După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Jim Mathis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Jim Mathis. Afișați toate postările

luni, 17 februarie 2020

Mana de Luni: Jim Mathis 🔴 Negare – Criză – Acțiune


De câțiva ani, am observat că aveam tensiunea sângelui destul de mare. De fiecare dată când o măsuram era un pic mai mare decât înainte. Mereu am crezut că era din cauza cafelei, sau a oboselii sau vreo altă cauză care putea fi explicată ușor și putea fi îndepărtată. În cele din urmă, doctorul mi-a spus direct: „Ai tensiunea prea mare. Așa că te voi trece pe un tratament cu medicamente.” Medicamentele au funcționat, iar tensiunea a revenit la normal. Am fost într-o perioadă de negare; doctorul m-a forțat să îmi recunosc negarea și mi-a prescris un curs de acțiune.

Altă dată, datoria mea financiară era în creștere. A început ușor când nu am plătit toată suma datorată la un card de credit. Mă tot gândeam că o să recuperez luna viitoare, dar nu era așa. Am negat această problemă până când aceasta s-a transformat într-o adevărată criză financiară, suma datorată fiind prea mare să fie tolerată. A trebuit să îmi fac un plan de acțiune și am plătit datoria în tot cam atât timp cât mi-a luat să o acumulez.

De când am devenit adult, în fiecare an am crescut în greutate câte puțin. Am încercat să mă conving că este normal și, în plus, cunoșteam pe mulți care erau cu mult mai supraponderali decât mine. De asemenea, mă gândeam că nu era bun cântarul pe care îl foloseam, sau că aveam pantofii prea grei, sau că abia ce mâncasem mai mult și, oricum, greutatea mea varia în funcție de perioada zilei în care mă cântăream.

În cele din urmă, am ajuns la o greutate dincolo de zona mea de confort. Așa că a devenit o criză personală. Am cumpărat un cântar digital și am început să mă cântăresc la aceeași oră în fiecare zi; nu am vrut să apară nicio variabilă. Din nou am fost în fază de negare, am ajuns în criză și a trebuit să îmi dezvolt un plan de acțiune.

Cu mulți ani în urmă am început să slăbesc pe plan spiritual. Fusesem la biserică în tinerețe, și chiar am avut parte de o „experiență religioasă”. Mă uitam înapoi la acea experiență, mă convingeam că sunt în ordine cu Dumnezeu, dar, cumva, mi-am dat seama că nu eram. În cele din urmă am ajuns într-o criză de credință și știam că trebuie să îmi schimb viața. Am început să merg din nou la biserică și m-am implicat într-un grup de studiu biblic. Acolo mi-am dat seama că perspectiva mea asupra lui Dumnezeu era aceea a unui copil, o perspectivă pe care o luasem de la Școala Duminicală, cu zeci de ani în urmă.

După o perioadă de căutare profundă la nivelul sufletului meu, am decis să devin un urmaș dedicat al lui Hristos – de data aceasta ca adult, cu un plan. La fel ca în cazul tensiunii mele, a datoriei financiare sau a greutății corporale, am fost într-o perioadă de negare asupra lipsei de credință. Am avut o criză în care mi-am dat seama că lucrurile trebuie să se schimbe, iar această criză m-a condus la o credință nouă și mai matură în Isus Hristos.

De-a lungul anilor, am observat acest tipar și în viața altora din jurul meu, cu privire la o multitudine de subiecte. Pentru unii, abilitatea de a trăi în negare este mai mare decât la alții; se pare că nu ajung niciodată la stadiul de criză, unde să recunoască nevoia de acțiune. Alții confruntă realitatea și iau măsuri înainte de a ajunge la o criză majoră. Sunt domenii în viața ta unde ești în negare? Vă îndreptați spre o criză sau ar trebui să iei anumite măsuri acum?

Eu v-aș sugera să vă consultați cu alții pentru ajutor: cu Dumnezeu și cu prieteni apropiați. „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13). „Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga. Căci prin măsuri chibzuite câştigi bătălia, şi prin marele număr al sfetnicilor ai biruinţa.” (Proverbe 24:5-6)

luni, 27 ianuarie 2020

Mana de Luni: Jim Mathis 🔴 CV sau Necrolog?

În societatea modernă suntem încurajați să muncim din greu pentru a ne alcătui un CV. Întotdeauna întrebările sunt de genul: Care sunt realizările dumneavoastră? Ce funcție ocupați? Ce salariu aveți?

Cu toate acestea, într-un final, dacă ne gândim la necrologul nostru ar fi o idee mai bună. La înmormântarea noastră, ce vor zice familia și prietenii noștri despre noi? Probabil că nu o să enumere locurile noastre de muncă sau gradele noastre academice. Și dacă vor face asta, va fi pe plan secundar. Vor vorbi despre integritate și onestitate? Va menționa cineva cum întotdeauna am încercat să vedem partea bună a lucrurilor sau a oamenilor, sau cum luminam încăperea atunci când intram?

