După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Cătălin Sturza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Cătălin Sturza. Afișați toate postările

duminică, 1 noiembrie 2020

Ce se întâmplă cu adevărat în Polonia

 

Este pentru prima oară când bisericile şi catedrale catolice devin o ţintă directă a unor astfel de proteste violente în Polonia. În ciuda faptului că Biserica a negat că ar avea vreo putere politică şi că se implică în astfel de decizii politice.

Poliţiştii au făcut cordoane în faţa bisericilor atacate. Protestatarii au luat cu asalt în repetate rânduri cordoanele de poliţie, aruncând cu obiecte. În spatele poliţiştilor s-au adunat şi catolici asumaţi, pentru a păzi intrările în biserici, rugându-se cu rugăciunea Rozariului. Vorbim, aşadar, de oameni care s-au rugat, apărând intrările bisericilor. Nicăieri nu există vreo dovadă că aceşti oameni ar fi „militanţi de extremă dreaptă”, scrie jurnalistul Cătălin Sturza în publicația Adevărul.

Veţi afla din presa de la noi că în Polonia au fost interzise „practic toate avorturile” şi că acest lucru a dus la revolte populare în care sunt vandalizate locaşuri de cult. În timp ce bisericile sunt apărate de „extrema dreaptă”.

Altfel spus, articolele de la noi au ocultat mare parte din datele principale ale problemei. Vă propun să vedem ce se întâmplă de fapt în Polonia – din surse mainstream, din presa internaţională. Prezint doar faptele, pentru a avea o perspectivă mai completă şi mai nuanţată asupra evenimentelor din aceste zile.

Restricționarea avorturilor din motive eugenice protejează copiii cu sindrom Down

1. Curtea Constituţională a Poloniei a emis o hotărâre prin care sunt interzise avorturile din motive eugenice. Judecătorii din Curtea Constituţională au arătat că „avortul în cazul unor handicapuri probabile sau a unor afecţiuni severe şi ireversibile ale fetusului sau al unei boli incurabile” nu este compatibil cu Constituţia Poloniei. Avorturile eugenice erau permise în Polonia începând cu 1993, până la 24 de săptămâni de sarcină. Decizia a fost luată cu o majoritate de voturi.

2. Anual se înregistrează între 1000 şi 2000 de avorturi din motive eugenice în Polonia. Avorturile eugenice reprezintă majoritatea avorturilor realizate în Polonia. Majoritatea au ca ţintă copiii cu sindromul Down. Aşadar, decizia Curţii Constituţionale protejează mai ales copiii cu sindrom Down.

3. Curtea Constituţională a Poloniei s-a bazat pe legislaţia internaţională, mai ales pe Convenţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Copilului, care arată următoarele: „Copilul, din cauza imaturităţii sale fizice şi intelectuale, are nevoie de o protecţie şi grijă specială, incluzând protecţia legală potrivită, atât înainte şi după naştere.” De asemenea, s-a bazat pe Convenţia cu privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, care interzice discriminarea copiilor cu dizabilităţi. De asemenea, decizia Curţii Constituţionale respectă legislaţia europeană, care nu prevede nicăieri vreun „drept la avort”.

4. Curtea Constituţională a hotărât, de asemenea, că guvernul Poloniei trebuie să facă mai mult pentru a-i sprijini pe copiii bolnavi şi cu dizabilităţi şi familiile acestora. Aşadar, decizia curţii include şi măsuri pozitive, de protejare a familiei şi a copiilor cu dizabilităţi.

5. Avortul rămâne legal în Polonia caz de incest, viol sau când viaţa mamei este pusă în pericol. Însă aceste situaţii reprezintă doar 2% din avorturile realizate în Polonia în anii recenţi, conform The Guardian.

Biserici şi catedrale – ţinta directă a activiştilor

miercuri, 28 octombrie 2020

Cătălin Sturza 🔴 Sunt pro-life, dar sunt pro-death?

 

Un cunoscut publicist, ale cărui păreri le urmăresc cu interes și pe care îl stimez, declară într-un inteviu că este „pro-life”, dar că nu poate fi de acord cu interzicerea legală a avortului „deoarece asta ne întoarce la politicile sinistre ale comunismului”.

Sunt parțial de acord cu acest publicist când spune că nu este de acord cu restricționarea avortului „din motive demografice”. Într-adevăr, regimuri precum național-comunismul ceaușist au restricționat avortul în principal din motive demografice – în perspectiva de a avea o forță de muncă suficientă pentru dezvoltarea economică peste o generație sau două. Discuția nu este și nu trebuie să fie una demografică; discuția este în primul rând una morală. Înainte de a atinge fondul moral al problemei, se impun niște precizări și nuanțe de natură istorică.
1. Legislația restrictivă cu privire la avort, în anii 70 și 80, în România, nu era fundamental diferită de legile restrictive din acei ani, cu privire la avort, din unele state occidentale. Legi restrictive existau în anii 1970 și în Franța, în Germania Federală sau în alte state din Occident.
2. Primul regim care a legalizat avortul „la cerere” în România a fost regimul Gheorghiu-Dej, în 1957, în timpul epocii staliniste, într-o perioadă în care în Occident avorturile încă erau interzise. Așadar, dacă vorbim despre legislația restrictivă cu privire la avort din timpul regimului Ceaușescu, nu putem să nu vorbim și de legislația foarte liberală din timpul epocii Dej și a regimului stalinist (care a precedat regimul Ceaușescu). Prima astfel de legislație liberală a adus-o în România... stalinismul.
3. Primul regim din lume care a legalizat avortul „la cerere” fără nici o restricție a fost regimul bolșevic, în Rusia anului 1920. Cea mai liberală și „progresistă” legislație cu privire la avort au introdus-o în istoria lumii bolșevicii. Occidentul, „lumea liberă”, s-a remarcat prin faptul că a insistat să rămână fidelă moralei clasice, care desemna avortul drept crimă, până în anii ’70.
Pe criterii istorice, dacă suntem parțial îndreptățiți să echivalăm restricționarea avortului în România cu ceaușismul, am fi mult mai îndreptățiți să echivalăm liberalizarea avortului cu stalinismul și bolșevismul.
Și acum fundamentul moral al problemei. Fundamentul este acesta: dacă lași o viață umană să se dezvolte, din momentul concepției, ea se va dezvolta firesc, trecând prin toate etapele, de la făt, la copil, la adolescent, la adult – DACĂ NU INTERVII ASUPRA EI. Așadar, dacă nu va fi curmată de intervenția chiuretei, o viață umană se va dezvolta în mod firesc, de la concepție, vorbind, în orice moment, despre o ființă umană. De unde rezultă că intervenția externă a chiuretei curmă o viață umană și ucide o ființă umană.
Fetologia arată, fără drept de apel, că viaţa începe în momentul fecundării. Un studiu realizat de Universitatea din Chicago arată că 96% dintre biologi sunt de acord că viața umană începe în momentul fecundării. Așadar, din clipa fecundării ia naştere fiinţa umană, o persoană cu drepturi depline.

