Pachetul financiar adoptat de Consiliul European
săptămâna trecută e, fără îndoială, un pas pozitiv pentru contracararea
efectelor negative ale pandemiei asupra economiei europene. Puțini dintre noi
știu, însă, că este și un pas într-o direcție greșită spre federalizarea
Uniunii Europene în detrimentul suveranității naționale. Am menționat deja, în
treacăt, acest lucru în comentariul live pe care le-am făcut sâmbătă pe
Facebook.
Responsabilitatea
pentru obținerea fondurilor (750 de miliarde de euro) aparține exclusiv Uniunii
Europene. Fondurile vor trebui să fie obține de pe piețele de capital europene,
iar responsabilitatea pentru restituirea lor, cu dobândă până în anul 2058, aparține
tot Uniunii Europene, nu statelor membre. Foarte bine, am spune. Eu sugerez
prudență.
Nu
sunt pentru o United States of Europe / Statele Unite ale Europei. Sunt pentru
Europe of Nations / o Europă a Națiunilor. Suveranitatea națională e mult mai
de preț decât cele 80 de milioane de euro pe care Romania le va primi.
Momeala,
însă, s-a dovedit a fi prea ispititoare pentru statele membre. Doar cetățenii,
inclusiv cei care citiți aceste rânduri, împreună cu ceilalți cetățeni ai
României, aveți autoritatea să negociați diminuarea suveranității naționale în
schimbul unor sume exorbitante de bani. Nu dl Iohannis, nici delegația română
care a participat la negocierile de acum 10 zile.
Tentația
spre extinderea autorității supra-statale e întotdeauna mai pronunțată în
momentele de criză internațională. Britanicii au respins tentația în 2016, dar
restul Europei nu. Ceea ce ne impune să întrebăm: cum va arăta lumea
post-Covid?
Va fi
un sistem internațional în care instituțiile internaționale și globale vor
deține mai multă autoritate și competențe. iar statele naționale mai puțină
suveranitate? Ori un sistem în care statele naționale își mențin suveranitatea,
iar autoritatea sistemului global asupra lor e limitată?
Această
dilemă a fost exprimata chiar de Macron în primăvara când comenta despre
penuria de materiale de protecție împotriva coronavirusului în Franța. Sugera
mai multă suveranitate națională și europeană și mai puțină autoritate globală.
Sistemul
global nu era pregătit pentru pandemia care ne-a luat prin surprindere, iar
dependența exagerată de China a întregului Occident ne-a adus în situația în
care ne aflăm astăzi: mii de miliarde de euro care vor deveni o povară pentru
copiii și nepoții noștri până în 2058; sute de mii de persoane deja răpuse de virusul
Wuhan; alte poate sute de mii de decese; milioane de infectări; instabilitate
economică și politică globală de lungă durată; intensificarea totalitarismului
în China comunistă; intensificarea agresiunii militare a Chinei.
Toate
acestea în doar jumătate de an. Cum va arăta atunci societatea globală în
decembrie 2020, la un an după declanșarea virusului în China?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.