Am spus-o de cel puțin 15 ani: „same sex marriage is a fad / căsătoriile homosexuale sunt o modă”, o frivolitate care nu are nimic de-a face cu nediscriminarea ori egalitatea. Acesta a fost unul dintre argumentele mele constante împotriva legiferării acestui fenomen fără sens, nefiresc și fără nicio utilitate socială. Am avut dreptate.
Homosexualii în vârstă se plâng că homosexualii tineri nu se „căsătoresc”, că nu-i interesează viața de „familie”, că doresc să-și mențină „libertatea sexuală” și disprețuiesc monogamia, fie în relații între persoane de același sex, fie între persoane de sex opus. Își dau seama, așa cum scriam și eu de multe ori, că stilul de viață homosexual (în primul rând promiscuitatea), nu este compatibil cu căsătoria.
Datele statistice din Marea Britanie sprijină argumentele mele. Numărul homosexualilor britanici care se „căsătoresc” este în scădere, iar numărul „divorțurilor homosexuale” crește vertiginos. În 2018, 428 de cupluri homosexuale britanice au „divorțat” și 822 în 2019. Trei pătrimi sunt divorțuri care implică cupluri formate din femei. Niciunii nu se pot obișnui cu „regulile căsătoriei”. Insistă sa aibă copii, ceea ce le complică viața și alergarea după plăcere.
Autorul opinează următoarele: „marriage is not a good model for lesbian couples, because they lack the natural complementarity of the sexes / căsătoria nu este un model potrivit pentru cuplurile homosexuale pentru că lor le lipsește complementaritatea sexelor…”
Cifrele acestea sunt uimitoare. Conform datelor statistice oficiale emise de Guvernul Marii Britanii, în 2017 s-au „căsătorit” 759 de cupluri homosexuale, iar în 2018 doar 664, cu aproape 100 mai puține.
În 2018 au divorțat 428 de cupluri, adică 64% din numărul cuplurilor care s-au „căsătorit” în același an. O astfel de rată a divorțului la cuplurile normale nu s-a pomenit în istoria omenirii.
Datele pe 2019 sunt și mai revelatoare. În 2019, în Marea Britanie s-au „căsătorit” 640 de cupluri homosexuale, mai puțin ca în 2018, dar mai multe cupluri homosexuale au divorțat: 822.
Cu alte cuvinte, numărul homosexualilor care au divorțat în 2019 a fost cu o treime mai mare decât al celor care s-au „căsătorit”.
Cum se explică acest decalaj? Marea Britanie a legalizat căsătoriile homosexuale în 2014, iar numărul celor care divorțează anual este mai mare, de la an la an, ca al homosexualilor care se „căsătoresc”.
Cu toate acestea, seculariștii vor să ne bage cu forța pe gât „căsătoriile homosexuale” (și uniunile civile homosexuale) care, așa după cum se vede, practic nu există. Ori, unde apar, dispar peste noapte, iar instituția căsătoriei nu este luată în serios.
Datele statistice britanice sunt în plus relevante și pentru România. În ultimii ani România este pe locul doi în Uniunea Europeană privind numărul noilor căsătorii la mia de locuitori. Ne bucurăm de asta. Românii și generația tânără încă cred în căsătoria naturală. Și au motive bine întemeiate să o facă. Căsătoria naturală și familia naturală asigură fericirea și dezvoltarea echilibrată din toate punctele de vedere a soților și copiilor lor.
Iar acum, imaginați-vă, pentru un moment, dacă aceste „căsătorii” unisex s-ar institui în România. Câți homosexuali s-ar căsători pe an? Poate 100 de cupluri în primul an, iar apoi, ca în Marea Britanie, numărul va scădea vertiginos, iar numărul divorțurilor va crește la fel de vertiginos până când numărul cuplurilor unisex „căsătorite” ar devenit infim și practic inexistente.
Atunci de ce să ne fie impuse? Pentru ca apoi să ni se impună ideologia de gen, confuzia sexuală, transgenderismul, abrogarea din vocabular a cuvintelor „mama” și „tată”, „soț și soție”, „el și ea” etc. Iar apoi solicitarea de cununii în biserici în numele „egalității” și al „nediscriminării”, ori adopțiile de copii de către aceste cupluri în întregime instabile unde rata divorțului și a promiscuității sunt extreme? Doar de dragul de a fi în rând cu „Europa”? Haideți să fim serioși și raționali.
Merită să luptăm pentru căsătoria creștină. Ea nu este o instituție tranzitorie, cu toate că secularismul deocheat de azi, încercă să ne pună în minte ca este o instituție demodată și represivă care asuprește femeia.
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.