După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Vlad Crîznic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Vlad Crîznic. Afișați toate postările

sâmbătă, 30 mai 2020

Vlad Crîznic 🔴 Ravi Zacharias și românii


Nici în cele mai îndrăznețe vise nu am crezut vreodată că Ravi Zacharias va veni în România, și că o va face cu atât de mult drag. Au fost câteva momente în relația cu el care mi-au arătat că îi pasă în mod sincer de țara noastră.

În 2010, când a venit pentru conferința de la Sinaia, unde a vorbit celor 550-600 de pastori și lideri din toată țara strânși acolo de organizarea făcută de BIG Impact, RZIM România și Biserica Metanoia Arad. A venit mai întâi la Arad, iar la aterizarea din Timișoara primul lucru pe care mi l-a spus a fost că vrea să vadă unde a pornit revoluția din 1989 și că vrea să meargă pe treptele unde au murit oamenii pentru libertate. Mi-am dat repede seama că citise istoria recentă a României. Am vizitat multe locuri din Timișoara, iar la fiecare oprire am fost fascinat să văd câte detalii știa deja.

Cu ocazia aceleiași vizite, la drumul către Palatul Parlamentului, pe Kiseleff mi-a spus că el a mai fost acolo. Amintirile au început să i se clarifice și atunci și-a dat seama că într-un drum spre India în 1981 a oprit în București, și s-a întâlnit cu un pastor. Din câte își aducea aminte era vorba de Talos, pronunțat cu s. Da, Vasile Taloș. Am rămas uimit să văd că ține minte numele celor pe care i-a întâlnit cu aproape 30 de ani în urmă.

În 2013 a predicat la unul din serviciile Bisericii Române Baptiste din Atlanta, iar la final a stat cu toți cei ce doreau să vorbească cu el, a rămas la masă cu toată biserica, iar amintirile acelei vizite sunt foarte vii în comunitatea de acolo.

2015 a fost un alt an în care Ravi a vizitat România, iar Conferința Believe din Cluj-Napoca va rămâne pentru mult timp în amintirile celor ce am fost prezenți acolo. Întâlnirea cu primarul orașului, Emil Boc, o întâlnire în care s-au relatat istorii ale orașului și a Transilvaniei, dar s-au și atins laturi sensibile ale credinței și dreptului moral a fost o întâlnire în care s-au făcut și planuri, care din păcate nu se vor mai concretiza așa cum au fost ele visate atunci. Din nou, a vizitat Bucureștiul, iar evenimentele de la Senat și Parlament, alături de câteva vizite în cadru informal cu demnitari din București ne-au arătat cât de mult iubește oamenii și cu cât tact știe să conducă discuții fie că vorbește cu un recepționer de hotel, fie că este senator, primar sau ambasador.

Una dintre aminitirile frumoase de la Cluj, îl implică și pe Liviu Mocan. În curtea lui s-au strâns o parte din artiștii și profesorii clujeni, iar pentru câteva ore, l-am văzut pe Ravi predicând Evanghelia unos sceptici, atei, liber cugetători așa cum numai pe el l-am auzit. AM văzut Fapte 17, repus în scenă într-o manieră incredibilă. Mulțumim, Liviu!

Două întâmplări, dintre cele mai recente au avut loc în 2016. Pe una dintre ele o redau mai jos:

În ianuarie 2016 am fost sunat de pastorul Luigi Mițoi de la Biserica Betania din Chicago. Nu ne cunoșteam dinainte, însă la telefon, după o prezentare scurtă am fost rugat să facilitez prezența lui Ravi Zacharias la Convenția Bisericilor Penticostale din America de Nord care avea să aibă loc la Chicago în luna septembrie a aceluiași an. Încă îmi aduc bine aminte cât de sceptic am fost cu privire la posibilitatea realizării unui astfel de eveniment cu Ravi.

În aceeași conversație cu pastorul Luigi, i-am spus: “Știți bine cât de greu este să găsim loc în calendarul lui pentru un nou eveniment peste 2-3 ani, iar dumneavoastră îl vreți peste 9 luni...De exemplu când a venit în România în 2010, invitația a fost făcută în 2007. Eu sugerez să fim raționali și să găsim o altă ocazie, mult mai ușor de pus în calendar.”

joi, 21 mai 2020

Vlad Crîznic 🔴 Ce am învățat de la Ravi?

Ultimele zile au fost foarte lungi și am dat curs amintirilor, mesajelor și pozelor pe care le am cu și de la Ravi, de când l-am cunoscut și până la ultima întâlnire cu el. Vestea bolii și apoi vestea morții au fost foarte grele, dar credem și predicăm învierea. Știu că Ravi e într-un loc la care a visat, în prezența Celui pentru care a cutreierat întreg pământul.

