După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Ken Korkow. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ken Korkow. Afișați toate postările

luni, 19 august 2019

Mana de Luni: Ken Korkow 🔴 Începem având finalul în minte

Cu doi ani în urmă, după ce fusesem abonat la Wall Street Journal timp de mai bine de 40 de ani și la Omaha World-Herald timp de mai bine de 30, mi-am anulat ambele abonamente. Îmi consumau timpul și mi-am dat seama că majoritatea știrilor reprezentau doar ceea ce făcuse Satan, dușmanul nostru spiritual, în ziua anterioară.

Apoi, după ce m-am întors în orașul meu natal, Omaha, din Nebraska, SUA, după ce am petrecut un weekend la ferma familiei noastre, mi-am anulat și conturile de Facebook, Twitter și LinkedIn. Din nou, deoarece timpul și energia mea sunt limitate și vreau să le petrec fiind concentrat pe scopurile mai înalte ale lui Dumnezeu. Într-un final, am ajuns la următoarea concluzie: Trebuie să mă concentrez pe a-L cunoaște mai intim pe Dumnezeu – și pe a trăi pentru El în mod intențional.

În fiecare zi Îl rog pe Domnul să îmi dea sarcini noi și să îi țină departe de mine pe cei care îmi pierd timpul – și El chiar așa face. Mi se îngăduie să particip la obiectivele Lui divine în moduri pe care eu nu le-aș putea niciodată orchestra. Aventura cea mai mare a vieții este să vezi unde lucrează Dumnezeu și să te implici în ceea ce face El.

Recent, am avut o întâlnire cu un veteran din Marină. Nu ne cunoșteam dinainte, așa că, în timp ce am luat prânzul la aceeași masă, eu am început prin a-mi spune povestea vieții mele. Atunci când fac asta, intenția mea este să îi expediez sau să îi atrag prin asta – deoarece dacă cineva nu ia în serios lucrurile din viața lor, cu siguranță nu se vor schimba acum, iar timpul meu este mai bine investit în alte feluri. Dar chiar dacă nu par interesați, eu fac tot ce pot pentru a lăsa ușa deschisă astfel încât atunci când ei vor trece prin încercări, să își amintească de faptul că eu am fost onest și transparent – și mi-am arătat disponibilitatea pentru ei.

Pe la jumătatea relatării mele, această persoană m-a oprit. Cu lacrimi în ochi m-a întrebat: „Se poate să fii creștin și să vrei să te sinucizi?” Apoi, acest veteran din Marină mi-a povestit despre o încercare serioasă de a se sinucide, din ziua anterioară. A spus că el trebuia să fie mort.

După un timp, ne-am întâlnit din nou, iar viața acestui veteran se transformase în mod uimitor. De asemenea, impactul vieții sale în viața altor veterani este uimitoare. Acum sunt și alții care vor să se întâlnească cu noi, care vin la ferma noastră unde lucrăm cu veterani de război care au rămas cu diverse traume și le arătăm cum pot fi vindecați de durerile lor prin întâlnirea personală cu Dumnezeu.

Când mă uit la viața de pe pământ a Domnului Isus, recunosc adevărul unei afirmații făcute de Oswald Chambers: „Cea mai mare concurență a dedicării față de Isus este slujirea față de El”. Hristos a slujit oamenilor, dar acea slujire a rezultat din revărsarea Duhului Sfânt. Într-un mod similar, recunosc din ce în ce mai mult necesitatea adâncirii în Cuvântul lui Dumnezeu și de a fi singur în rugăciune și de a asculta. Lucru care înseamnă eliminarea distracțiilor ne-necesare.

Acum 40 de ani, mi-am luat diploma de master în Administrarea Afacerilor. Astăzi îmi amintesc un singur lucru important din acea investiție uriașă de timp și cheltuieli. Acest lucru este: ÎNCEPE AVÂND FINALUL ÎN MINTE.

Observația mea personală este foarte puțini dintre cei care afirmă că sunt urmași ai lui Hristos termină cu bine. Își pierd dorința de a căuta, de a crește și de a asculta, în umblarea lor cu Dumnezeu. Atunci când oamenii sunt întrebați cum Îl văd pe Dumnezu lucrând în viețile lor, majoritatea relatează povești de acum 10 ani. Însă, eu am fost binecuvântat să văd pe mulți terminând cu bine. S-ar putea să nu îi cunoașteți, dar printre ei sunt: Ted DeMoss, Dean Parrack, Ted Hubbard, Hank Grasmick și Jim Wilson. Toți și-au sfârșit viața fiind devotați și slujind pe Domnul.

Vei fi și tu unul dintre aceia care sfârșesc cu bine? Voi fi și eu? În fiecare zi decidem – în funcție de cum ne folosim timpul, talentul și comoara încredințată de Dumnezeu. Dacă nu vom termina cu bine, nu vom avea un impcat pozitiv în viața celorlalți.

luni, 21 ianuarie 2019

Mana de Luni: Ken Korkow 🔴 Tensiunea dintre a munci și a aștepta

Când eram copil, mama mereu îmi spunea: „Toate lucrurile bune li se întâmplă celor care așteaptă – atâta timp cât cei care așteaptă muncesc în timp ce așteaptă.”

