Atât de inflamabili suntem. Ne aprindem ușor, sar scântei
deseori, pârjolim relații, incendiem cu vorbele noastre uscate si ușor rostite.
Lumea stă pe un butoi de pulbere. Nervii sunt întinși la maxim, poți tăia cu
cuțitul tensiunea care se simte în aer, oamenii și-au pierdut răbdarea pentru
că nu mai au așteptări luminoase, ci fiecare este umbrit de gânduri ale
deznădejdii.
Mulți sunt mistuiți de patimi și arși de
setea de a bea din paharul nelegiuirii. Peste tot mocnesc focurile invidiei,
ale certurilor.
Nici Biserica nu e ocolită de focurile firii
pământești. Căldura sfinților este înlocuită cu cafeaua socializării, jarul
rugăciunii a fost înlocuit cu decibelii hiturilor occidentale, iar flacăra
slujirii s-a transformat într-o alergare după funcții, poziții, alianțe
pământești.
Nadab si Abihu aduc si astăzi foc străin la altar,
dar nu mai mor ei, ci mor cei care stau la slujbe pentru că se încălzesc la un
foc străin Evangheliei lui Hristos.
Focurile încercărilor așteaptă pe Isus, cuptoarele
încinse strigă după Isus, dar El nu mai umblă cu noi prin foc ca odinioară
pentru că, deseori, nu Nebucadnețar a aprins focul, ci noi prin nevegherea
noastră.
Nu vă e dor de focul sfânt? Nu vreți să vedeți
legăturile celui rău cum sunt mistuite de focul care dezleagă? Nu vreți să mai
vedeți văpaia rugăciunii cum se înalță? Nu vă tânjește inima după limbile de
foc ale Duhului Sfânt? Nu vreți să vedeți părtășia sfinților aprinsă de iubirea
Golgotei?
Cum aprindem focul sfânt?
Răspunsul va fi mesajul din slujba bisericii
Creștine Factorul Plus, din Timișoara , de duminică dimineața, de la orele
10.00, când ne vom închina cu Miriam Popescu. Va fi un serviciu de botez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.