marți, 20 octombrie 2020

Cătălin Sturza: Chiar nu avem nevoie „și de iarbă” (sau de oricare alt drog)

 

de Cătălin Sturza, Facebook

Cât de tristă trebuie să fie totuși viața celor pentru care singura sursă de fericire este jointul sau drogul lor cel de toate zilele? Cât de deprimantă și morbidă trebuie să fie realitatea celor care își fac o obsesie din a promova consumul de droguri, petrecând ore și ore în șir pentru a-i înjura, intimida sau amenința pe cei care cred ceea ce știe toată omenirea civilizată, din toate timpurile: că drogurile ucid? Sunt întrebări pe care mi le pun după câteva zile de asalt asupra paginii mele din partea unor consumatori sau dealeri de droguri, care m-au invadat cu un torent de mesaje violente sau vulgar-abjecte: la adresa autorului paginii, a oricărei tradiții în general și a tradiției religioase în special și a tuturor celor care nu gândesc ca ei.

Fac o scurtă recapitulare, încheind deocamdată micul serial dedicat drogurilor. În plan psiho-somatic și medical, nu există droguri inofensive. Chiar și drogurile considerate „ușoare” au efecte negative permanente. Un raport de anul trecut al Centrului Internațional Antidrog (CIADO) ne arată că folosirea cannabisului „poate provoca pierderi ireversibile ale capacităţilor intelectuale.” Raportul CIADO mai arată că „impactul produs de cannabis asupra învăţării este major” şi că drogul „determină disfuncţii în relaţiile interpersonale vitale şi în alegerea unui stil de viaţă potrivit pentru dezvoltarea tinerilor ca oameni.”

Și pentru cei care nu cred ce spune CIADO (?!), un articol din Wall Street Journal mai jos, care ne spune că „marijuana este mai periculoasă decât credeți”. Articolul ne arată cum consumul de marijuana poate produce psihoză și duce la forme foarte grave de violență. Un raport al Centrului European de Monitorizare al Drogurilor și Dependenței de Droguri, consumul de droguri conduce la „violență sistemică”, violența fiind prevalentă în interiorul sistemului de dealeri și de consumatori.

În plan social, de asemenea nu există droguri inofensive. Un reportaj din The Guardian ne arată că „un procent considerabil din cannabisul din Marea Britanie este produs în fabrici de droguri controlate de mafie”, unde mâna de lucru este asigurată de sclavi. Mulți dintre acești sclavi, traficați din țări asiatice sau din Europa de Est, sunt tineri și copii. Ei lucrează în condiții inumane și sunt înfometați și bătuți. Un reportaj BBC ne arată cum acești tineri sunt supuși la torturi groaznice când plantele de cannabis nu supraviețuiesc. Aceeași situație o întâlnim și în „fabricile de droguri” din Europa, controlate în mare parte de mafia drogurilor.

joi, 11 iunie 2020

Cătălin Sturza 🔴 Top 5motive pentru respingerea Educației Sexuale ✅ De fapt alte lucruri se urmăresc prin introducerea acestei ore în şcoli: acceptarea şi promovarea homosexualităţii sau transsexualismului ca fiind comportamente fireşti, încurajarea culturii plăcerii etc.


Din ce se poate observa în ieşirile publice ale taberei progresiste din politica românească, susţinătoare a legii ce a introdus educaţia sexuală obligatorie în şcoli, argumentul de bază este acela că există un număr semnificativ de mame adolescente, iar ora de educaţie sexuală va diminua fenomenul sarcinilor la adolescente şi al transmiterii bolilor sexuale.

La o minimă analiză a acestui aşa-zis argument, câteva obiecţii îl demontează cu totul:

1. Cele mai multe mame adolescente (14-20 ani) provin din rândul fetelor care au abandonat şcoala din motive ce ţin de mediul social – sărăcie, familii dezorganizate – sau din rândul tinerelor care au un alt model cultural – respectiv din comunităţile rrome tradiţionale, unde măritişul are loc adesea la vârste fragede. În studiul studiul Sarcinile şi căsătoria timpurie în „Cazul tinerelor roma” – raport elaborat în cursul anilor 2000 pentru Centrul Educaţia 2000+ – se constata o creştere a ponderii tinerelor roma măritate şi/sau însărcinate anterior vârstei de 18 ani. Chestiunea e culturală, nu ţine de învăţământ.

E limpede că nu lipsa orei de educaţie sexuală a fost motivul pentru care aceste fete au rămas însărcinate şi nu ora de educaţie sexuală va rezolva ceva, câtă vreme aceste segmente de populaţie oricum nu vor veni la şcoală şi nu vor asista la ora de educaţie sexuală. Mai degrabă aducerea lor pur şi simplu la şcoală, chiar şi fără educaţie sexuală, precum şi creşterea nivelului de trai ar rezolva mai multe; ora de educaţie sexuală nu rezolvă, în schimb, nimic.

2. La 12-13 ani copiii ştiu deja şi cum se fac copiii şi la ce folosesc prezervativele pe care le văd prin toate magazinele şi farmaciile; dacă se întâmplă să rămână însărcinate unele adolescente, asta nu se întâmplă pentru că nu le-ar fi predat cineva la şcoală că urmarea actului sexual poate fi o sarcină. Ca o paranteză, din studiul la care am făcut referire mai sus reiese că 80% dintre fetele roma sunt informate cu privire la metodele contraceptive şi că 60% folosesc astfel de metode – ceea ce înseamnă că adesea, în rândul lor, sarcinile timpurii sunt asumate şi consimţite.