Răscolind arhiva amintirilor am realizat cât de multe am învățat de la el, fără ca aceste învățături să fi fost scrise sau rostite.

Am învățat că omul este mai important decât argumentul. De atâtea ori l-am urmărit din primul rând răspunzând întrebărilor de tot felul. L-am văzut tratând pe toți la fel, cu o candoare incredibilă. Am auzit întrebări bune și mai puțin bune, dar reacția lui și felul în care a răspuns nu a variat în funcție de calitatea întrebării sau statutul celui ce a adresat întrebarea. De asemenea, după evenimente, indiferent de oră și oboseală stătea să vorbească cu toți ce doreau să îi spună ceva sau să îi mai adreseze alte întrebări. L-am văzut salutând pe nume angajați ai hotelurilor în care revenea, fie că era Moscova, Singapore, Seul sau Chicago.

Am învățat că tonul este mai important decât puterea. Asta cred că a fost cel puțin la fel de important ca și calitatea răspunsurilor pentru cei ce l-am admirat. L-am văzut mustrând, l-am văzut criticând, l-am văzut fiind autoritar, dar absolut niciodată nu l-am văzut sau auzit ridicând tonul sau denigrând pe cineva. L-am admirat pentru asta și mă lupt să îi semăn.

vineri, 15 mai 2020

Vlad Crîznic 🔴 Cum am ajuns să lucrez cu Ravi Zacharias...

Adesea mă întreabă lumea cum am ajuns să lucrez cu Ravi?

Într-o dimineață devreme din Septembrie 2007 l-am întâlnit pentru prima dată pe Ravi Zacharias. Dar povestea începe cu aproape 10 ani înainte, undeva prin 1997-1998, când Natan – colegul și prietenul meu încă din clasa întâi, mi-a dat un CD cu 71 de predici ale unui indian, cu un timbru vocal inconfundabil. Le-am devorat, apoi am început să îi caut cărțile, ca mai apoi să încep să încerc să folosesc idei și ilustrații în predicile timid rostite în duminicile când mergeam în misiune cu tinerii de la Biserica Baptistă Maranata din Arad. Acele 71 de mesaje erau deja aproape memorate. Aveam 17-18 ani.

Câțiva ani mai târziu, fiind student la teologie în anul întâi, am participat la European Leadership Forum la Sopron în Ungaria unde l-am întâlnit pe Michael Ramsden, care conducea network-ul de apologetică și evanghelizare din partea RZIM. Nu făcusem atunci legăturile dintre el și Ravi Zacharias, însă le-a făcut Michael când m-a întrebat ce și cine mă pasionează cel mai mult în lucrare, iar răspunsul meu a fost apologetica după modelul pe care îl aud la Ravi Zacharias.

Între 2005 și 2007, prietenia cu Michael s-a sudat, iar în următorii ani am călătorit la Oxford de mai multe ori pentru cursurile de apologetică de acolo. Eu însă nu îndrăzneam să visez la mai mult decât a face din lucrarea RZIM un model de urmat în România. Michael credea altfel, așa că în toamna lui 2007 cu ocazia unei vizite în US, mi-a sugerat că aș putea să îl întâlnesc pe cel pe care îl admiram de la distanță.

Tremuram din toate încheieturile deja cu o seară înainte. Încă retrăiesc momentul când, la masă fiind în restaurantul în care urma să ne întâlnim pentru micul dejun, l-am observat venind de la mașină, prin parcare, apoi intrând în restaurant și venind la masa noastră. S-a oprit să vorbească cu mai mulți oameni care l-au recunoscut, iar aștepterea mea părea veșnică...Eram cu Dora, iar emoțiile mele cred că abia mi-au dat voie să rostesc un salut anemic. Aveam doar 23 de ani, iar întâlnirea aceasta eram mai mult decât îmi puteam imagina vreo dată.

Toate întrebările lui Ravi au fost despre ce mă pasionează și de ce. M-a întrebat despre ce mi se pare cel mai greu în viitorul pe care mi-l imaginez și de ce. Apoi mi-a povestit despre ce înseamnă pentru el evanghelizarea și cum și-o imaginează în 15-20 de ani. Mi-am povestit viața, iar el mi-a povestit-o pe a lui atât cât a fost relevant pentru întâlnirea noastră. După două ore care au trecut ca o clipă ne-a invitat să vizităm biroul organizației.

joi, 19 martie 2020

Vlad Crîznic 🔴 Pentru noi e taină mare ce va fi în viitor...


