Mike Olari – Sindromul "Titel Maghiar"

Ascultam zilele trecute o predică despre Anania și Safira, care au încercat să inducă în eroare pe apostolul Petru, iar prețul plătit de ei a fost extrem de drastic, efectiv au plătit cu viața, pentru că de fapt ei au încercat să mintă pe Duhul Sfânt, care nu s-a lăsat și nici nu se va lăsa vreodată păcălit, de ipocrizia falșilor creștini. De fapt, ceea ce Anania și Safira au încercat să facă, a fost să creeze o percepție bună despre ei și să arate bine în fața lui Petru și a noilor adepți convertiți la religia creștină, prin mesajul lui Petru. Era foarte la modă (cool) în acea perioadă, să fii creștin. Ei nu au vrut să plătească pentru a face parte din noii convertiți care erau vorbiți de bine de întregul norod, au vrut doar reputația creștinilor!

În cazul Titel Maghiar, dacă am citit cu atenție mărturia lui, am putut observa foarte ușor același duh pe care îl întâlnim și la Anania și Safira. Cu toate că el trăiește o viață departe de Dumnezeu, totuși el a dorit să fie alături și de oameni ai lui Dumnezeu, încercând să influențeze și să atragă simpatia câtor mai mulți creștini și de ce nu, chiar a unor păstori importanți. Desigur, cu toții îl condamnăm și mulți s-au întrecut în a-l acuza și a-l judeca în fel și chip.

La prima vedere, pare totul în regulă și bazat pe experiența din Faptele Apostolilor Capitolul 5, se pare că merită pedeapsa capitală. Totuși, înainte să dăm verdictul final, haideți să ne uităm fiecare în viața noastră și în viața bisericilor pe care le frecventăm.

Câți dintre noi nu suntem profesioniști atunci când vine vorba de a impresiona pe cei din jurul nostru sau pe pastor? Tot timpul unii se implică în orice activitate bisericească, doar pentru a fi văzuți bine de toți cei din biserică, dar mai ales, de conducerea bisericii și de pastor. Poate ți-ai “câștigat un loc de cinste în biserică” și la fiecare alegeri de comitet, ești ales printre primii.

Îmi pun mie câteva întrebări, dar și tuturor celor ce veți citi acest articol:

• Este și impresia familiei tale, la fel?
• Ce ar spune soția mea/a ta dacă ar fi sinceră și nu ar încerca să protejeze dualitatea vieții?
• Dar să mergem mai departe și să ne întrebăm fiecare în dreptul nostru, colegii de muncă, cu care avem contact zilnic, ar vota pentru noi și ne-ar da “onoarea” pe care ne-o dau cei din biserică?
• Suntem noi reali?
• Suntem noi în familie și la locul de muncă, aceiași cu percepția pe care am creat-o în fața oamenilor din biserică?

Apoi, cât compromis nu se face, în ceea ce privește percepția lumii de afară în ceea ce privește “religia” noastră, organizația din care facem parte și nu în ultimul rând, cultul de care aparținem.

Nu puține sunt cazurile în care organizații mari plătesc sume enorme, pentru a-și ascunde păcatul în care trăiesc cei care le conduc și pentru a transmite celor din jur o precepție bună, chiar dacă este diferită de realitate.

Chiar și cultele evanghelice, încearcă din răsputeri să arate în fața lumii ceea ce în realitate, de multe ori nu reprezintă adevărul, pentru a nu-și strica numele “bun” la care poate au muncit ani de zile. Unele biserici sunt în stare să elimine de pe lista membrală, pe cei care au căderi și anumite păcate. Dar nici cei care au curajul să-și spună părerea deschis despre situația reală din biserică, nu au o soartă mai fericită.

Aproape că nu mai există nici o biserică, care să nu se confrunte cu cazuri de avort, divorțuri sau tineri rebeli. Când ați auzit ultima dată în biserica dumneavoastră, despre astfel de lucruri? Nu ați auzit nu din cauza faptului că nu există, dar bisericile preferă să-i alunge pe acești oameni din biserică, decât să se ocupe de recuperarea lor, fiindcă nu vor să-și strice creditul și numele “bun” la care țin mai mult decât la sufletele oamenilor.

În timp ce ascultam acea predică, m-am gândit foarte profund, ce s-ar întâmpla dacă ar veni Petru și în bisericile noastre și măcar o zi ar practica metoda aplicată Ananiei și Safirei? Credeți că ar mai rămâne cineva în biserică?

Dar ce bine că, prin Jertfa lui Isus Cristos, noi toți putem primi iertare și nu suntem dați pe față, dar dacă nu ne vom pocăi de acest flagel numit păcatul IPOCRIZIEI, cu siguranță că în final nu vom avea un sfârșit diferit de cel al Ananiei și Safirei.

Deci, haideți înainte de a da sentințe foarte aspre lui Titel sau altora din jurul nostru, să ne verificăm viața noastră personală.

Trăim zilele de pe urmă și cred că ar trebui să recunoaștem starea decăzută în care a ajuns creștinismul și fiecare să facem în dreptul nostru, tot ce ne stă în putință, pentru a mai salva tot ce se mai poate salva, până încă nu este prea târziu.

Trezirea trebuie să înceapă cu noi cu fiecare, iar cei din jur văzând viața noastră de creștini adevărați, să ne urmeze exemplul.

Nu PERCEPȚIA contează (cum ma auzit chiar un slujitor al bisericii spunând) ci REALITATEA!

Doar creștinii reali vor influența pe cei necredincioși, nu cei de formă.

Doamne ajută la aceasta!

Mike Olari

www.family2fam.com