În tinereţe am avut uneori contacte sexuale neprotejate. Am făcut-o nu pentru că nu aş fi învăţat la şcoală că aşa se poate concepe un copil sau că astfel aş risca să contractez vreo boală – ştiam oricum lucrurile astea – ci pentru că atunci când se ivea prilejul eram prea înfierbântat pentru a mă opri. Nu pretinsa ignoranţă a adolescenţilor e problema (toţi ştiu care sunt riscurile contactului sexual, chiar dacă nu învaţă la şcoală!), ci hormonii şi cultura sexualizantă care îi înconjoară şi-i stimulează.

sâmbătă, 2 mai 2020

Cătălin Sturza 🔴 Cum își pierde OMS credibilitatea promovând ideologiile pro-avort și gender în țări mici și sărace precum Republica Moldova

Care credeți că sunt prioritățile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în republica Moldova? Ai spune că prioritară ar fi sănătatea oamenilor sau lupta cu noul coronavirus.
Nu tocmai. Una din prioritățile OMS este promovarea avortului și a măsurilor contraceptive, inclusiv a așa-ziselor „medicamente” avortive. OMS a realizat de curând un seminar prin care promovează ideologiile pro-avort și gender în Republica Moldova – într-una dintre cele mai sărace țări ale Europei și în plină criză a noului coronavirus.
Reprezentantul OMS nu menționează nimic, în acest seminar, referitor la riscurile reprezentate de medicamentele abortive. De asemenea, nu precizează nici că așa-numita „pilulă de a doua zi” poate provoca avortul embrionului, dacă nu a reușit să blocheze ovulația și a avut loc concepția.
Și, desigur, OMS nu arată că unui embrion îi bate inima de la 16 de zile și este un om viu; nici că la opt săptămâni de la concpepție embrionul este complet format, având toate cele patru membre și toate organele interne. Așadar, așa-zisa „întrerupere de sarcină” este un eufemism care ascunde, de fapt, luarea unei vieți omenești, adică o crimă.
Nu este nici prima oară când OMS își etalează agenda extremă pro-avort, la vreme de pandemie. În ultimele luni, Organizația Mondială a Sănătății a arătat că avortul ar reprezenta ceva „esențial” în timpul pandemiei de coronavirus – în condițiile în care această epidemie seceră, de câteva luni, zeci de mii de vieți în întreaga lume.
„Organizația Mondială a Sănătății, cunoscută pentru agenda pro-avort pe care o promovează, aștepta de ani de zile să exploateze o pandemie”, a afirmat recent John Smeaton, director executiv al Society for the Protection of Unborn Children (SPUC). Smeaton critica prin această declarație acțiunile ideologice ale OMS pentru promovarea și „prioritizarea” avortului la vreme de pandemie.

joi, 5 septembrie 2019

Jurnalistul Cătălin Sturza, după studiul care arată că NU există o „genă gay”: Pe cine ajută, atunci, această mișcare ideologică construită pe neadevăruri și pe nisipuri așa de mișcătoare? Cui folosește ea?

Jurnalistul Cătălin Sturza comentează rezultatele unui recent studiu făcut public zilele trecute, conform căruia nu există o genă gay. Una din consecințele textului studiului publicat de revista Science este faptul că dacă gay-ii nu sunt „born that way” (născuți așa), atunci comportamentul h0m0sexual nu este un dat biologic, așa cum susține lobby-ul LGBTQI, ci este o alegere sau o PREFERINȚĂ, susține jurnalistul. El arată că lucrul de care se tem cel mai mult  activiștii LGBT ar fi prăbușirea și distrugerea minciunilor intrinseci ce reprezintă fundamentul «identității» lor gay, și a întregii baze pe care s-a construit mișcarea pentru «drepturile gay».
 
Acesta este textul postat:

Nu există o „genă gay”, a confirmat cel mai mare studiu realizat vreodată pe ADN-ul uman, ne spune Agerpres. „Aceasta este concluzia unei analize realizate pe 500.000 de profiluri ADN de un grup de cercetători din Europa și Statele Unite, ale căror concluzii, publicate joi în prestigioasa revistă Science, infirmă definitiv o ipoteză apărută în anii 1990, conform căreia ar exista o «genă gay» ce ar fi la fel de previzibilă ca aceea care influențează culoarea ochilor.”

Una din consecințele micului text de mai sus este faptul că dacă gay-ii nu sunt „born that way” (născuți așa), atunci comportamentul h0m0sexual nu este un dat biologic, așa cum susține lobby-ul LGBTQI, ci este o alegere sau o PREFERINȚĂ. Culturile tradiționale și psihologia tradițională îl numesc încă deviație sau perversiune (în sensul de pervertire a funcției sexuale normale); mulți se referă la el în termenii de „viciu” și „adicție”, „dependență”. În orice caz, dacă acest comportament reprezintă o peferință, nu există nici o bază pentru a legaliza „căsătorii”, „adopții” și orice altceva mai cere corectitudinea politică pentru persoanele de același sex (o bază nu exista oricum, deoarece căsătoria este ceea ce este, și nu poate să fie „extinsă” fără a fi în fapt distrusă.) Și atunci „căsătoriile” și „adopțiile” gay nu reprezintă un drept natural (care nu poate să fie acordat pe baza unei preferințe) ci reprezintă un privilegiu – acordat pentru simplul fapt că o grupare foarte zgomotoasă a pretins prin mijloace adeseori parapolitice să obțină aceste privilegii prin argumente și sloganuri care se dovedesc, în cea mai mare parte, goale de conținut.

O ironie imensă constă în faptul că diferențele de gen reprezintă „alegeri”, conform corectitudinii politice, deși biologia este în mod clar diferită, iar „orientarea sexuală” ar fi înnăscută, deși biologia este în mod indiscutabil identică. Feminismul susțin, de ceva timp, că ideea că diferențele de „gen” ar fi înnăscute este o mare erezie; ideologia susține că aceste diferențe sunt rezultatul alegerii personale și a condiționării sociale. Și asta în ciuda faptului că diferențele între bărbați și femei sunt „scrise” în ADN încă din momentul concepției și se manifestă la toate nivelurile biologice (fapt recunoscut de marea majoritate a medicilor). Pe de altă parte, lobby-ul LGBTQI susține că „orientarea sexuală” este înnăscută („we are born that way”), în ciuda absenței diferențelor biologice – între un bărbat straight și un bărbat gay nu există nici o diferență biologică. Chestiunea „genei gay” am văzut că a fost demontată prin acest studiu de la Harvard – însă studiile realizate pe gemeni identici au arătat încă de acum mulți ani că, în fapt, nu există nici o bază științifică solidă pentru a vorbi despre o predeterminare genetică h0m0sexuală în afara contextului social.

O a treia consecință e aceea că, dacă legile se schimbă pentru a legaliza inginerii sociale precum cele impuse de corectitudinea politică – prin redefinirea unor instituții umane fundamentale –, toți cei care se vor opune acestor inginerii vor intra sub incidența legii. Acolo unde s-au legalizat astfel de inginerii sociale, dacă eu voi spune, cu articolul de la Harvard în mână, că nu există nici o bază pentru „căsătoriile gay”, voi intra imediat sub incidența legii, deoarece aceste „inginerii” reprezintă deja status quo-ul, sunt recunoscute prin lege. Și voi putea să fiu amendat sau trimis la închisoare; metodele mai subtile de pedepsire a disidenților includ linșajul mediatic, marginalizarea și concedierea de la job. Exemplele sunt deja, din păcate, foarte numeroase; chiar dacă fluturi articolul de la Harvard și arăți că ai adevărul științific de partea ta (ca să nu mai vorbim de fundamentele teologice) – asta nu te va ajuta la absolut nimic. Libertatea de exprimare și libertatea de conștiință rămân, din ce în ce mai mult, vorbe goale, pe hârtie.

