Cu greu îmi pot imagina un gest mai sfidător, mai dispreţuitor, faţă de temerile unei mari părţi din români decât să anunţi construirea unei uriaşe moschei, la Bucureşti, la 24 de ore după ce un grup de terorişti islamişti au omorât 34 de persoane în numele acestei religii. Să nu ne ferim de cuvinte, fiindcă m-am săturat de fariseismul corectitudinii politice: atacatorii din capitala Belgiei au acţionat în numele credinţei lor.
În astfel de momente, preşedintele României trebuia să înţeleagă temerile poporului care l-a ales, nu să fie drăguţ cu un semi-dictator care are ambiţia de a ridica o moschee în fiecare capitală prin care trece. Suntem atenţi cu fandacsiile unui Erdogan care hărţuieşte creştinii din ţara sa, ameninţă ziariştii cu ani grei de puşcărie (citiţi apelul celor 100 de scriitori, printre care Herta Muller şi Vargas Llosa, la salvarea jurnaliştilor de la Cumhuriyet) şi care ani întregi a sprijinit, din umbră, ISIS. Preşedintele Iohannis nu a îndrăznit să spună un cuvânt despre problemele cu care se confruntă comunitatea ortodoxă din Turcia şi să ceară, de exemplu, redeschiderea celebrului seminar de pe insula Halki – oficialii din SUA sunt mult mai implicaţi în acest subiect decât liderii unui popor majoritar creştin-ortodox.
Ridicarea unei moschei uriaşe, la Bucureşti, la comanda preşedintelui Turciei, nu este un gest de toleranţă, ci unul de slugărnicie stupidă.
Vezi și:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.