Unii
cred că fericirea costă milioane de euro și încep să clădească afaceri, dar
ajung obosiți, depresivi, plini de griji și de fapt în vârful munților de bani
ar dori o casă mică, liniștită, retrasă, undeva departe de toate grijile, cu o
familie fericită lângă ei, pe care de cele mai mult ori o sacrifica pentru
bani. Fericirea nu e în bani, ci în Cel care o poate da și
când buzunarele sunt goale și când acestea sunt pline. Fericirea nu ține de
posesiuni, ci de o relație, de relația cu Cel care poate să te facă să te simți
minunat chiar când “leii” rag în jurul tău.
Unii
cred că fericirea stă în plăceri, de aceea aleargă la alcool, tutun, droguri,
sex și alte surse de plăcere scăpată de sub control. Dar în mijlocul plăcerilor
fără număr constată că sunt goi, chiar de li s-ar turna plăceri carnale pe gât
cu pâlnia, și chiar de le-ar fi conectați toți senzorii plăcerii la o priză din
care să curgă doar plăceri, tot goi ar fi. De
ce? Pentru că sufletul e făcut să se sature doar de Dumnezeu, iar unde nu e
Dumnezeu e un mare gol. Trupului îi sunt îngăduite plăceri luate cu măsură în
cadru permis, dar sufletul are o singură desfătare - Dumnezeu și neprihănirea
Lui.
Unii
cred că fericirea este în faimă, de aceea construiesc un nume. Dar când
milioane de oameni ajung să li se închine, constată că ei înșiși au nevoie să
se închine cuiva. Pentru că fericirea este să te închini singurului care merită
lauda oamenilor, adică lui Dumnezeu. Omul care se închină la om, aceasta este
cea mai mare deșertăciune. Fericirea nu e în faimă, ci în a direcționa toată
gloria către El. Când primești ca Irod lauda oamenilor, te mănâncă vierimii
mândriei și ajungi să fii chinuit deși primești laude. La ce-ți folosesc
laudele oamenilor când ca Michael Jackson adormi doar cu cocteilul de
somnifere, pentru că nu te lasă cugetul de păcate și mândrie să mai adormi
liniștit?
Citiți
aceste versete scrise de David, Regele care a avut munți de bogății, plăceri
carnale fără număr, multe femei și o faimă mare printre popare. Dar cu toate
acestea ajunge să zică: “Numai tu Doamne îmi dai liniște deplină în locuința
mea (Ps. 4:7-8)!”
Cu
prețuire,
Toni
Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.