În sfârșit, tragedia este că, o dată cu modificarea legilor pentru a legaliza astfel de inginerii sociale, și o dată cu creșterea presiunii asupra bisericilor și a grupurilor tradiționale de a se confirma discursului oficial al corectitudinii politice, devine din ce în ce mai greu să îi ajuți pe cei care se lutpă cu astfel de comportamente și dependențe. Conform unei metaanalize care ia în considerare 30 de studii realizate între 1954 și 1994, 33% dintre h0m0sexualii care au urmat o formă de terapie (psihologică) au renunțat la acele comportamente. Prisihiatrul pro-gay Robert Spitzer a chestiuonat 200 de persoane care au trecut prin terapie și a constatat că există un succes clar al terapiei în tot ce înseamnă comportament, atracție, fantasmare și ale aspecte ale vieții și psihologiei. Însă o dată cu noile legi care se conformează presiunii corectitudinii politice, orice formă de terapie este scoasă în afara legii, în multe state americane (și nu numai).

luni, 26 august 2019

Cătălin Sturza 🔴 Nu legalizaţi prostituţia în numele Alexandrei!


Am văzut şi eu că zilele trecute a fost reluată discuţia privind legalizarea prostituţiei. De data asta, tema a fost reluată de fostul preşedinte Traian Băsescu; subiectul făcuse şi obiectul unor propuneri mai vechi ale unei comisii prezidenţiale din vremea mandatului său.

Traian Băsescu nu e însă singurul care susţine o atare falsă “soluţie” la problema prostituţiei, exploatării sexuale ori traficului de persoane; inclusiv voci din alte partide au mai făcut, în trecut, propuneri similare.

În ţările unde prostituţia este legalizată, până la 90% din prostituate se prostituează forţat

De ce spun că este o soluţie falsă? Iată câteva obiecţii:

Citeste mai mult: adev.ro/pwu356

miercuri, 21 august 2019

Oare? Unul dintre reprezentanții oficiali ai USR-PLUS scrie pe Facebook, adresându-se conservatorilor, celor care susțin valorile familiei, creștinilor asumați, că „timpul vostru s-a scurs” și că „sunteți pe fărașul istoriei; obișnuiți-vă cu gândul”...


Cinci întrebări pentru USR-PLUS

Unul dintre reprezentanții oficiali ai USR-PLUS scrie pe Facebook, adresându-se conservatorilor, celor care susțin valorile familiei, creștinilor asumați, că „timpul vostru s-a scurs” și că „sunteți pe fărașul istoriei; obișnuiți-vă cu gândul”. De asemenea, acest reprezentant oficial al USR-PLUS îi numește în postare pe conservatori și pe creștinii asumați „idioți”, „cretini”..., finanțați de „ruși” și de „bisericile marginale extremiste din SUA”. Și instrumentalizează politic tema celor cinci milioane de migranți români: „Idioții ăștia cum își explica ca 5 milioane de români au plecat acolo deși e așa de groaznic? Ca alte milioane de aici nu mai suportă mizeria din jur?” (de vină ar fi, direct sau indirect, conservatorii, „tradiționaliștii”, Biserica, etc.)

Așadar, cele cinci întrebări pentru USR-PLUS:

1. Spusele acestui reprezentant oficial al USR-PLUS reprezintă și poziția oficială, programatică, a USR-PLUS? Susține USR-PLUS atacul asupra familiei burgheze, căsătoriei, religiei organizate, Bisericii, atașamentului față de patrie pe care îl dă permanent acest reprezentant al USR-PLUS în postările sale? Sau atacul asupra proprietății private, pe care îl vedem în alte postări ale unor reprezentanți ai Uniunii?

2. Susține USR-PLUS „discursul urii” ce transpare din postările acestui reprezentant al său și consideră că ar trebui să se dezică, în vreun fel, de acest discurs incitator la ură? Susține USR-PLUS și își asumă și consecințele posibile ale acestui discurs înveninat și paroxistic promovat de acest reprezentant al său – și de alții? Se consideră, în acest caz, USR-PLUS vinovate moral (alături de alții) pentru atmosfera neagră, marcată de războaie civile reci, și pentru clivajul tot mai mare care se cască între români și români?

3. Susține USR-PLUS teoriile conspirației promovate de acest reprezentant al lor? Acest reprezentant încearcă să-i prezinte pe conservatori și pe creștini ca parte a unei „conspirații”. Și încearcă, în mod diversionist, aparent după modelul „hoțul strigă hoții”, să proiecteze asupra acestora „modelul Soros”. Adică modelul rețelelor acoperite al „societății deschise” de tip Soros – etichetat în mod constant de USR-PLUS drept o „teorie a conspirației” a conservatorilor. Cum combate USR-PLUS această presupusă teorie a conspirației – lansând și promovând insistent (tot) o teorie a conspirației? (reprezentatul USR-PLUS invocă un documentar Netflix care ar dezvălui o astfel de „conspirație”.)

4. Susține USR-PLUS instrumentalizarea cinică a temei migrației în masă a românilor, pe care o face acest reprezentant oficial al USR-PLUS? Tema celor cinci milioane de migranți români reprezintă, poate, cel mai mare pericol din prezent la adresa siguranței naționale. Acest fenomen amenință structural echilibrul demografic și social al României, cu consecințe care se ramifică și amplifică la nivelul întregii societăți. Instrumentalizarea politică a acestei teme este un act iresponsabil – când ea ar trebui, să fie, dimpotrivă, o temă de consens național, o temă pe care ar trebui să o scoatem, în mod unanim, din războaiele politice și mediatice.

5. În cazul în care răspunsul la celelalte patru întrebări de mai sus este pozitiv, își asumă USR-PLUS în mod oficial și ideologia pe care o reprezintă un asemenea tip de atac, de instrumentalizare și de discurs? Își asumă USR-PLUS că este un partid de extrema stângă, care folosește discursul incitator la ură, instrumentalizarea cinică a unor teme deosebit de sensibile și de grave, și accentuarea intenționată a clivajelor sociale pe modelul „luptei de clasă” pentru preluarea puterii politice? Și pentru rescrierea sau răsturnarea valorilor etice, pentru mutarea centrului moral mult spre stânga, în societate? Asta într-o societate deja mutilată, devastată de 45 de ani de comunism în care Partidul Comunist le-a spus, permanent, creștinilor și opozanților săi că sunt „pe fărașul istoriei”. În care Partidul Comunist a demolat biserici, i-a aruncat pe toți opozanții săi în închisori, și a interzis sistematic libertatea de exprimare, religioasă și de conștiință.

miercuri, 7 august 2019

Cătălin Sturza 🔴 Moartea Alexandrei și Luizei ar putea să fie un prilej să ne trezim. Și să salvăm, poate, niște copii...