”Pentru noi e taină mare
Ce va fi în viitor
Poate e o zi cu soare
Poate e o zi cu nori
Insă ştiu că-ngrijorarea
S-o alung va trebui
Dumnezeu si îndurarea
În etern vor dăinui.”

Nu-i așa că altfel punem accentul pe anumite cuvinte? De câteva zile am avut timp să macin multe gânduri și să re-evaluez multe planuri. Pun în scris câteva idei, poate vă sunt de folos:

Viața obișnuită se redefinește.

Esențial și ne-esențial sunt cuvintele care probabil ne trec prin minte de câteva zile încoace, iar de fiecare dată când le cântărim, ele suferă și o redefinire. Ce anume trebuie să facem și ce suferă amânare? Categoriile precum urgent versus important sunt de asemenea restabilite. Ce cumpărăm, ce mâncăm, ce bem, care haină e necesară și care nu, schimb sau nu mai schimb mașina. Se pare că pantofii de toamna trecută pot fi la modă și primăvara asta...

Realizăm că putem trăi cu mult mai puțin, mofturile nici măcar nu mai sunt rostite, cu atât mai puțin puse în practică sau în coșul de cumpărături. Nu mai contează ce mașină conduci, ce marcă e ceasul sau dacă ai haine de firmă sau nu.

Inovația generată de nevoia de a trăi altfel urmează să producă efecte. Ca exemplu, școala în online, care a fost fluturată doar în anii electorali devine încet, încet realitate, iar profesorii par să se descurce minunat fără programe de instruire plătite din bani grei de la buget. Nu a fost nevoie de echiparea școlilor, profesorilor sau a elevilor cu echipamente vândute la supra-preț anterior crizei. (Da, știu, nu este cazul peste tot, dar majoritatea profesorilor au un smartphone, acces la 3G/4G, iar despre copii nu mai vorbim). Se pare că și la TV se pot transmite cursurile esențiale claselor 8/12. Iar în fața TV-ului am fost majoritatea deja dresați să stăm cuminți. Deci se poate.

Cu toții ne spunem câte întâlniri puteau fi emailuri, și câte emailuri ar fi trebuit să fie întâlniri. Recalculăm importanța relațiilor interpersonale, dar și a eficienței muncii noastre.

Panica creată de mass-media în combinație cu incertitudinea viitorului apropiat și mediu stârnește în noi o capacitate de filtrare a informațiilor de care nu am știut că suntem capabili. Dintr-o dată îndepărtăm (unfollow/unfriend/unlike) surse de informație care nu doar că nu sunt utile, dar par a fi chiar toxice.

Biserica se adaptează.

Biserica pare să descopere puterea (și fața bună) a internetului. Nu-i așa că ați văzut biserici și lideri religioși pe FB pe care nu ați crezut că îi veți vedea vreo dată pe aici? Minunate sunt căile Domnului!

Nu-i așa că mesajele lor sunt dintr-o dată mai bine structurate, iar timpul folosit pentru a fi transmise pare să se fi scurtat? Tot din cauza ”esențial/ne-esențial”...

Ați auzit probabil despre anumite tipuri de biserică: ”Vai, dar biserica nu se roagă!” (a se citi ”nu are rugăciune în comun”). Acum se dovedește că biserica se roagă, chiar dacă nu se vede...O, și cum se mai roagă!

Ați mai auzit probabil: ”închinarea lor e doar show”. Stați să vedeți cum se știu închina și fără sistemul audio super performant.

Învățătura despre zeciuială și dărnicie devin mult mai importante pentru lideri. Da, biserica trăiește din asta, și la fel și slujitorii ei. În panică și criză se vede care biserică trăiește ce predică și care nu. Si se vede de asemenea ce predică. De asemenea ajutorarea celor săraci arată inima bisericii. Săracii au rămas tot săraci, vaduva și orfanul tot văduvă și orfan a rămas. Diferența e că ei știu deja să trăiasc cu puțin...

Credința este rafinată.

marți, 3 martie 2020

Vlad Crîznic la Biserica Baptistă Română Chicago

Miercuri, 4 Martie, de la orele 7PM, în cadrul întâlnirii de peste săptămână a Bisericii Baptiste Române din Chicago, ne vom bucura de prezența și propovăduirea fr. Vlad Crîznic.
Vlad este directorul RZIM Zacharias Trust România, a vizitat congregația noastră în mai multe rânduri, a fost vorbitorul principal la mai multe conferințe pentru tineret, organizate de BCBR din Chicago și revenirea lui la Chicago, este un prilej de deosebită bucurie. Vă așteptăm cu drag pe toți!