După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Bogdan Duca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Bogdan Duca. Afișați toate postările

miercuri, 5 septembrie 2018

Referendumul pentru căsătorie trebuie câștigat de către societatea civilă prin actorii ei cei mai legitimi: cultele religioase 🔴 Dacă Bisericile nu se vor mobiliza exemplar, atunci acest Referendum va fi momentul delegitimării lor...


Există o tabără care nu va vota la Referendumul pentru Familie pentru că… nu vor să valideze un demers al PSD.
Din ură față de Dragnea, se vor opune și lui Hristos.
Există și o altă tabără (și mă tem că sunt o grămadă de ierarhi în ea) care pentru Referendumul pentru Familie își pun speranța doar în PSD.
Dacă Referendumul pentru Familie va fi câștigat datorită mobilizării electorale a PSD, atunci va fi un eșec.
Referendumul pentru Familie trebuie câștigat de către societatea civilă prin actorii ei cei mai legitimi: cultele religioase.

marți, 6 martie 2018

Bogdan Duca 🔴 Creștinismul actual și homosexualitatea: Nici Biserica Catolică, nici Bisericile Ortodoxe, nici lumea creștină născută după Reformă, nu au fost ocolite de problema aceasta...

Când vine vorba de homosexualitate și Biserică, trebuie să avem și curajul să recunoaștem că Biserica nu a fost ferită de astfel de probleme interne.

Nici Biserica Catolică, nici Bisericile Ortodoxe, nici lumea creștină născută după Reformă, nu au fost ocolite de problema aceasta.

Nu au trecut 6 luni de când BOR a fost zguduit de un scandal de homosexualitate care a dus la prima demisie a unui episcop pentru acest motiv, din toată istoria ortodocșilor români. Din păcate, odată cu demisia acestui episcop, Sinodul a sistat continuarea investigației, mai ales în contextul în care alte nume de episcopi fuseseră vehiculate în timpul scandalului.

La catolici ce să mai discutăm? Scandaluri de homosexualitate, ba chiar de pedofilie, au lovit periodic în imaginea Bisericii. Mai mult chiar, cazuri de clerici catolici care au ales să sfideze Biserica, afișându-și homosexualitatea, s-au înmulțit.

Laxismul moral al unor comunități ecleziale născute din Reformă, apariția unor așa zise ”Biserici” prietenoase cu homosexualii, sunt și ele fenomene puternic mediatizate.
 
Cu toate acestea, vorbim de fenomene marginale, însă intens mediatizate.
Un episcop sodomit (sau 3, sau 4- dacă ar fi să dăm crezare bârfelor ce au urmat scandalului de la Huși) nu e reprezentativ pentru o Biserică cu vreo 60 de ierarhi și 18 milioane de credincioși.

La fel, zecile de cazuri de scandaluri sexuale care au rănit imaginea Bisericii Catolice, sunt- strict numeric- o picătură de apă coclită în marea celor 1,2 miliarde de catolici din întreaga lume.

Cu toate acestea mass-media știe să le amplifice. Așa cum știe să decontextualizeze declarații ale papei Francisc, de exemplu, în care afirmații ale acestuia în care condamna erorile zis pastorale ale Bisericii în raport cu homosexualii (arderi pe rug, închisoare, marginalizare socială plină de ură) sunt transformate în….acceptări ale homosexualității.
 
Aceste scandaluri au rolul de a fragiliza poziția Creștinătății. Punctual le reușește. Biserica Ortodoxă română a devenit foarte cuminte în declarațiile sale pro-familie după cazul Huși, așa cum mulți au ajuns să creadă pe papa citatelor tăiate din presă, pozițiilor oficiale ale Bisericii.

Prostiile pseudo-creștine ale unor biserici protestante ultrasecularizate (precum luteranii din nordul Europei sau câteva ramuri anglicane) ca și mărunte secte menite să oblojească orgoliile și să ignore adevăratele răni sufletești de care suferă homosexualii, se bucură de asemenea de o imagine destul de bună mediatic și de o susținere, inclusiv financiară, destul de greu mascat, chiar dacă impactul lor real în lumea creștină este unul evident marginal și exotic.

sâmbătă, 3 februarie 2018

Bogdan Duca 🔴 „Căsătorii” pentru gay, intoleranță pentru creștini...