Da, într-adevăr, amândoi părinții mei s-au concentrat mult pe muncă. Au supraviețuit după Marea Depresiune și au căutat ca nimeni din familia lor să mai treacă vreodată prin asemenea experiență. De aceea, valoarea și virtutea muncii – chiar cu prețul altor lucruri – au fost adânc inoculate în mintea noastră.

Îmi amintesc, tânăr fiind, mă gândeam că atunci când voi crește NU voi fi ca tatăl meu. Însă, am devenit exact ca el, nu doar că muncesc din greu, dar, de asemenea, fiind condus și concentrat asupra sarcinilor pe care le am de terminat și urmărind recompensa pentru lucrul făcut. Am împlinit zicala: „Așchia nu sare departe de trunchi” și mi‑am modelat astfel viața după viața tatălui meu, încât mai aud pe unii zicându-mi „Ești exact ca tatăl tău”.

Vă rog să luați în considerare și cuvintele lui Hannah Whitall Smith din cartea ei „Izvoare în Deșert”:
„Un duh liniștit este de o valoare inestimabilă pentru a îndeplini diferite activități externe; și nimic nu împiedică lucrarea ascunsă a puterii spirituale, de care, până la urmă, depinde succesul nostru, ca un duh neliniștit și fricos.”
„Este o putere imensă în a fi liniștit. Un mare sfânt a spus odată: «Toate lucrurile bune i se întâmplă celui care știe să aibă încredere și să fie liniștit.» Aceste cuvinte sunt pline de semnificație. Dacă am înțelege acest fapt, ne-am schimba mult în modul de lucru. În loc de lupte neobosite, am ședea în interiorul nostru înaintea Domnului și I-am lăsa puterea divină a Duhului Său să lucreze în liniște scopurile la care aspirăm.”

Bineînțeles că o asemenea perspectivă vine în contradicție cu filozofia urgenței, de tipul „trebuie făcut” care ne guvernează pe mulți dintre noi în îndeplinirea responsabilităților pe care le avem fiecare. Totuși, experiența m-a învățat că un mare beneficiu îl putem avea și dacă vom cultiva un duh liniștit și să căutăm să practicăm această liniștire în ciuda haosului din jurul nostru. Iată și două principii pe care le-am învățat din Biblie:

Fii dispus să încetinești activitatea și să Îl aștepți pe Dumnezeu, în loc să faci tu lucrurile să se miște. În lumea noastră grăbită și plină de stres, trebuie o mare determinare să faci un pas înapoi și să te încrezi în Dumnezeu să te călăuzească și să rezolve dificultățile și provocările care ne stau în față. Lucrul aceste necesită credință, dar am învățat că încrederea în Dumnezeu nu  m-a dezamăgit niciodată. „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.” (Psalmii 46:10)

În timp ce încetinim ritmul, ar trebui să aducem grijile noastre înaintea lui Dumnezeu. Îngrijorarea și frica ne însoțesc pe mulți dintre noi la locul de muncă, dar de obicei sunt emoții neproductive. Cu cât ne îngrijorăm mai mult, cu atât îndeplinim mai puțin. De altă parte, rugăciunea poate împlini mai mult decât ne-am imagina: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri.” (Filipeni 4:6)

Biblia ne îndeamnă să lucrăm – și să lucrăm consecvent. Însă, de asemenea, ne învață că sunt situații în care este cel mai bine să așteptăm. Să fim liniștiți și să vedem ce poate face Dumnezeu.

luni, 23 iulie 2018

Mana de Luni: Ken Korkow 🔴 CÂND CEILALȚI NU NE ÎMPLINESC AȘTEPTĂRILE

Ați fost vreodată dezamăgit de cineva? Sau frustrat din cauza cuiva? Sau furios pe cineva?

Cu ceva timp în urmă am încercat să ajut pe cineva care trecea printr-o situație personală mai dificilă. Firma lui care a avut succes odată, a ajuns acum un dezastru. Nu mai avea acoperire financiară, iar creditorii veneau după el. Căsătoria lui era pe sfârșite. Și, ca să pună capac la toate, tocmai ieșise dintr-un program de reabilitare alcoolică și chimică, de care nu s-a putut ține, iar acum se afla în spital din cauza excesului de alcool.

M-am întâlnit cu el timp de câteva luni de zile, însă pe măsură ce trecea timpul mi se părea că era o investiție proastă din partea mea. Eram furios pe el – și pe mine – pentru că eforturile mele nu aveau rezultate vizibile sau un impact pozitiv. De ce nu asculta omul acesta de înțelepciunea pe care aveam să i-o ofer?

Încercam să îl învăț, convins fiind de faptul că dacă nu s-ar mai opune, sfaturile mele l-ar ajuta să își schimbe viața. Însă, la un moment dat, în mijlocul „învățării”, m-a învățat el pe mine. Mi-a oferit o lecție de viață extrem de valoroasă când mi-a spus: „Dacă fericirea ta este dependentă de abilitatea ta de a face pe cineva să îți împlinească așteptările, atunci ești sortit nefericirii.”