Așadar, avocatul familiei Luizei ne spune că familia fetei a primit după dispariția minorei telefoane de la mai multe persoane, de la numere diferite și de la persoane diferite. Mesajele erau diferite – „Fiți liniștiți, fata dvs. a plecat cu o prietenă, o influențează” sau „Stați liniștiți, sunt deja într-o țară în străinătate”. Familia era sfătuită să nu reclame la poliție sau la Parchet, să nu o caute. Știm din alte cazuri asemănătoare că acesta este modul de a opera al traficanților de carne vie.

Mă mai întreb un lucru. Ok, Gheorghe Dincă avea trei telefoane. Ni se spune că abia azi i se „expertizează” telefoanele. Nu sunt sigur ce înseamnă această „expertizare”. Dar cât de greu era să iei, pur și simplu, listele de apeluri din ultimul an de la operatorii de telefonie mobilă? Să vezi cine l-a sunat și pe cine a sunat? Și s-ar fi văzut acolo și dacă el a fost cel care a sunat familiile Alexandrei și Luizei. Și dacă le-a sunat, de câte ori. Și cu cine avea legături. Totul ar fi fost foarte clar, încă de la bun început, printr-un simplu desfășurător de la operatorii de telefonie mobilă.

Nu insist asupra acestor detalii doar pentru că sunt foarte multe lucruri care nu se leagă în acest caz. Și pe care nu mi le pot explica prin simpla incompetență. Într-un caz care a ieșit la lumină accidental – dacă Alexandra nu ar fi avut prezența de spirit să sune la 112, nu am fi auzit nimic despre ea. Așa cum nu am auzit nimic despre alte sute de Alexandre. Ci insist din alte două motive.

În primul rând, dacă se va merge pe narativa “lupului singuratic”, aceste rețele de traficanți vor continua să opereze nestingherite. Nimeni nu va deranja liniștea mafiei. Ba dimpotrivă, ele se vor extinde și mai mult, vor căpăta și mai multă putere. Pentru că, nu-i așa, în România poți să scapi nepedepsit indiferent ce ai face, dacă ai „conexiunile” potrivite. Chiar și dacă faci trafic de minori sau ești părtaș la violarea și uciderea unor minori.


În al doilea rând, alte sute sau mii de Alexandre și Luize vor continua să cadă victime acestei mafii, acestor rețele. Copii pe care nimeni nu îi va apăra, pe care nimeni nu îi va salva. De care nimeni nu va ști. Am văzut de curând niște statistici la nivel global – doar 2% din victimele unor astfel de rețele sunt salvate; și doar 1% din traficanți sunt pedepsiți. România devine o țară sud-americană, devine un Mexic sau o Columbia care produce nu droguri, ci copii. Moartea Alexandrei și Luizei ar putea să fie un prilej să ne trezim, să devenim conștienți de această realitate crudă. Și să salvăm, poate, niște copii...

luni, 5 august 2019

Cătălin Sturza 🔴 RAPORT. 6.000 de copii sunt traficați în fiecare an din Europa de Est către țări occidentale

de Cătălin Sturza, Facebook
Un articol din Gândul prezintă o serie de mărturii șocante din rețelele de prostituție din România. Fete care sunt drogate, mutilate, bătute, umilite, distruse psihic – pentru a li se induce obediența. Peste 7000 de copiii sunt dispăruți în acest moment în România, conform acestui articol.
Conform unui Raport al Comisiei Europene, cele mai multe persoane traficate în Uniunea Europeană provin din România, iar copiii reprezintă un sfert din persoanele traficate. 
Leo van Doesburg, Director pentru Afaceri Europene la Mișcarea Politică Creștină Europeană (ECPM), arată că Majoritatea prostituatelor se prostituează fără a dori aceasta, iar legalizarea prostituției și extinderea UE au dus la creșterea traficului de persoane. Leo van Doesburg arată că cele mai multe persoane traficate provin din România.
Un Raport European despre Exploatarea Sexuală și Prostituție arată că legalizarea prostituției în anumite țări (modelul „liberalizării”) duce la creșterea amplorii fenomenului traficului de persoane. Mulți dintre procurorii germani susțin că legalizarea prostituției reduce infracționalitatea doar pe hârtie, în timp ce în realitate face mai dificilă munca de investigație a fenomentului traficului de persoane și a exploatării sexuale.
Înțelegerea prostituției ca simplă „muncă” – așa cum pretind unele ONG-uri inclusiv la noi – contribuie la menținerea femeilor în prostituție; adesea, în condiții de sclavie. Pe când înțelegerea prostituției ca violare a drepturilor omului le protejează pe femei de a ajunge să se prostitueze. Raportul mai recomandă ca bărbații care plătesc pentru servicii sexuale să fie considerați drept parte vinovată.
Jurnalistul Tudor Călin Zarojanu arată că „sunt mai mulți vinovați decât la prima vedere” și că „fără beneficiari, sistemul nu ar exista”. Jurnalistul arată că fetele traficate sunt obligate să întrețină relații sexuale prin teroare, fiind bătute cu bestialitate. «Dacă „fata” e silită să o facă, e imposibil ca un client să nu-și dea seama, chiar dacă ea e semi-drogată.», scrie jurnalistul. Avem de-a face, așadar, cu un sistem „cu mult mai mulți vinovați decât pare la prima vedere”.
Un material de pe portalul Adevărul arată că multe tinere românce ajung sclavele unor astfel de rețelele printr-o metodă cunoscută sub numele „Metoda Loverboy”. Tinerele sunt seduse de interlopi care apoi le păcălesc sau le obligă să se prostitueze. De obicei, este folosit șantajul – este filmat un act sexual sau un viol, iar fata este amenințată că această filmare va fi făcută publică. Fetele sunt apoi „desfăcute” pe piețe din Marea Britanie, Germania, Olanda, Irlanda sau Italia.
O investigație de pe Tolo.ro dezvăluie numele a 10 ofițeri implicați în traficul de fete și de copii. Printre aceștia se numără polițiști, comisari la Garda Financiară, procurori și ofițeri SRI. Articolul arată că rețeaua nu făcea doar exploatarea sexuală a unor fete fără apărare, ci și trafic de persoane, către spațiul UE, la un nivel care constituia un pericol la siguranța națională. Recunoașterea celor 10 de la DIICOT ar fi trebuit să fie doar începutul dosarului ofițerilor, așa cum credea procurorul care-i cerceta, Olga Vrînceanu. Însă investigația a fost brusc stopată.
Ne mirăm, așadar, când citim că polițiștii și procurorii au așteptat la ușă la „casa groazei” din Caracal până la 6 dimineața – dând timp, probabil, complicilor din rețeaua de trafic de ființe umane să acționeze și să o facă dispărută pe Alexandra (sau cadavrul ei). Și când citim că operațiunile de căutare a Alexandrei sunt coordonate de clanuri interople, care îi trimit pe polițiști la adrese greșite. „Alexandra a sunat la statul român și i-a răspuns statul paralel, o combinație letală de grupări mafiote, afaceriști cu bani publici, oameni ai legii umili și limuzine Rolls-Royce de 400.000 de euro care străbat străzi de o sărăcie unde «ia-mă nene» te costă viața”, scrie portalul Libertatea.