Îmi scrie un prieten dintr-o insulă autonomă britanică (Jersey, din Canalul Mânecii) în care acum s-au legalizat căsătoriile homosexuale.
Creștinii din insulă nu au făcut opoziție față de lege ci au acceptat ca fiind un drept al homosexualilor de a se ”căsători” cum vor ei. Dar au cerut atât: un amendament de toleranță, care să garanteze că niciun creștin nu va fi obligat prin lege să se facă complice la un păcat moral grav.
Cu alte cuvinte, ca preotul, cântărețul, funcționarul public, florarul, cofetarul, chelnerul, muzicianul care ar fi contactați în vederea participării la organizarea unei astfel de ”nunți” să se poată prevala invocând obiecția de conștiință.
Nenumărate cazuri din SUA, din Canada și de prin alte părți au arătat că mișcarea homosexuală nu dorește drepturi pentru homosexuali ci dorește de fapt dresarea majorității, mai ales a celei creștine.
Avem nenumărate cazuri de cofetari, de florari, de organizatori de nunți din SUA care au fost acuzați de discriminare, amendați și chiar arestați pentru că, fiind creștini, nu au vrut să se facă complici prin asumarea unor contracte pentru torturi de nuntă, aranjamente florare, etc., la un foarte grav păcat moral.
Ce credeți? În mica insulă Jersey, simpla idee de toleranță față de creștini a aprins spiritele. S-a invocat un principiu pe care l-am auzit și îl vom auzi și de acum înainte din partea rețelei de ong-uri care vorbesc de „toleranță”: toleranța se aplică și se va aplica doar unor anumite categorii etnice, sociale, culturale sau sexuale, și ideal se va face prin agresarea valorilor și libertăților celor care nu intră în categoriile de mai sus.
E bolșevism curat: numai clasa muncitoare, se spunea atunci, are dreptul de a conduce dictatorial (dictatura proletariatului) societatea.
E nazism curat: numai anumite categorii etnice, invocând propria istorie mitologizată (naziștii cea de glorie, neofasciștii liberali contemporani pe cea de sclavie și de colonialism) trebuie să aibă dreptul la voce publică, să fie privilegiate față de foștii lor ”opresori”.
E prostie curată: să transformi sexualitatea mai mult sau mai puțin deviantă în scop, cauză și efect al unor schimbări legislative și sociale. De parcă am gândi cu [...], nu cu creierul….
De asta aici, în România, nu trebuie să așteptăm că ceea ce nu a fost posibil în Marea Britanie și în SUA, o negociere a limitelor libertății și a toleranței, va fi posibil în țara asta.
De asta avem nevoie de o Constituție care să protejeze familia. Pentru că nu putem avea încredere în capacitatea de dialog și deschiderea democratică a activiștilor LGBTQWERTY. Și nu numai….

marți, 21 noiembrie 2017

Bogdan Duca 🔴 De ce zic despre mine că sunt conservator? 🔴 Sunt conservator pentru că am credința că cel mai mare rău care se poate face Europei și civilizației noastre americano-europene (”euro-atlantice”) este descreștinarea ei. Creștinismul este rădăcina civilizației noastre: odată ruptă rădăcina creștină, degradarea societății intervine cu o repeziciune care de cele mai multe ori face imposibilă orice salvare...


Sunt conservator pentru că nu cred într-o lume mai bună. Cred că lumea este într-un continuu proces de degenerare care va duce la colapsul ei inevitabil. Nu cred că există un viitor bun pentru lumea asta ci doar speranță în Dumnezeu că după lumea aceasta va fi ceva mai bun.

Sunt conservator pentru că nu am încredere în revoluție. Nu cred că lumea se poate schimba în bine prin violență revoluționară, oricât de nobile ar fi scopurile care stau în spatele unei revoluții.

Sunt conservator pentru că nu cred în capacitatea maselor de oameni de a gândi. Nu am încredere în raționalitatea și nici măcar în rezonabilitatea oamenilor ieșiți în stradă, indiferent de cauzele pentru care au fost mobilizați să iasă la protest.

Sunt conservator pentru că nu cred în iluziile iluministe. De asemenea sunt neîncrezător în orice utopie, inclusiv în utopiile fascistoide sau naționaliste care se livrează ca fiind ”de dreapta”, sau chiar ”conservatoare”.

joi, 9 noiembrie 2017

Bogdan Duca 🔴 Am găsit o Biblie în engleză cu o copertă în culorile curcubeului și care chiar se numește ”Rainbow Good News Bible”. Primul gând a fost acela că am găsit o ”Biblie gay”...

Am găsit zilele trecute într-un anticariat o Biblie în engleză cu o copertă în culorile curcubeului și care chiar se numește ”Rainbow Good News Bible”.
Primul gând a fost acela că am găsit o ”Biblie gay” și am cumpărat cartea cu o curiozitate mai degrabă ideologică: să am și eu un text biblic denaturat de niște traducători ideologizați.
Evident, nu e nicio ”Biblie gay” ci este Scriptura într-o traducere engleză foarte ok, cu o copertă prietenoasă și într-un format care să permită să o iei peste tot.
Mi-am dat seama, și asta cu o oarecare vinovăție: am ajuns să cred că frumosul curcubeu, simbolul biblic al promisiunii lui Dumnezeu că nu va mai pierde acest pământ, cu o ideologie sexuală doar pentru că aceea și-a făcut din curcubeu steag, furându-i semnificația biblică.
Curcubeul e al lui Dumnezeu, e simbolul păcii Sale. Și e avocatul nostru, căci Dumnezeu privindu-i frumusețea, ne spune Biblia, îi trece mânia și ne mai îngăduie.
Deci cum aș putea să îndrăznesc să îl confund cu o efemeră mișcare ideologică construită în jurul unei deviații sexuale?


