Aud des acest scenariu, se angajează câte un creștin care a luat în serios creștinismul, un creștin care trăiește cuvintele Mântuitorului, care s-a lăsat de beție, de tutun, de minciună, de răutate, de invidii, de bârfă, de furt, de curvie și altele, iar angajatorul după o scurtă perioadă îi spune: “Ne mai aduci niște creștini din aceștia ca tine?” De ce nu se găsesc peste tot creștinii aceștia speciali, dacă România e o țară creștină? De ce angajatorii îi caută cu freneziepe oamenii aceștia rari? Oare nu pentru că doar câțiva trăiesc creștinismul?
Îi mai văd pe unii că nu vor să audă de Biserici și de pocăință, dar știți unde aleargă aceștia după ce și-au distrus viața prin alcool? Știți unde aleargă după ce și-au distrus tinerețea prin curvii, videochat, droguri și nopți destrăbălate? Aleargă tot la Biserică. De ce dau năvală la “pocăiți” când dau de bucluc? Oare nu pentru a ne confirma că ceea ce contează de fapt, sănătatea și viața din belșug se găsesc în Hristos? Oare nu ne confirmă că noi am găsit vindecarea și siguranța vieții acesteia și a celei viitoare? E bine că o fac, dar ar fi și mai bine să o facă înainte de a se alege cu vreo ciroză, cu vreo dependență, înainte de a căpăta o depresie cronică, înainte de a fi chinuiți de demoni care-i împing la gânduri de suicid, înainte de a pierde tot la jocuri de noroc sau înainte de alte nenorociri aduse de păcat. Ar fi bine ca oamenii să vină la Hristos și benevol, deși El îi primește cu mare drag și “defecți”.
Mă rog zilnic pentru oameni care cândva disprețuiau pocăința, urau pocăiții, aveau alergie când auzeau despre Dumnezeu și Biserică, dar acum și-au dat seama că de fapt “alergia” aceasta îi vindecă. Acum realizează că ceea ce credeau că le “încuie” viața este adevărata fericire. Au realizat pe pielea lor că nu-i nicio fericire în droguri, alcool, curvii fără număr și faima lumii. A murit sub privirile mele nu de mult o tânâră care a făcut ciroză de la prea mult păcat, trupul nu i-a mai putut fi salvat, dar măcar sufletul i-a fost salvat de iad pentru că pe ultima sută de metri L-a descoperit pe Hristos. Pot spune că a trecut dincolo cu zâmbetul pe buze, pentru că da, nu totul e aici și nu totul e să-ți distrugi trupul pe păcate.
Oameni buni, căutați-L pe Dumnezeu și pocăința înainte de a vă distruge păcatul, iar dacă ați ajuns pe marginea unei gropi de mormânt și încă mai respirați folosiți aceaste ultime suflări pentru a vă salva sufletul, iar de vrea Bunul Dumnezeu vă va vindeca și trupurile. Dar nu uitați, viața din belșug este în direcția opusă păcatului.
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.