Există prăbușiri interioare, surpări lăuntrice care te lasă fără orizont, fără perspective. Tot ceea ce știi nu te mai poate ajuta pentru ca nu poți. Se lasă în jurul tău tărâmul negurilor. Preocuparea obsesivă se restrânge la sine însuși, exclusivistă, egoistă. Te scufunzi ca în niște nisipuri mișcătoare.
Un stres major, o boală, despărțirea tragica a unui divorț, moartea cuiva foarte drag, fortarea de a sta departe sau de a pleca departe
Singura ieșire de acolo este levitația credinței, supranaturala plutire “deasupra” evenimentului în sine. O lectie instilată inteligent în mine de tatăl meu:
“Dănuț, tu nu ești trupul acesata. nu-l mai băga atât în seamă. Tu ești un suflet viu! Trupul cu viata lui, tu cu viata ta cu Dumnezeu. Ridică-te și umblă cu Dumnezeu. Privește “peste evenimente”, nu prin ele. Majoritatea nu vor mai avea importanțâ peste, să zicem, 500 de mii de ani”
Vasile Branzai, un om de bun simț de la țară.
“Cum sunteți, nenea Vasile?”
“Am un cancer mic ce mă cam înghesuie. Dac-o ține tot așa îl las și plec. Nu-mi pun eu mintea cu el”.
În jarul acestor zile de conflict cu infecția dublei pneumonii, Dumnezeu ne-a ridicat credința prin rugul rugăciunilor fiilor credinței lui Avraam și prin surprinzătoare mesaje venite prin multi, dar din aceeaș inimă grijulie a Lui.
Pe 18 Ianuarie Am primit sub firma unui îndemn imperativ un îndemn la ridicare oglinzilor întoarse tragic și trist înăuntru. Sub titlul “LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE MÂNGÂIE” a început levitatia latentă a credinței:
Când pierzi pe cineva drag treci printr-un proces al durerii fără margini. Și Dumnezeu te va mângâia și te va ajuta șă treci “peste”.
Domnul Isus a zis:”Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați.”(Matei 5:4)
Plânsul este metoda sănătoasă prin care îți procesezi emoțiile, îți exprimi durerea și mergi mai departe. Vindecarea nu se produce peste noapte, ea se produce proporțional cu pierderea suferită. Numai pierderile mărunte se vindecă repede.
Zig Ziglar spune:”Cele mai lungi douăzeci de ore din viața mea au fost după decesul fiicei mele. În timp ce mă ocupam de pregătirile pentru înmormântare, am fost nevoit să ascult un agent de vânzări, care vorbea fără oprire, și care mi-a spus de treizeci de ori că nu este agent de vânzări. A trebui să plec din încăpere de două ori; pur și simplu, nu-i puteam face față. Cu o seară înainte, pe jumătate adormit mă gândeam că fiica mea se întreba când vine tatăl ei s-o ia.
În dimineața următoare am făcut o plimbare, rugându-mă și plângând întreaga zi. Când m-am întors, Dumnezeu mi-a vorbit într-un mod foarte clar:
”Ea e bine. E cu Mine, și tu vei fi foarte bine. Eu sunt tot ce ai tu nevoie. Plimbă-te mai departe. Continuă să vorbești. Continuă să te rogi. Continuă să plângi.”
Durerea și pierdera nu pot fi rezolvate, dar sunt experiențe prin care trebuie să treci singur. Cel mai cunoscut Psalm din Scriptură spune așa:
Soarele va străluci din nou.”seara vine plânsul, iar dimineața veselia”(Psalmul 30:5). Bucuria ta se va întoarce-Dumnezeu îți promite! Așadar, lasă-L pe Dumnezeu să te mângâie!
”Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine.”(Psalmul 23:4).
Există o încrâncenare a celor care stau încăpățânati cu oglinzile întoarse înăuntru asemănătoare cu refuzul Rahelei de a se lăsa mângâiată. Dumnezeu este însă Domnul vieții, nu al blocajelor ei temporare.
“Sus inimă!”
“Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu” (Psalmul 42:5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.