Este viața noastră caracterizată de dragoste, răbdare, bunătate, blândețe, bucurie și înfrânare, așa cum spune Biblia în Galateni 5:22-23? Sau suntem doar o listă de realizări?

Nu am fost niciodată la o înmormântare unde Pastorul să citească o listă cu posesiunile persoanei decedate. M-am gândit la lucrurile astea pentru că mama mea a murit acum câteva luni. La înmormântarea ei, persoană după persoană au ieșit în față și au vorbit despre contribuția ei în cadrul comunității locale, precum și despre relațiile strânse pe care le-a avut. Unii au vorbit despre răbdarea ei, despre dragostea ei și despre atitudinea ei pozitivă. Nu a fost nicio mențiune despre situația ei financiară, deși au fost câțiva care au amintit despre cariera ei și că a fost o bucurie să lucreze cu ea.

Unul dintre păcatele societății de astăzi este că acordăm o onoare nemeritată unor oameni datorită pozițiilor la locul de muncă sau datorită sumelor de bani pe care le câștigă. De partea cealaltă, nu le acordăm respect celor cu un venit mai mic sau care au un loc de muncă mai puțin important. Este exact opusul a ceea ce ne cere Dumnezeu. Scriptura este categorică în privința nevoii noastre de a nu fi prejudiciați sau de a nu favoriza la rândul nostru pe alții. Iacov 2:5 afirmă: „Ascultaţi, prea iubiţii mei fraţi: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc?”

Matei 6:19-21 ne amintește să nu ne punem încrederea în comori pământești, ci să ne adunăm comori veșnice: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina, şi unde le sapă şi le fură hoţii; ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”

Luca 12:15 adaugă: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” În termeni mai practici, nu ceea ce deținem arată cine suntem. Banii noștri, casele și mașinile sunt toate lucruri externe identității noastre. Lucrurile sunt temporare, doar pentru călătorie și de multe ori ne trag în jos. Experiențele noastre, educația, relațiile și cel mai important – relația cu Dumnezeu ne definesc cine suntem. Acele lucruri sunt interne, împreună cu alte caracteristici cum ar fi: integritatea, dragostea, bucuria și pacea.

Când vom muri, ne vom lăsa toate posesiunile în urmă, dar viețile pe care le-am atins și impactul pe care l-am avut va continua, atât pe pământ cât și în Cer.

luni, 21 octombrie 2019

Mana de Luni: Jim Mathis 🔴 REFUZÂND SĂ LĂSĂM FRICA SĂ NE DOBOARE

Președintele american Franklin D. Roosevelt a spus următoarele cuvinte care au devenit faimoase: „Singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este frica însăși”. Este interesant că Biblia folosește propoziții ca „Nu te teme” sau „Nu vă fie frică” mai mult ca oricare alte propoziții. Frica poate fi un motivator, dar deseori ea devine de-motivator. Poate să ne determine să ne mișcăm sau poate să ne paralizeze și să nu mai facem nimic. O acțiune rațională rezultă atunci când dăm la o parte frica și acționăm într-un mod bine calculat și pragmatic.

Universitatea Chapman din Orange, California, a făcut un sondaj de opinie întrebându-i pe câțiva americani care sunt cele mai mari frici ale lor. Eu am presupus că vor fi de genul vorbitul în public, sau nesiguranța financiară sau poate moartea. Așa că, rezultatele au fost un pic surprinzătoare. Doar două dintre primele 10 motive de frică au legătură cu aspecte financiare; cinci dintre cele 10 lucruri de care ne temem cel mai mult au de a face cu chestiuni din mediul înconjurător.

Moartea nu a ajuns nici măcar în top 10! Am auzit un vorbitor comentând despre acest sondaj, spunând că aceste probleme legate de mediul înconjurător nu sunt temeri fondate. Ca și cum doar frica de moarte sau frica de cancer sau alte boli ar fi fost temeri reale, dând la o parte poluarea și mediul înconjurător ca fiind nedemne de preocuparea noastră.

Eu, personal, am fost foarte încurajat de acest sondaj, deoarece îmi spune mie că oamenii nu se tem de lucrurile pe care unii politicieni sau Mass-media ne spun că ar trebui să ne temem, ci văd imaginea de ansamblu. Conform acestui sondaj, trei cei mai mari factori cauzatori de temeri sunt educația slabă; talk-showurile de la Radio și de la TV; emisiunile despre crime de la TV. Toate acestea, se pare că sunt cauza pentru care oamenilor le este frică de criminalitate, imigrație și dezastre naturale. Dacă nu vrei să îți mai fie frică, închideți televizorul și mergeți la bibliotecă.