marți, 3 octombrie 2017

Dr. Bogdan Alexandru Duca 🔴 Chestiunea familiei nu este o chestiune religioasă

Desigur, este şi o problemă religioasă, din moment ce toate religiile serioase din lumea asta au acordat şi acordă o atenţie specială familiei.
Dar problema în sine nu ţine de vreo dezbatere teologică ci de reacţia unei majorităţi foarte variate în faţa pretenţiilor de a transforma sexualitatea, şi mai ales aspecte perverse ale acesteia, în argument, subiect şi factor decisiv pentru elaborarea de politici şi modificarea statului şi a societăţii.

Nu trebuie să fii nici catolic, nici ortodox, nici baptist, nici budhist, ca să ai semne serioase de întrebare cu privire la o viziune asupra societăţii în care genul nu mai este considerat un dat de la natură ci este o opţiune culturală de moment, în care natura, logica, raţiunea, sunt sfidate şi răsturnate cu simple lozinci ideologice.
Şi nu e vorba doar de aşa numitele „căsătorii” homosexuale. Este vorba de o întreagă revoluţie provocată în contra normalităţii, de un război nesfânt pornit contra naturii, în care chestiunea „drepturilor homosexuale” este un vârf de lance pentru că, poate apărea amuzant ce zic, este cel mai „normal”.
De altfel chiar militanţii pentru „căsătorii” homosexuale nu îşi ascund agenda mult mai largă ci o prezintă chiar din nume. Acronimul LGBTQI+ arată deschiderea acestei mişcări spre toate formele de manifestare a sexualităţii, altele decât cele heterosexuale, cu scopul promovării lor ca subiecte şi cauze de politici publice.
Universul „identităţilor” sexuale ce ar trebui să devină identităţi civile în opinia acestor militanţi este în continuă dezvoltare. Nu e an practic în care să nu se inventeze o nouă orientare sexuală, prin transformarea unei excitări sau a unei metode de a face sex în identitate culturală şi civică.

Fenomenul este major şi cu impact masiv asupra politicilor din foarte multe state. Se ajunge la absurdul în care dacă un bărbat cu barbă şi păr pe piept decide din motive personale să se declare femeie, a te amuza de situaţie devine o ofensă sancţionabilă prin lege.
Dar fenomenul are şi o capacitate perversă de „convingere”. Mulţi oameni, deşi îşi dau seama că asistă la un delir contra naturii prin această revoluţie sexuală, îşi fac calcule pragmatice: e un timp propice satisfacerii tuturor frustrărilor sexuale. Şi apoi, între noi fie vorba, e greu să refuzi, dacă nu ai picioarele bine aşezate pe pământ, iluzia unei societăţi a viitorului în care totul stă sub semnul orgiastic al plăcerilor sexuale.

vineri, 8 septembrie 2017

Bogdan Duca — De ce nu mai sunt de acord nici cu parteneriatele civile?

De ce, personal, nu sunt de acord nici măcar cu parteneriatele civile între homosexuali?
 
În principiu aş fi de acord: statul ar trebui să asigure o formă de protecţie legislativă şi cuplurilor construite pe orientare sexuală deviantă, atâta timp cât este consensuală.
 
Numai că experienţa din ţările unde s-a acordat dreptul la parteneriat civil s-a arătat că acesta a fost doar începutul şi nu doar pacea socială.

A urmat „căsătoria” homosexuală şi impunerea unei politici liberticide faţă de oricine are convingeri morale şi religioase care consideră homosexualitatea o imoralitate şi un păcat. Mai mult chiar, în UK, în Danemarca, în Norvegia, în Suedia, în Elveţia, s-au creat presiuni tot mai puternice ca Bisericile creştine nu doar să nu mai îndrăznească să predice propria învăţătură, dar şi să accepte homosexualitatea ca pe o virtute, să oficieze „căsătorii” homosexuale.

Au urmat lupte pentru „emanciparea” şi altor „minorităţi sexuale”. Ideea şocantă că genul este de fapt o opţiune intelectuală şi nu un dat biologic a dus la deliruri legislative, la posibilitatea de a îţi schimba genul sexual de câte ori vrei, la luarea copiilor din mijlocul familiilor care nu sunt de acord cu ideea „simpatică” că băieţelul lor poate fi la prânz fetiţă, seara „gender queer” iar a doua zi dimineaţa ….pisică sau căţel.