Un tânăr cu creastă, cu gel pe păr şi c-un lănţic gros de-un deget la gât m-a acuzat, mirat, că sunt credincios. „Un om deștept ca dvs să creadă povești?” Cu aere de superioritate în problema divinităţii, sigur pe el ca Saul din Tars, şi cu nasul pe sus ca preotul Caiafa, flăcăul musculos și gelat mi-a dezvăluit: „Vă pot demonstra, că Dumnezeu nu există!”. „Cuuuum!?”, am întrebat zâmbind. „Vă aduc cărţi, vă aduc CD-uri, vă aduc ce doriţi. Şi vă demonstrez că nu există!”. ”Ai toate dovezile? Dacă ţi-a scăpat ceva?”. ”Nu mi-a scăpat nimic. Am cercetat. Nu există pur şi simplu Dumnezeu. Nu se poate demonstra”.
În faţa a peste 10 perechi de ochi curioşi l-am întrebat aproape în şoaptă: „Câţi ani ai?”. „19”. „Mulţi înainte. Eşti tânăr, eşti frumos... Să presupunem că acum eşti la spital. Eu sunt medicul, te-am consultat şi îţi comunic diagnosticul: Drăgățule ai un virus nemaiîntâlnit. E atât de avansat, încât la ora asta nici un medicament de pe piaţă nu te mai poate vindeca. Nici doctorii nu te pot ajuta cu nimic. Îmi pare rău, dar trebuie să-ţi spun: mai ai de trăit decât vreo 2 săptămâni!... Dacă ar fi aşa, ai vrea ca Dumnezeu să existe?"...
Băiatul a tăcut o clipă. Apoi, ruşinat a răspuns: „Da, aş vrea ca Dumnezeu să existe”.
Am mai discutat apoi cu tinerii 30 de minute. Le-am spus că nu există întuneric. Întunericul e lipsa luminii. Le-am spus că nu există frig. Frigul e lipsa căldurii. Le-am spus că nu există ură. Ura e lipsa iubirii. Le-am spus că nu există rău. Răul e absenţa binelui. Răul e absenţa Lui Dumnezeu. În acest timp, băiatul a stat cu capul în jos. L-am iubit atât de mult. Pentru că în ochi, i-au apărut lacrimi...
Dumnezeu e mai real decât mine... Și e peste tot în același timp1
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.