Peter Costea 🔴 Era post-COVID 19 sau Era Post-2020?

Evenimentele fără precedent care deja s-au petrecut în prima jumătate a acestui an ne impun să ne întrebăm dacă analizele de ansamblu făcute în urmă cu două ori trei luni încă sunt valabile, ori dacă e necesar să le ajustăm sau chiar să le înlocuim. Ceea ce nu ar fi deloc neobișnuit în vremuri cu evenimente atât de numeroase, radicale și istorice de genul celor la care am fost deja martori în acest an.

Mă întreb dacă nu ar fi mai potrivit să începem să vorbim despre Lumea Post-2020 în loc de Lumea post-Covid 19. Anul l-am început cu pandemia coronavirusului, iar consecințele ei ne-au impus să ne gândim la modul în care va fi reconfigurată lumea post COVID-19. Au apărut chiar și termeni noi, de exemplu Generation "C" / Generația "C".

Când se părea că am început să ne obișnuim cu pandemia, a intervenit un alt eveniment imprevizibil: uciderea lui George Floyd pe 25 mai în Statele Unite, care a declanșat încă o serie de reacții la fel de necontrolabile și majore și care au culminat în pandemia anarhiei în lumea anglo-saxonă de pe ambele maluri ale Atlanticului.

Simultan cu aceste două catastrofe, economia mondială a intrat în recesiune. Deja au fost pierdute milioane de locuri de muncă în toată lumea, iar acum 10 zile Uniunea Europeană a lansat cel mai agresiv program de relansare economică din existența ei, pentru a evita colapsul economiei țărilor membre.

La fel de îngrijorător e ceea ce citim în presa occidentală, atât în America de Nord, cât și în Europa, despre posibila dispariție a clasei mijlocii. Milioane de familii care depindeau de firme mici pentru a-și asigura un nivel de viață decent au fost afectate drastic și nefast. Ceea ce nu e o trivialitate considerând că stabilitatea politică și economică în democrații e asigurată în primul rând de stabilitatea clasei mijlocii.

Multe din aceste familii și-au pierdut firmele, ori au intrat în datorii exorbitante, au dat faliment, ori economiile și investițiile acestor familii au dispărut peste noapte.

Mințile noastre au fost și ele afectate, la fel de rapid și radical. La mijlocul anului 2020 s-a produs o revoluție în mințile noastre. Lupta de clasă propovăduită de Marx și propagată de mass media occidentală este o realitate mai intensă azi decât a fost cu decenii în urmă. Rezultatul ei e anarhia.

Clădirile incendiate de anarhiști încă sunt în flăcări în Portland, Seattle, Chicago și alte metropole ale Americii. Iar pe lângă panica pandemiei ne confruntăm cu teama de a ne identifica în spațiul public ca ființe independente și autonome în gândire și exprimare de teama de a nu fi numiți rasiști, xenofobi, fasciști ori înguști la minte. Istoria și trecutul nostru sunt șterse ori rescrise.

Geopoliticul se schimbă și el. China devine, de la o zi la alta, cel mai mare pericol pentru securitatea globală de la colapsul Uniunii Sovietice încoace. Hong Kong deja a căzut victima agresiunii comuniștilor chinezi, incidentele recente din Kashmir au cauzat 20 de morți, musulmanii Chinei sunt puși în lagăre de concentrare, femeile musulmane încep să fie sterilizate cu forța, China amenință Taiwanul, iar, chiar ieri, presa internațională relata că o flotilă de 260 de vase chinezești era în apropierea Insulelor Galapagos pentru (se presupune) a pescui. [Link: www.bbc.com]

Să mai adăugăm la asta datoriile exorbitante pe care și le asumă statele naționale și pe care cineva va trebui să le plătească, în speță copiii și nepoții noștri?

Fără îndoială, istoria e în mișcare în 2020. Întreaga planetă trece printr-o perioadă turbulentă. Nu doar o parte a ei, ci, asemenea unui avion, întreaga omenire. Micul incident dintr-o piață insalubră din Wuhan din decembrie 2019 a întors lumea pe dos în mai puțin de un an.

Cum, îndrăznesc să întreb, va arăta lumea în decembrie 2020, la un an după apariția virusului Covid-19?

Cel mai important lucru de reținut, însă, în acest context al frământărilor, instabilității și durerilor nașterii lumii post 2020, este relevanța constantă a creștinismului.

Mesajul nostru și credința noastră sunt ancorate în Adevăr, în Stânca Veacurilor. Ea nu s-a clătinat în trecut, când lumea se clătina, nu se clatină azi când neamurile se frământă, și nu se va clătina nici în Lumea post-2020. Dacă nu dorim nici noi să ne clătinăm, e indicat să ne ancorăm mințile și viețile în ea.

Peter Costea

www.facebook.com