După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Sorin Bădrăgan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Sorin Bădrăgan. Afișați toate postările

vineri, 12 octombrie 2018

Sorin Bădrăgan 🔴 Pe ASTA nu ne-o poate lua nimeni!

În urmă cu vreo zece zile sugeram să ne dăm concursul pentru ca referendumul să fie validat și DUPĂ aceea să discutăm despre motivele temeinice sau închipuite care ne-ar fi oprit din a face acest lucru. Între timp am trecut printr-o saga ce a produs, după caz, bucurie, consternare sau resemnare. 
N-am stat să ‘cujet’ (cum ar zice unii ardeleni:-) mai adânc la cele întâmplate și să încerc a dibui unele posibile implicații ce s-ar putea să ne surprindă pe viitor, însă în loc să vorbesc singur – cum îmi tot vine să fac, prefer să ‘gândesc’ un pic cu glas tare.

1. Poate că cea mai usturătoare lecție pe care am primit-o noi, creștinii militanți, este una pe care ar fi trebuit să ne-o fi însușit-o din ce spune Scriptura: izbăvirea nu vine de la politicieni, ci de la Domnul. Cei mai importanți actori politici ne-au îmbiat și prostit că vor mobiliza electorat astfel încât valorile biblice să transpară și în lege, dar voturile n-au mai apărut...
Decredibilizarea a fost totală când corifeii mult trâmbițatei înainte-făgăduite victorii erau corigenți sau chiar repetenți (unul de cinci ori) la exact tema asta sacră pentru noi. 
Am permis realmente o confiscare a acestui demers în care aveam nevoie de implicarea politicului (pentru că astea sunt regulile democrației), însă cred că îi puteam ține la distanță pe politicienii ce pohteau lacom la îndatorirea noastră față de ei.

Astăzi a fost lansat proiectul de a legifera parteneriatul civil, care va trece en fanfare prin Parlament pentru că este susținut de o largă coaliție. Tragem linie: referendumul nevalidat, parteneriatul civil aprobat - 
am fost păcăliți! Cu un cinism înfiorător! Însă, n-ar trebui să uităm aceste lucruri măcar vreo 2-3 cicluri electorale.

2. Mai multe voci au cântat prohodul României creștine; n-ar trebui să o facă pentru că, de fapt, România n-a fost vreodată creștină pentru simplul motiv că această calitate – de ‘creștin’ – este rezervată exclusiv PERSOANELOR care aleg să fie ucenici ai lui Hristos, care sunt salvați de Mântuitor și trăiesc în ascultare de El în fiecare zi (vezi Faptele 11: 26) (după cum nu avem librării, tricouri, căni, clădiri creștine…).
[Să fim onești: am fost duși – oare n-o fi fost intenționat?! – la o radiografie; cam pe atâția se poate conta întru cele ‘creștine’.]
Mă tem că au fost mereu semne mari de întrebare vizavi și de autenticitatea creștinismului românilor luați individual – cum altcumva am putea explica numărul îngrozitor de mare de avorturi, corupția, divorțurile, superstițiile etc?
După cum un copil care se naște într-un garaj nu e mașină, o persoană care se naște într-un context majoritar creștin nu este creștin. 
Se poate spune probabil că, cel puțin simbolic, Biserica Ortodoxă pare să-și fi pierdut statutul de actor principal în sfera publică.

Noi, evanghelicii, îi spunem BOR-ului ‘bun venit’ la marginea societății; împreună am încercat o aventură (să schimbăm Constituția) și nu ne-a ieșit. Nu-i nimic, oricum locul bisericilor nu e acolo, ci pe genunchi, în mărturisire, în slujire. Trecem ușor către următorul gând:
3. De acolo, de pe margine, au îndrăznit să mărturisească martirii si misionarii si Împărăția a crescut; de fapt, NUMAI AȘA crește Împărăția: prin mărturisirea credincioasă prin cuvânt și fapte a ucenicilor Mântuitorului, nu prin legi, oricât de bune ar fi ele! Toate acestea, făcute prin puterea Duhului vor avea un impact mai mare decât schimbarea unei legi care peste 10 ani va putea fi din nou modificată.
Ne-am mobilizat așa de energic pentru schimbarea unui articol (esențial!) al legii fundamentale, ce-ar fi să ne mobilizăm – mult mai bine – să încercăm să schimbăm în mod direct viețile multora dintre cei care sunt ‘aproapele’ nostru ce se află într-o cumplită suferință spirituală, emoțională, fizică?
Violența față de femei, de copii, traficul de persoane, orfanii, copiii uitați în grija altora, sărăcia, lipsa educației, divorțurile, etc – iată ce front mare de lucru pentru noi doar în domeniul familiei!
4. Greul de-abia acum începe. Cu un mit spulberat despre forța de mobilizare a electoratului de către biserici, statul va defila cu măsuri care nu vor ține seama de vocea creștinilor. Vom ajunge din urmă țări vest europene în care mijesc zorii persecuției deoarece nu mai este acceptată afirmarea unicității revelației creștine, a supremației lui Hristos, a crezului nostru întru cele etice în plan personal și comunitar.
Nu te teme, turmă mică!