miercuri, 31 iulie 2019

Cătălin Sturza 🔴 Cazuri precum cel de la Caracal nu sunt deloc cazuri izolate. Aceste cazuri sunt doar vârfurile unor iceberguri. În spate se desfășoară mafii extinse, care fac trafic de persoane sau de minore. Care fac bani foarte mulți răpind, violând, distrugând psihic și obligând să se prostitueze fete și fetițe. Sau care tratează copiii instituționalizați, copiii din sistemul de adopții, precum mărfuri oarecare. Nu contează interesul superior al copilului – copilul are o valoare de piață, și ajunge la cine dă mai mult...

Cazuri precum cel de la Caracal nu sunt deloc cazuri izolate. Pentru ca opinia publică să afle despre o Alexandra sau o Luiza, sau ca să afle despre o Sorina, în spate sunt sute de Alexandre, sute de Luize, sau sunt sute de Sorine despre care nimeni nu află.
Aceste cazuri sunt doar vârfurile unor iceberguri. În spate se desfășoară mafii extinse, care fac trafic de persoane sau de minore. Care fac bani foarte mulți răpind, violând, distrugând psihic și obligând să se prostitueze fete și fetițe. Sau care tratează copiii instituționalizați, copiii din sistemul de adopții, precum mărfuri oarecare. Nu contează interesul superior al copilului – copilul are o valoare de piață, și ajunge la cine dă mai mult.

S-a întâmplat să aflăm despre Alexandra deoarece fata a avut prezența de spirit să sune la 112; și deoarece era nepoata unui influencer. S-a întâmplat să aflăm despre Sorina deoarece acele imagini, în care fetița era târâtă pe caldarâm, au șocat pe toată lumea. Dar în sute și sute de alte cazuri, nimeni nu află despre tragedii similare. De aceea, aceste cazuri vizibile sunt semnale de alarmă despre ce se întâmplă în România, despre „starea națiunii”. E de mirare faptul că această crimă organizată, care ajunge până la nivelul cel mai înalt și care include poliția, magistrații, politicul, serviciile, nu a luat o amploare încă și mai mare. Ne putem aștepta la orice, în anii următori.
Peste două sătămâni nu vom mai vorbi despre Alexandra sau Luiza, așa cum acum deja nu mai vorbim despre Sorina. Va apărea următorul „subiect fierbinte” spre care se va muta atenția mass-media. Însă aceste cazuri nu sunt doar tragedii cu o extrem de mare încărcătură emoțională – ele sunt avertismente foarte puternice, care ne arată unde suntem. Și cât de gravă este disoluția din societatea noastră. O societate în care proliferează rețelele de trafic de persoane și de copii. O societate capturată de mafii și oligarhii. O societate care nu mai are anticorpi, nu mai poate să se apere și să-și apere cetățenii și copiii. Și o societate care se prăbușește.

luni, 29 iulie 2019

Crimele din Caracal, traficanţii de carne vie şi întărirea sistemului represiv 🔴 Vă e frică pentru siguranţa copiilor voştri? Soluţia nu este un Stat care să îşi apere cetăţenii; soluţia este microciparea copiilor; ca şi cum copiii ar fi nişte pisici sau nişte câini...


Prima reacţie pe care am avut-o când am început să aflu detaliile cazului din Caracal a fost de compasiune şi de indignare; compasiune pentru victime şi indignare faţă de faptele acelui monstru.

Apoi mi-am spus: în ce iluzie trăim! Iluzia că am fi protejaţi de un Stat care, teoretic, ne apără interesele. Un Stat pe care îl plătim ca să ne protejeze pe noi şi să protejeze copiii noştri – dar care cheltuieşte sume uriaşe cu sistemul de informaţii, ordine publică şi justiţie pentru a-şi proteja, se pare, doar interesele sale.

Traficanţii de carne vie

Această reacţie, în faţa incompetenţei şi indolenţei a poliţiei, procuraturii, STS, serviciilor, etc (incompetenţă bătătoare la ochi şi sancţionată de o mare parte a mass-media) a fost augmentată de sfidările unor reprezentanţi ai acestor profesii, care au aruncat vina de la unii la alţii sau au susţinut că nu ar fi avut cadrul legal să intervină (lucru care s-a dovedit fals). Iar indolenţa şi sfidarea ar fi fost suficiente pentru a-mi stârni indignarea. Dar apoi au apărut alte două lucruri care mi-au transformat indignarea în consternare şi în greaţă. 


Primul este informaţia că acel criminal din Caracal ar putea să aibă legături cu o reţea de traficanţi de carne vie, de fete minore (detalii aici). Daniela Iuliana Tobă, fost şef al biroului de relaţii publice al STS, a scris că „avem de-a face cu un individ primitiv, limitat, un fel de boschetar în propria casă“ care ar fi fost recrutat „de o reţea de trafic de persoane pentru a culege şi furniza fete“. Între timp, trupurile fetelor nu au fost găsite, şi multe voci speculează că acel criminal ar fi avut complici. Telefoanele primite de părinţii fetelor întăresc ipoteza – sistemul datului de telefon rudelor e unul practicat pe scară largă în toată lumea de către reţelele de traficanţi de carne vie. Cert este şi că reţeaua de traficanţi de carne vie din zonă este notorie. În urmă cu câţiva ani, presa scria despre cel puţin treizeci de minore, fete de 14-18 ani care au fost victimele unei grupări interlope din Caracal, obligate să se prostitueze; o parte a clientelei ar fi fost formată, se pare, din clienţi străini (inclusiv militari americani). Din reţea făceau parte şi doi pompieri. 


