Marți seara am participat la un virtual townhall meeting organizat de o persoană influentă, cu un grup mare de persoane în care se dezbătea climatul politic al zilei. Unul dintre participanți se plângea că trăim "in rudderless times", adică vremuri în care societatea civilă parcă plutește la voia întâmplării, fiind dusă de vânt și valuri la stânga și la dreapta, fără cârmă, fără cârmaci, fără ancoră, fără scop și fără nădejdea că va ajunge la țărm.
Tot marți am avut o discuție similară cu fratele meu mai în vârstă, ale cărui comentarii mi-au stimulat și ele gândirea privind subiectul de azi. Iar ieri am avut o conversație similară cu cineva din România a cărui pagina de FB a fost ștearsă în întregime ca urmare a postărilor critice la adresa USR.
Persoana aceasta se plângea de existența unei atmosfere de teroare în România pe care o simt persoanele conservatoare cărora le este teamă să posteze materiale critice la adresa USR pentru a nu fi cenzurați. Ceea ce ne amintește de deceniile grele ale comunismului când eram cenzurați, închiși în închisori, încetând să mai discutăm liber ori chiar să mai gândim.
În acele vremuri exista un singur "adevăr", o singură perspectivă, o singură versiune a realității pe care autoritățile ni le impuneau cu sila prin constrângeri legale.
Iar alți creștini cu care comunic își exprimă îngrijorarea față de numărul mare al acelora dintre noi care promovează candidaturile USR la locale și la parlamentare. Mulți sunt dezamăgiți, iar unii se simt trădați de alianța electorală între USR și PNL la locale.
O temă comună s-a reliefat în toate aceste discuții: lipsa, cel puțin în aparență, a liderilor de care societatea civilă are nevoie acum, în toamna lui 2020. Majoritatea celor spre care privim pentru inspirație și călăuzire au ales tăcerea. New Ginrrich comenta, tot recent, că trecem dintr-o epocă în alta, fără a avea în fața noastră liderii de care avem nevoie, lideri de statura lui Moise, Iosua și alții ca ei, care au rămas verticali în fața provocărilor zilelor lor. Nu s-au conformat mofturilor valorice ale zilelor lor, au fost un punct de reper pentru cei din jurul lor, oameni de referință.
Au fost, cum spune Sfântul Apostol Pavel "oameni". Vă amintesc de extraordinarul pasaj din Noul Testament în care el ne spune "fiți oameni"! Dacă Apostolul Pavel și înaintașii noștri în credință erau la fel de timizi cum suntem noi azi, e îndoielnic că ar fi ajuns creștinismul până la noi azi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.