O! Cu toate problemele lui, acest prieten mi-a devenit pentru scurt timp profesor, iar eu elev. Nu am uitat niciodată acest gând, și a avut un impact profund asupra mea privitor la modul în care consiliez pe alții sau îi direcționez spre o viață mai bună – în final, fiind o viață condusă de o relație personală cu Isus Hristos.

Ce părere aveți? Cum vă raportați la situația aceasta pe care am menționat-o? Care este sursa fericirii tale sau a nefericirii? Depinde de alți oameni, în mod special de modul în care vă împlinesc așteptările? Așa cum a spus prietenul meu încercat, dar înțelept, oamenii întotdeauna vor eșua în a ne împlini așteptările pe care le creăm pentru ei.

Dacă ai căzut, însă, în această capcană, nu fi dezamăgit. Ai destui prieteni care au făcut la fel, inclusiv câteva personaje biblice importante. În capitolul 15 din cartea Faptele Apostolilor, citim că apostolul Pavel și Barnaba, mentorul său, au avut o neînțelegere cu privire la nepotul lui Barnaba, Marcu, zis și Ioan. Deoarece Marcu îi abandonase într-o călătorie anterioară, Pavel hotărâse că nu este un om statornic și că nu ar trebui să mai călătorească împreună cu ei în viitor. Evident, Marcu nu a împlinit așteptările apostolului Pavel.

Pe de altă parte, Barnaba a văzut potențial în acest tânăr. Barnaba a mers împotriva opiniei populare – la fel cum făcuse și cu Saul însuși (Pavel) după convertirea sa cu câțiva ani în urmă – și s-a hotărât să rămână cu Marcu și să îl încurajeze în călătoria sa spirituală. Câțiva ani mai târziu, Pavel nu îl mai menționează pe Barnaba, însă îi scrie ucenicului său Timotei: „Ia pe Marcu şi adu-l cu tine; căci el îmi este de folos pentru slujbă.” (2 Timotei 4:11). Nu numai atât, dar Marcu este cel căruia i se atribuie și scrierea Evangheliei după Marcu.

Învățăm două lucruri de aici: În primul rând, chiar atunci când ceilalți nu ne împlinesc așteptările noastre cu privire la ei, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu și-a terminat lucrarea cu ei. Poate că noi am făcut tot ce am putu face pentru ei, iar Domnul va aduce pe altcineva alături de ei și să îi ajute să meargă mai departe în călătoria lor.

În al doilea rând, așteptările noastre nu ar trebui să vină de la oameni, ci de la Dumnezeu. Cum scrie și în Neemia 8:10 „…nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră!”. 

luni, 22 ianuarie 2018

Mana de Luni: Ken Korkow 🔴 Relaţii dureroase, dar mântuitoare

Cu câteva săptămâni în urmă am făcut ceva ce mulți ar considera neobișnuit. Am mers la magazinul cu lucruri de mâna a doua din cartierul nostru și am cumpărat o valiză mică. Am luat-o acasă și apoi a venit partea neobișnuită – am tăiat mânerul și am aruncat valiza. Mânerul l-am băgat în buzunar.

Poate vă întrebați cine ar face așa ceva? Este de înțeles. Dar pentru mine era important – o reamintire a faptului că atunci când voi pleca de pe pământ nu voi lua NIMIC mine. Tot ce e palpabil va rămâne în urmă. De cealaltă parte, tot ceea ce voi fi făcut cu valoare veșnică va ajunge înaintea mea acolo: rugăciunile mele de mijlocire pentru alții; lacrimile mele pentru mântuirea lor și pentru creșterea lor spirituală; și orice influență pe care am avut-o în viața altora.

Isus a vorbit despre asta când a spus: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” (Matei 6:19-21).

După cum vedeți din ceea ce am spus mai sus – rugăciunea pentru alții, grija pentru starea lor spirituală și dorința de a avea un impact veșnic asupra lor – preocuparea mea e simplă: relațiile. Din păcate, majoritatea relațiilor noastre sunt superficiale. Este foarte puțină implicare personală. Din fiecare relație ne luăm ce ne trebuie și apoi trecem mai departe. Și știți ce? Asta îl face pe vrăjmașul nostru spiritual să zâmbească. El iubește relațiile atâta timp cât sunt superficiale și fără însemnătate. Pentru că strategia lui este simplă: înșală, dezbină, și distruge.

Îmi pare rău de modul cum am făcut afaceri în trecut. Foloseam relațiile pentru a obține o afacere. Pretindeam că sunt amabil – și mă prefăceam că îmi pasă – pentru a obține ce voiam. Îi foloseam pe oameni pentru a obține lucrurile dorite. Din fericire, cu câțiva ani în urmă Dumnezeu mi-a atins viața și m-a învățat că, de fapt, ar trebui să folosesc lucrurile pentru a îi iubi pe oameni.