Citeste mai mult: adev.ro/pvebgx

vineri, 12 iulie 2019

Cătălin Sturza 🔴 Șapte perspective pe care nu le ia în calcul advertorialul pro-avort din “Libertatea”. “Libertatea” publică un text de propagandă pro-avort în care copiii văzuți la ecografie sunt numiți „viermișori”. ..

“Libertatea” publică un text de propagandă pro-avort în care copiii văzuți la ecografie sunt numiți „viermișori”. Textul îi acuză și condamnă pe medicii care refuză să facă avort din motive de conștiință. De asemenea, articolul ne mai spune că BOR ar purta o parte de vină pentru întreaga situație – vrem spitale unde să facem avorturi, nu biserici. Materialul se vrea un text jurnalistic echilibrat, însă este doar un text de propagandă, cu sursele de finanțare la vedere.
Iată ce perspective ar fi fost firesc să ia în calcul textul, ca să fie într-adevăr un material jurnalistic echilibrat.
1. Perspectiva copiilor. Copiii din uter nu sunt și nu pot să fie numiți în nici un fel „viermișori” – asta e doar o manipulare ticăloasă a limbajului (îmi asum duritatatea termenilor). În fapt, tactica preferată a propagandei industriei avortului este să insiste că nu se poate defini clar momentul în care fătul devine o fiinţă umană; că întrebarea este una teologică sau morală sau filozofică, şi nu una ştiinţifică. Fetologia arată însă, fără drept de apel, că viaţa începe în momentul fecundării.
2. Pespectiva drepturilor fundamentale ale omului. Principalul drept fundamental al unei ființe umane este dreptul la viață. Ființele umane au multe culori ale pielii, sunt bărbați și femei, pitici, oameni normali sau giganți, copii, tineri și bătrâni; sunt oameni care suferă de diverse boli și au diverse handicapuri; există chiar oameni care nu simt deloc durerea – dar toți, indiferent de culoare a pielii, sex și vârstă, au ceva în comun: și anume, că sunt oameni. Iar asta le asigură dreptul fundamental la viață. Adică, nu avem dreptul să-i ucidem. Cât de rațional e să spui că viața începe la trei luni, sau la șase luni, sau la nouă luni de sarcină, așa cum votează într-o țară sau alta Parlamentul?
3. Perspectiva tratatelor internaționale. Nicăieri în tratatele internaționale nu este precizat că ar exista „dreptul la avort”; în toate tratatele există doar dreptul fundamental la viață. Să-i declari pe unii suboameni în funcție de sex sau de vârstă este o formă de discriminare asimilabilă rasismului – în fapt, naziștii, bolșevicii și toate regimurile totalitare moderne și-au comis masacrele prin faptul că au decretat că unii (o categorie) sunt mai puțin oameni decât alții.
4. Perspectiva femeilor. Da, textul susține că ar milita pentru „drepturile femeilor”. Dar, așa cum arată Alexandra Nadane, 64% dintre femeile care fac avort se simt presate să facă asta; 65–85% dintre femeile care fac avort ar fi născut copilul dacă aveau sprijinul unui singur bărbat; rata SINUCIDERILOR în rândul femeilor care au făcut avort este de 6 ori mai mare decât în rândul celor care nu au făcut. Cum aperi perspectiva femeilor, când în majoritatea covârșitoare a cazurilor femeile sunt ÎMPINSE și FORȚATE să facă avort, și nu au nici o altă opțiune, în afară de avort? Perspectiva femeilor o aperi, sau perspectiva industriei avorturilor, care finanțează direct sau indirect acest tip de propagandă?
5. Pespectiva Jurământului lui Hipocrat. Ceea ce nu spune articolul este că jurământul lui Hippocrate conține un paragraf prin care medicul se angajează să nu provoace întreruperi de sarcină. „Nu voi încredința nimănui otrăvuri, dacă îmi va cere și nu voi îndemna la așa ceva, tot astfel nu voi încredința nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede”, spune legământul medical.
6. Perspectiva medicilor. Articolul dă exemplul ipotetic (cel mai probabil) al unei studente la medicină căreia i se refuză un avort, într-un spital. Dar medicii despre care este vorba în articol – în fapt, toți medicii – au depus jurământul lui Hipocrat, care include pasajul citat mai sus. În plus, așa cum arătam la punctul 2, fetologia arată clar că viaţa umană începe în momentul fecundării; și este un nonsens să spui că viața începe la trei luni, la șase sau la nouă, așa cum votează într-o țară sau alta Parlamenteul. Acea studentă nu ar trebui să știe (și) aceste lucruri – mai ales dacă vorbim despre o studentă la medicină? În plus, în Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Irlanda și în multe alte țări occidentale există o mișcare civică foarte puternică ce apără dreptul medicilor de a refuza să facă un avort, pe motive de conștiință. Presiunea pusă asupra medicilor pentru a încălca jurământul lui Hipocrat și pentru a acționa împotriva propriei conștiințe este, pur și simplu, o formă total inacceptabilă de bullying.
7. Perspectiva morală. Articolul nu aduce în discuție, în fapt, nicăieri aceată perspectivă. Papa Francisc, mult lăudat de presa progresistă de la noi, inclusiv de cotidianul „Libertatea”, a arătat recent că „a avorta un copil este echivalent cu „să angajezi un asasin plătit pentru a rezolva o problemă”. Și a adăugat apoi răspicat: „nici o fiinţă umană nu este incompatibilă cu viaţa”.
Încă ceva, apropo de sloganul „my body, my choice” folosit de propaganda pro-avort. De acord, însă corpul unei femei nu are două capete, patru mâini, patru picioare și douăzeci de degete. Iar dreptul de a fi stăpân pe propriul corp vine împreună cu responsabilitatea de a te comporta moral și rațional – astfel încât să nu fii nevoit să angajezi un criminal plătit ca să rezolvi o problemă; nu fac aici decât să-l citez pe Papa Francisc, de la punctul de mai sus.
În sfârșit, ce nu ne mai spune articolul (advertorialul plătit?) din Libertatea este că în România în perioada 1958-2016 au fost făcute 22.832.650 avorturi. Așadar, încă o Românie a fost avortată, în ultimele șase decenii. Să ne amintim de asta când ne mai întrebăm de ce nu avem suficienţi politicieni buni, profesori buni, sportivi buni – și jurnaliști onești, care să scrie materiale jurnalistice, și nu advertoriale.

miercuri, 10 iulie 2019

Un cuplu american a renunțat la gemenii nou-născuți acuzând că femeia a dat naștere “copiilor greșiți”...

