gay Fest-uri, strategic gândit pentru a pune presiune pe autoritățile românești în perspectiva integrării în UE. Liderii ACCEPT au arătat, atunci, că nu e de ajuns abrogarea faimosului art. 200 din Codul Penal, ci trebuie egalitate în drepturi.[2] A fi egal în drepturi prin acordarea căsătoriei implică, în mod evident și necesar, și dreptul la adopție.
Tot atunci, simbolic, F. Buhuceanu, lider al ACCEPT, s-a căsătorit civil și "religios" cu partenerul sau, în Spania. Un act performativ și politic, totodată, am spune, fiind și un mesaj public asupra necesității extinderii căsătoriei și drepturilor asociate acesteia, inclusiv cel al adopției, la comunitățile LGBT. Spania este una dintre țările în care există, de altfel, dreptul la adopție al cuplurilor gay[3]
Au existat, ulterior, repetate tentative de obținere a parteneriatelor civile pentru cuplurile de același sex. GAY FEST-urile au devenit tot mai bine marketizate, beneficiind de susținerea vizibilă a unora din ambasadele occidentale, SUA fiind un actor important în acest sens.
Continuarea pe www.activenews.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.