5. Scena publică nu ar trebui lăsată doar ‘pe mâinile’ celor care sunt acum în prim-plan; după 28 de ani la ‘Revoluție’ – sau ce o fi fost aceea – domnește impostura, necinstea, hoția, imoralitatea; doar într-o țară bananieră legile sunt schimbate în timpul jocului ca să iasă câștigător cel care înscrie cu mâna în loc de picior!
Ar fi momentul construirii unui partid care să promoveze și să întruchipeze (!) valorile fundamentale creștine: dreptate, cinste, onoare, hărnicia, familii sănătoase, protejarea categoriilor defavorizate etc. Tema principală a slujirii Coliției pentru Familie ar trebui preluată și integrată într-un plan de revitalizare socială, politică, economică (cea spirituală rămâne sarcina bisericilor!).

sâmbătă, 29 septembrie 2018

Sorin Bădrăgan 🔴 DISCUTĂM PE 8!

După cum era de așteptat, atacurile împotriva referendumului au luat tot felul de forme si, in ultima perioada, au crescut enorm in intensitate; toate acestea, coroborate cu o ignorare apăsătore din partea presei, încearcă să lovească letal demersul Coaliției pentru familie.
Trist este că surprinzător de mulți creștini (evanghelici și nu numai) au căzut în plasa diversioniștilor ascunși care ne servesc tot felul de motive - multe dintre ele adevărate de altfel!! - să nu susținem și să nu ne implicăm total în chestiunea referendumului:
- 'politicul vrea să folosească ocazia în interes propriu' - în ultima perioadă duplicitatea lor a ieșit la iveală când au început să vorbeasă una la Bruxelles, alta în țară. Fiind vorba de schimbarea unui articol al Constituției țări, implicarea politicului este inerentă pentru că suntem - încă - democrație. Cum facem să nu ne lăsăm folosiți de politic? Discutăm pe 8!
- 'campania a fost uneori agresivă' - e adevărat că nu întotdeauna comunicarea publică a fost cea mai fericită, dar despre ce n-a fost bine aici și ce ar trebui musai îmbunătățit, discutăm pe 8!
- 'nu e treaba noastră cum aleg alții să trăiască' - adevărat e că Însuși Creatorul nostru ne permite - încă - să alegem; de fapt, nu despre asta este vorba în acest referendum, ci despre faptul că SE UMBLĂ LA DEFINIȚII!! Fiecare a avut și ar trebui în continuare să aibă libertate totală să aleagă cum își trăiește viața - deși cea mai frumoasă viață o putem avea doar într-o relație vie cu Dumnezeu! - însă de ce se încearcă schimbarea definiției familiei de către societățile vestice? Un creștin nu are altă opțiune decât să afirme ce zice Scriptura: 'bărbatul și femeia se căsătoresc pentru a forma o familie'.
- 'nu asta-i problema cea mai mare' - adevărat este că sunt muuulte probleme conexe: avorturi nenumărate (încă suntem pe primul loc în UE), divorțuri tot mai multe, copiii abandonați de părinții plecați la lucru în Vest; toate astea sunt reale si ar trebuie să ne preocupe mai mult decât până acum, dar, despre ele, dicutăm pe 8!
- 'biserica are alte treburi' - nu este inițiativa unei biserici, ci una cetățenească, astfel că votăm ca cetățeni care citim - și încercăm să trăim Scriptura; prioritate ar trebui să aibă statutul nostru de 'cetățeni ai Împărăției care nu se clatină', astfel că nu putem face abstracție de asta la vot, la lucru, în comunitate; într-o țară în care majoritatea covârșitoare se declară creștină, legile ar trebui să aibă la bază valorile creștine cu respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor ('familia' a fost deja definită, nu e 'dreptul nostru', ci e al Creatorului...); despre 'alte treburi' pe care biserica ar trebui să le facă, discutăm pe 8!

miercuri, 31 mai 2017

La Ordinea Zilei: O lume mai bună - Twitter și Trump omul nou (Interviu cu pastorul Sorin Bădrăgan, decanul Institutului Teologic Baptist București)


Material furnizat de către Radio Vocea Evangheliei Timișoara
______________________
Ascultati Radio Vocea Evangheliei - Timișoara:
- pe 92,2 FM in Timișoara
- www.rve-timisoara.ro
- pe aplicatia de Android
- pe aplicatia de iPhone
- prin telefonul 031-5040455

Din arhiva:
- rve-timisoara.ro/arhiva-emisiuni
- pe Youtube, canalul rve.timisoara

vineri, 22 ianuarie 2016

Pastor Sorin Bădrăgan – Insomnii pe teme norvegiene (II)

ȘI DACĂ E MULT MAI MULT DECÂT DOAR (ÎNCĂ) UN ABUZ DE-AL BARNEVERNET-ULUI?

