După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Dan Bercian. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dan Bercian. Afișați toate postările

vineri, 1 septembrie 2017

Dan Bercian — Revoluţia LGBT

  
DEX-ul defineşte cuvântul REVOLUŢIE astfel: „Schimbarea fundamentală a valorilor, a instituţiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor şi ideologiilor unei societăţi; schimbare radicală într-un anumit domeniu.” Prin urmare revoluţia schimbă totul, radical, din temelii, şi pune ceva nou în loc. Tocmai din această cauză schimbarea care vine în urma unei revoluţii poate afecta, şi afectează profund societatea, şi poate aduce (aşa cum se promite) o stare de mai bine dar, în cele mai multe cazuri, aduce dezastru, neîmplinind promisiunile de mai bine.

     Revoluţie înseamnă ceva nou în loc la ceva ce este vechi şi apostolii unei revoluţii vor insista pe faptul că ceea ce este vechi a fost depăşit de realităţile existente sau că nu a fost niciodată bun ci doar că acum cineva a primit o nouă lumină asupra drumului spre fericire şi că această lumină trebuie impusă cu forţa celor mulţi, pentru a-i face fericiţi. Una dintre problemele pe care eu le văd atunci când vorbim de revoluţie este că, din lipsa experienţei privind noul drum propus, niciodată nu vei şti dacă revoluţia va face bine sau rău, deşi, veţi vedea mai târziu, putem anticipa chiar cu mare exactitate.

     Am meditat la câteva exemple de revoluţii şi la rezultatele pe care le-au generat; în fiecare caz rezultatul a fost dezastru. Să nu uităm că întotdeauna o revoluţie promite mai mult, mai bine.     Evident că cea mai mare revoluţie a fost cea iniţiată de Lucifer, o făptură cerească creată de Dumnezeu. Lucifer nu a fost mulţumit cu faptul că între făpturile create el avea cel mai înalt rang şi a dorit să ia locul lui Dumnezeu. Biblia nu ne descrie ideologia prin care Lucifer a reuşit să înşele şi să atragă de partea sa o treime din făpturile cereşti, ce fel de promisiuni le-a făcut şi cum a reuşit să deformeze în mintea acestor făpturi imaginea perfectă şi plină de dragoste a lui Dumnezeu, dar ştim că a făcut aceasta şi a convins un mare număr de făpturi cereşti că ordinea stabilită de Dumnezeu este veche şi perimată şi că, spre binele lor, trebuie înlocuită cu alta nouă, aducătoare de fericire. Rezultatul a fost tranformarea lui Lucifer în Diavol sau Satan, acum cea mai perversă şi de joasă speţă fiinţă dintre toate create; transformarea îngerilor care au participat la revoltă în demoni şi alungarea lor din cer; judecata rostită asupra lor şi condamnarea lor veşnică la chin şi suferinţă. Fără nici un drept de apel vreodată. Sentinţa este definitivă şi consecinţele sunt veşnice. Iată în ce dezastru s-a transformat această primă revoltă din Univers.

miercuri, 22 februarie 2017

Dan Bercian — Câinele şi dilema osului

Stă în firea lucrurilor să ne obişnuim într-un anume fel şi să considerăm lucrurile normale după cum ne-am obişnuit şi după cum am fost învăţaţi, iar atunci când vedem şi constatăm comportamente, atitudini diferite de cum am fost obişnuiţi, reacţionăm ca şi cum ceva anormal s-ar fi întâmplat.

     Ar trebui să ne fie evident faptul că în ultimele decenii s-a căutat şi se caută cu insistenţă să ni se schimbe felul de a gândi, de a percepe, de a ne raporta la viaţă altfel decât omenirea a făcut-o de mii de ani şi de faptul că se caută a ni se lua orice sprijin prin mistificarea şi manipularea conceptelor despre Dumnezeu, adevăr, familie şi despre viaţă în general. Aspectul acesta al mistificaţiei şi deformării adevărului şi înlocuirea lui cu idei, nu doar năstruşnice ci de-a dreptul aberante, este evident pentru oricine are ochi de văzut şi minte sănătoasă.

     O întâmplare oarecum hazlie m-a făcut să înţeleg mai bine cum oamenii sunt condiţionaţi cu multă subtilitate, în timp schimbându-şi concepţiile vechi şi sănătoase despre viaţă, punând în loc noi paradigme.

     Mulţi dintre vecinii noştri au câini în curţile lor. Într-o zi, la masă fiind cu soţia, am consumat o mâncare delicioasă făcută pe un pui crescut la curte. De obicei aruncăm oasele la gunoi, dar atunci mi-a venit ideea să le punem într-o pungă şi să le dăm câinilor din vecini. Zis şi făcut. Surpriza a venit însă când m-am dus şi am aruncat oasele înaintea câinilor. Prima lor reacţie a fost de satisfacţie, aruncându-se asupra oaselor ca şi cum nu ar mai fi mâncat de câteva zile. Instinctul din ei a simţit mirosul de carne, dar apoi, stupoare! Unul dintre animale a apucat hămisit un os, l-a luat în gură de un capăt, ca şi pe o pipă, şi nu mai ştia ce să facă cu el. Mă uitam şi nu-mi venea să cred! Gustul, mirosul, toate îl atrăgeau, dar nu ştia ce să facă mai departe. Şi nu se punea problema că nu putea mânca osul pentru că este un prichindel de pechinez, câinele acesta este de talie mare, iar osul era mic. Mi-am dat seama imediat că problema era alta. Câinele respectiv, deşi mare acum, nu mâncase în viaţa lui un os. Era obişnuit cu deja cunoscutele boabe de la magazin.

     Instinctele de câine erau în el, adevărata hrană îl atrăgea, dar pur şi simplu nu ştia ce să facă atunci când a primit această hrană. Îmi venea să râd văzând un câine zdravăn care ţine un os în gură ca o pipă sau cum ţin copiii bomboanele pe băţ. El nu era obişnuit cu hrana tare, deşi aceasta îl atrăgea.

     M-am gândit atunci la hrana spirituală, la cea adevărată, tare şi hrănitoare, şi la ce scrie în Evrei 5:11-14: “ Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.”

     Cu acei credincioşi, destinatarii Epistolei către Evrei, şi cu siguranţă cu mulţi alţii de atunci şi până azi, s-a întâmplat că s-au hrănit cu lapte, cu lucruri superficiale – de suprafaţă, care nu pot asigura o hrană sănătoasă spiritual care să ducă la o maturizare pe calea credinţei.