Este ușor să fii prins în capcana fricii zilnice. O putem numi „tirania urgentului”. Este nevoie de disciplină  să rămâi concentrat pe imaginea de ansamblu. Mereu vorbesc cu soția mea despre planurile noastre de peste cinci ani: Unde vrem să fim și ce vrem să facem peste cinci ani? Având acestea în minte, ne întrebăm ce trebuie să facem astăzi ca sp ajungem acolo? Iată câteva lucruri pe care le învață Scriptura pentru a nu ne teme:

Să ne amintim că nu suntem singuri. Atunci când ne gândim să facem față la provocările și problemele vieții singuri, putem să ne amintim că Dumnezeu ne promite că este cu noi. „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10).

Să ne amintim cât suntem de prețuiți. Dumnezeu pune valoare pe tot ceea ce a creat, dar cea mai mare valoare, de departe, este pusă pe om. Datorită acestui lucru, putem avea încredere în călăuzirea și grija Lui. „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuş, nici una din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru... Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.” (Matei 10:28-31).

Să ne amintim de Planul lui Dumnezeu. Când simțim că ne e teamă de viitor, să avem siguranța că Dumnezeu are Planul Său pentru noi și Îl va împlini. „Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” (Ieremia 29:11).

Atunci când Roosevelt a vorbit despre frica de frică, a vrut să spună să nu intrăm în panică. Să nu îi lăsăm pe aceia care vor să răspândească frica să ne influențeze. Trebuie să ne întoarcem la muncă, concentrându-ne pe lucrurile pe care le putem controla și afecta, în loc să ne îngrijorăm de lucruri pe care nu le putem controla. Deci, să ne încredem în Dumnezeu, care este în control.

luni, 17 decembrie 2018

Mana de Luni: Jim Mathis 🔴 Scutură-te și mergi mai departe!

Cu ceva timp în urmă, serveam micul dejun cu niște prieteni, iar unul dintre ei l-a menționat pe un coleg de al lui care avea parte numai de lucruri rele. Fusese suspendat de la locul de muncă, pentru că întârziase de prea multe ori. De fapt, întârziase pentru că a rămas fără benzină, și rămăsese fără benzină pentru că indicatorul de la bordul mașinii nu mai funcționa.

În cele din urmă, probabil, nu își permitea să repare mașina, pentru că rămăsese fără loc de muncă. Fără să știe când va rămâne fără benzină, tot făcea plinul la câteva sute de kilometri. Povestea acestui om devenea tot mai lungă, pe măsură ce se tot adăugau diverse probleme nerezolvate la timp.

Apoi, discuția noastră s-a îndreptat înspre alegerile făcute. Alegerile importante din viața unui om încep undeva în liceu; poate chiar în școala generală. Fiecare alegere pe care o facem are un efect asupra vieții noastre. Câteodată, chiar alegerile mici au un efect uriaș pentru viitor.

Lucrurile acestea mi-au amintit de o fabulă despre un măgar care a căzut într-o groapă adâncă, și nimeni nu știa cum să îl scoată de acolo. În cele din urmă, cetățenii orașului au zis să aibă milă de măgar și să îl îngroape de viu acolo în acea groapă. Au început să sape și să arunce pământul în groapă, însă la fiecare lopată aruncată, măgarul scutura pământul de pe el și urca mai sus pe grămada de pământ. Pe măsură ce grămada era tot mai mare, măgarul continua să urce. În cele din urmă, grămada de pământ a ajuns atât de sus încât măgarul a reușit să iasă cu bine din groapă.

Morala acestei istorisiri este una simplă: măgarul putea să decidă dacă să își accepte soarta, că nu există scăpare. El putea să se dea bătut și să fie îngropat acolo, sub pământ. În schimb, el a continuat să se scuture de pământ și să se urce mai sus, să își învingă dilema și să iasă la suprafață.

La fel ca măgarul acesta, în câmpul profesional, ne găsim deseori într-o groapă a dificultăților, cu oameni care aruncă pământ asupra noastră, încercând să ne acopere. Atunci avem de făcut o alegere: putem să ne lăsăm îngropați de circumstanțe, sau să mergem înainte și să confruntăm provocările care ne stau înainte.

În Biblie găsim mai multe exemple de oameni sau grupuri de oameni care au luat hotărârea să nu se prăbușească sub probleme. Ei s-au rugat pentru înțelepciune, câteodată chiar pentru scăpare din diverse situații, apoi gândeau diferite strategii pentru provocări. De aceea găsim pasaje cum ar fi Romani 5:3-5 care spun: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi  în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea. Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.”

Aceasta înseamnă că în loc să ne plecăm sub presiunea greutăților, putem să ne bazăm pe puterea lui Dumnezeu pentru a îndura situațiile dificile, ca El să ne întărească și să depășim provocările astfel încât să putem propăși, personal și profesional. Iacov 1:3-5 vorbește despre sentimente asemănătoare: „Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic. Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.”