Am început ca, în drumul meu lent spre dormitor în miez de noapte, să fac un scurt popas în camera fiicelor noastre… (Barnevernet-ul ar spumega: nu le asigurăm suficienți metri pătrați, nici atâtea Lego-uri câte își doresc și nici nu reușim să păstrăm o ordine de cazarmă în camera lor; în schimb, noi le înconjurăm cu toată dragostea de care e în stare un părinte, le insuflăm credința ce aduce viață, le împărtășim valorile trainice ale Împărăției – dar la ce bun astea când vine vorba de creșterea unui copil?)…stau și ascult cum respiră sau chiar sforăie dacă vreuna-i răcită.
Am mai încercat, dar n-am reușit încă să duc până la capăt un banal exercițiu de imaginație: să stau acolo și să nu mai aud nimic, să mă aplec și să nu am de mângâiat decât jucăriile de pluș adunate de fete de-a lungul anilor. Vitejia acestei întreprinderi este scurtă – îmi reprim gândul pentru că mă înțeapă inima.
Coșmarul meu imaginar e cât se poate de real pentru o familie (Bodnariu), două (și Nan), zeci (cazuri cunoscute presei), sute sau mii (familii ce s-au supus și se supun orbește amenințărilor Barnevernet să nu divulge detalii pentru ca ancheta și apoi procesul să fie ‘corect’ – de obicei, să fie preluați copiii). E un coșmar ce ne revoltă pe mulți, dar de unde vine?

De fapt, ce se întâmplă?

Aș zice că doar o miopie severă poate împiedica pe cineva să vadă că e vorba de un abuz grotesc la care sunt supuse familii ca Bodnariu, Nan, Avrămescu Cruz; în cazul familiei Bodnariu, lipsa unei anchete sociale serioase, separarea copiilor de la început (!!!), începerea procedurilor de adopție sau de luare în plasament, desconsiderarea profilului familiei biologice, ascunderea de către asistenții sociali a cererilor fetelor de a-și vedea părinții și de a se întoarce acasă, iar în cazul familiei Avrămescu Cruz, refuzul de a reda familiei cei doi copilași în pofida unei hotărâri judecătorești (!),așadar toate acestea (și prea multe altele) denotă mai degrabă intenția în sensul unei separări violente a părinților de copii încălcând nu doar legislația norvegiană, ci și cea internațională.

joi, 21 ianuarie 2016

Pastor Sorin Bădrăgan – Insomnii pe teme norvegiene

După cum era de așteptat, și în privința cazului Bodnariu au apărut voci care mai întâi au invitat la reținere până se face publică situația de fapt în familie (probabil aceștia anticipând abuzuri), pentru ca mai apoi să auzim tot mai des refrenul ‘Să ne vedem noi de-ale noastre, că avem mult mai multe bube decât ei.’

Acelora care resping orice încercare de a analiza critic și a condamna politica Barnevernet-ului pentru că păcatele noastre în același domeniu sunt mai mari, le reamintesc că sunt vreo patru săptămâni de când s-a încheiat Campionatul Mondial de handbal feminin din 2015; momentan, nu mai este niciun meci Norvegia-România – la Campionat ne-au bătut de două ori și, da, ne bat la mai toate capitolele: în privința drepturilor politice și a libertăților civice, ei scorul 1, noi scorul 2 (1 este scorul cel mai bun:-), hotărâri ale Curții Europene ale Drepturilor Omului (CEDO) în 2015: împotriva României sunt de cateva zeci de ori mai multe decizii (în general, legate de proprietăți și condiții de detenție) decât împotriva Norvegiei.

E adevărat, statisticile ne sunt defavorabile, doar că nu e meci între aceste două țări! E o pistă falsă, în timp ce în condeiul unora, asta devine un soi de manipulare cu scopul de a slăbi forța valului de simpatie pentru familia Bodnariu.

Cifrele ar trebui să ne dea de gândit, dar ACUM ar trebui să fim lăsați să ne preocupăm de această realitate cutremurătoare: conaționalii noștri ce au luat drumul pribegiei pentru varii motive și-au pierdut copiii – temporar sau permanent – în condiții realmente suspecte. Părinte fiind, nu-mi pot imagina ceva mai tragic, mai devastator, o sursă mai sigură a suferinței absolute, decât pierderea copiilor. Înainte de a face o dezolantă comparație între CIFRELE celor două țări, ar trebui să ne uităm îndelung la acești OAMENI: TAȚI, MAME și la COPII care plâng și nu pot fi mângâiați pentru că lumina ochilor lor nu mai este aproape, n-o mai pot atinge.