Cunoașterea
vine cu un gust amar pentru că îți dă posibilitatea să te guști pe tine, dar și
pe alții.
Cred
că m-am lecuit de povești cu fericiri terestre la tot pasul și m-am procopsit
cu un realism care mă scapă de efortul de a mulțumi mereu pe alții.
Iau
cât mi se dă și mulțumesc pentru ce nu am.
Ce
am în mod real? Un sentiment al datoriei care mă determină să merg înainte cu
sau fără recompense, cu sau fără penalități.
De
unde vine acest simț al datoriei? De
la Golgota, de la Mielul lui Dumnezeu care m-a învățat cum se iubește.
Tot
ce simt, cred și îmi conduce viața este sentimentul datoriei născut din pilda
Lui de iubire.
El
merită tot și pentru El fac tot. Fiecare pas, deși devine din ce în ce mai
anevoios, îl fac de dragul Lui.
Poate
e doar o părere, dar eu aud cum El îmi spune: mergi înainte.
De
ce nu aș face-o? Doar pentru că am 51?
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.