În general, clasa politică românească post decembristă m-a dezamăgit profund, fiind cu fiecare an tot mai străină de valorile pe care le consider esențiale în calitate de cetățean, de creștin, de om. Totuși, nepăsător nu sunt la ceea ce se întâmplă în sfera politicului. Am prins acest „microb” în studenție când ziarele cu pagini mari, de vreo jumătate de metru pătrat, se citeau de la prima pagină până la mica publicitate. De atunci tot caut să fiu la curent cu mersul politicii românești. Uneori mi-am exprimat opiniile mai direct, alteori am stat mai rezervat, cum a fost și anul acesta înaintea primului tur. Adesea mi-a fost foarte greu să mă poziționez când alegerea a fost mai degrabă dintre răul cel mare și cel mic.
Sunt câteva lucruri destul de serioase care m-au făcut să nu votez pentru Iohannis în turul I. Continui să cred că dreapta putea să vină cu soluții mult mai bune. Sunt cel puțin 3 variante care ar fi putut să îl scoată pe Ponta pe tușă din prima dezbatere electorală. Dar în timp ce dreapta a venit cu un candidat slab, stânga s-a prezentat cu cel mai slab candidat de la Revoluție încoace. Slăbiciunile arătate de acesta sunt la fel de multe precum lista „personalităților” PSD citită de Iohannis (aceea cu corupții protejați de Ponta). Enumăr aici doar câteva:
- Victor Ponta este omul care a reușit într-o scurtă carieră de prim-ministru să dovedească o sete de putere pe care nu au arătat-o nici Adrian Năstase și Traian Băsescu la un loc.
- Distrugerea sau confiscarea instituțiilor pentru mașinațiunile sale politice: Avocatul Poporului, Monitorul Oficial, Consiliul Național al Audiovizualului, Comisiile din Ministerul Educației care au avut de-a face cu cercetarea plagiatului, Arhivele Naționale, ICCMER, Institutul Cultural Român, INS etc.
- Susținerea fără perdea a politicienilor corupți, desigur. Și reversul fiind adevărat, Ponta beneficiind de multă susținere din partea corupților.
- Înverșunarea cu care a subminat actul de justiție, promovând Codul Penal găunos și refuzând să îl corecteze, astfel că a scurtat pedepsele multor vinovați de corupție. La fel, a refuzat să scoată legea amnistiei din Parlament și a lăsat PSD să împiedice actul de justiție în cazul parlamentarilor corupți.
- Seninătatea cu care și-a susținut nevinovăția deși este clar a dobândit doctoratul prin fraudă. Cu aceeași seninătate ne spune că este președintele care unește, neuitând să împartă mereu, cu înverșunare, societatea în băsiști și restul, în ortodocși și restul, în români și restul…
- Tot cu aceeași seninătate ne-a spus că una votează în calitate de prim-ministru, iar alta în calitate de parlamentar; că partidul său a decis amnistierea, dar el nu știa de asta ș.a.m.d.
- Înhămarea BOR ca întreg, dar și a unor părți din alte culte, la căruța lui electorală. Pomenile electorale de anul acesta au însemnat înghețarea unor investiții esențiale pentru dezvoltarea țării.
- Apropierea de Rusia și China într-un moment în care principalul pericol extern pentru România vine tocmai dinspre Rusia.
- Incapacitatea de a rosti o frază fără a rosti și cuvintele Băsescu sau USL, uitând că următorii 5 ani ar fi trebuit prefațați de o campanie electorală în care să își prezinte viziunea pentru România.
- Călcarea legii din postura de magistrat, activând în serviciile secrete.
- Blocarea accesului la vot pentru majoritatea românilor din străinătate, susținerea pentru redefinirea familiei, susținerea pentru Radu Mazăre, lansările de pe stadion în stil ceaușist și propaganda care îmi aduce aminte de alte vremuri etc.
În aceste condiții voi vota cu Iohannis. Voi aștepta apoi până duminică seară să văd dacă românii s-au lăsat copleșiți de aparatul imens de propagandă al „Partidului” care se vrea Partid-Stat, sau au reușit, la 25 de ani de la Revoluție, să dovedească mai mult simț civic – venind la vot, și discernământ politic – votând candidatul dreptei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.