Un cuplu american a renunțat la gemenii nou-născuți acuzând că femeia a dat naștere “copiilor greșiți”.
Cuplul de origine asiatică a apelat la o clinică de fertilizare in vitro (IFV) din California, iar femeia a dat naștere unor băieți gemeni. Doar că cei doi părinți au fost nemulțumiți deoarece băieții nu erau de origine asiatică, și nu erau înrudiți în nici un fel cu ei. Părinții au dat clinica în judecată și au refuzat să păstreze copiii, acuzând că au născut “copiii greșiți”.

S-ar putea spune că vorbim aici de o formă de malpraxis din partea “clinicii” IFV. Însă chestiunea de fond este cu totul alta. Chestiunea de fond este că astfel de practici non-etice se circumscriu ideii că orice om ar avea „dreptul de a avea un copil natural”. Or, copilul nu este un obiect asupra căruia avem drepturi, şi nu este nici un obiect aflat în proprietatea noastră, pe care îl putem schimba, “customiza” sau chiar distruge când şi cum voim. Copilul nu este o marfă pe care o cumperi de la tejghea și pe care o “personalizezi” ca să corespundă așteptărilor tale. Copilul este o ființă umană cu drepturi depline; iar printre aceste drepturi se numără dreptul la viaţă, dreptul de a fi crescut, educat şi iubit într-o familie, şi dreptul de a fi respectat ca persoană de la un capăt la celălalt al existenţei sale, de la concepţie la moarte.

luni, 8 iulie 2019

Cătălin Sturza 🔴 „Dilema veche” încearcă să ne demonstreze că neomarxismul în culorile LGBTQI++ nu există, este doar în mintea noastră...

„Dilema veche” face un dosar în care încearcă să ne demonstreze că neomarxismul în culorile LGBTQI++ nu există, este doar în mintea noastră. Și ca să ne convingă, prefațează dosarul cu o copertă bășcălioasă, care frizează blasfemia. Și îl întărește cu o caricatură anticlericală la fel de bășcălioasă; și gratuită, în contextul dezbaterii.

În felul ăsta, sunt sigur, reușesc să fie mai convingători. Mai ales după ce „Dilema veche” a publicat de cinci ori, în poziție de editorial, directivele și indicațiile prețioase pentru Europa și pentru lume venite de la dl George Soros. Directive și indicații care cer întețirea războiului cultural și ascuțirea noii lupte de clasă revoluționare.

Adaug și eu contribuția mea – date, cifre, articole științifice, fapte istorice. Șitu, nu sunt la fel de eficiente, elitiste și intelectual-înalte precum anticlericalismul și bășcălia. Dar poate mai facem un pic de lumină într-o dezbatere care nu prea lămurește problema – ci din păcate, așa cum remarcă părintele Constantin Sturzu, o deturnează pe o pistă falsă încă de la început. Aici:

luni, 24 iunie 2019

Cătălin Sturza 🔴 Să discutăm ipoteza care e destul de intens vehiculată prin social media zilele acestea, cu transplantul de organe în cazul Sorina...

Spun din start că pista cu transplantul de organe în cazul Sorina mi se pare a fi foarte probabil una falsă. Unii au zis că e prea complicat să adopți un copil, să treci prin tot labirintul kafkian al birocrației, când există cel mai probabil căi mult mai simple de a „accesa” copii de pe piața neagră. Alții au spus că există piețe mari și testate pentru asta, cum este cea chineză – a se vedea acuzațiile recente că autoritățile ar recolta cu forța organele deținuților. Dar, ca să discutăm de dragul ipotezei care e destul de intens vehiculată prin social media zilele acestea:
a. Am văzut că tatăl adoptiv din SUA lucrează la o companie care e specializată în povestea asta – și că participă la conferințe pe tema transplantului de organe (a arătat Sorina Matei). În plus, această companie este implicată într-un scandal de corupție în România, fiind acuzată că a mituit autoritățile române (vedeți linkul din Libertatea). Între timp, tatăl și-a șters contul de pe LinkedIn și toate urmele care indicau legătura cu domeniul/compania. Însă unii le-au salvat, sunt disponibile pe net (vedeți primul link din comentarii).
b. Monitorizarea familiei durează doi ani. După doi ani, autoritățile nu se mai ocupă, presa uită – cine se mai întoarce la un astfel de caz?
c. Știm că există metode pentru a induce „moartea cerebrală” și pentru a declara o persoană aptă pentru transplantul de organe – s-au mai văzut cazuri.
d. Nu sunt la curent cu prețurile de pe „piața neagră" (sau gri), însă cineva vehicula ideea că un singur rinichi ar costa 100-120 de mii de dolari. Alte organe sunt chiar mai scumpe.
e. Să nu uităm și că familia și cei care au ajutat-o juridic nu se așteptau ca acest caz să fie atât de mediatizat / să explodeze în mass-media. Familia asistentei maternale era una foarte simplă, el lucrează la o vulcanizare, ea e casnică. Un prieten zicea: oamenii ăștia sunt victimele perfecte. Nu au relații, cunoștințe, nu se pot apăra în fața unei armate de avocați, procurori, judecători. Cazul ar fi trebuit să meargă mult mai „smooth", întâmplarea însă a făcut că acele filmări au stârnit un val emoțional care a adus cazul Sorinei în atenția mass-media.
f. Iar victimele, în general, în astfel de situații provin aproape invariabil din medii sărace, sunt marginali, minoritari, oameni foarte simpli – oameni pe care nimeni nu îi apără sau ajută. Și profilul Sorinei, și profilul familiei se potrivesc.
g. Să nu uităm, în sfârșit, că România este cunoscută pentru faptul că în anii 1990 reprezenta o mină pentru piața neagră a adopțiilor. Iar țările foarte sărace din Europa de Est sunt în general o mină pentru traficanții de persoane – a se vedea Republica Moldova, de unde, în ultimii 29 de ani, au dispărut aproape 500.000 de femei.
Nu spun că ar fi așa – spun că e o ipoteză foarte puțin probabilă, pe care însă nu aș exclude-o în totalitate, în acest moment (până vor apărea alte date și informații). Pentru că dacă ar fi așa, ar fi ceva cu adevărat înfiorător. Și nu doar din cauza Sorinei, ci și pentru că nu vom putea să nu ne întrebăm: câte Sorine există, de fapt, în România?
P.S.: Miza imediată, acum, cred că este ca Sorina să rămână în România, până când toate aceste aspecte se vor elucida. Nu este cazul să demonizăm familia americană, și această postare nu are ca scop demonizarea familiei din Aemerica. Însă tocmai pentru că pornim de la premisa că părinții adoptivi din America, și cei implicați în scandal sunt de bună credință, de ambele părți, cred că e firesc ca fetița să rămână în România până la lămurirea situației. Așa cum sugera azi și procurorul general, Bogdan Licu.