Dragi frați și surori,
Chiar dacă suntem cu toții în izolare, mai ales noi, cei din Suceava, nădăjduim totuși că, prin Duhul Sfânt, suntem împreună. Veștile din ultima perioadă de timp ne-au surprins pe mulți dintre noi și nu putem ascunde faptul că o stare de neliniște, de teamă și chiar de panică s-a cuibărit în inimile multora dintre noi. Deși Satan s-a folosit de noul COVID-19 pentru a perpetua frica și teroarea, știm cu certitudine că Dumnezeu va folosi circumstanțele de față pentru a-Și împlini scopurile în viața noastră.
Citeam zilele acestea mai multe comentarii despre faptul că pandemia de coronavirus a produs cea mai mare schimbare în viața de zi cu zi a oamenilor de la Cel de-al II-lea Război Mondial încoace și despre faptul că după acest episod de pandemie, lumea nu va mai fi la fel. Nici viața românilor nu va mai fi la fel. Deși, după unele statistici, un procent mare de români speră ca, după ce trece criza, să revină la vechiul lor stil de viață. Personal, n-aș vrea ca după trecerea crizei, eu să revin la vechiul meu stil de viață. În ceea ce privește biserica din care fac parte în nici un caz nu mi-aș dori să revină la vechiul stil de viață. Ce-mi doresc este ca, perioada de după criză, să mă găsească mai aproape de Domnul și de alții, cu o pasiune și mai mare pentru Împărăția lui Dumnezeu. Mă gândesc că ar fi o tragedie ca noi, membri ai bisericilor locale, căldicei și apatici, dezinteresați și preocupați mai mult de noi înșine, să nu fi învățat nimic din toată această experiență a ultimelor luni.
Am încercat să aflăm despre ce fac frații noștri misionari, acolo unde sunt, pe câmpul de misiune, și bineînțeles că situația pentru cei mai mulți dintre ei nu este ușoară. În Mongolia este deja a patra lună de izolare. Într-o anumită țară din Orient ești amendat dacă intri în vreun magazin fără mască de protecție. Sau în India, ne spunea Gabriela Rai, că rezervele lor de hrană sunt reduse, iar magazinele din zonă sunt închise. Și chiar mai rău, in alte părți din India, oamenii riscă să fie bătuți pe stradă de către poliția locală, dacă îndrăznesc să iasă din casă.
În aceste condiții, rugămintea mea este să ținem aproape, chiar și la distanță, continuând:
1. Să ne rugăm pentru cei care din dragoste pentru Domnul au plecat la marginile pământului. Dacă cunoașteți și alte persoane, rude sau prieteni care ar dori să se roage pentru misionari, dar care nu primesc scrisorile de informare ale misionarilor, îndemnați-i să se aboneze pe site-ul agenției www.agentiakairos.ro/
2. Să-i susținem financiar. Săptămâna trecută, prezbiterii Bisericii Creștine după Evanghelie Providența din Suceava pregăteam momentele programului on-line de duminică. Și pentru că a fost ultima duminică din luna martie, urma să avem și colecta pentru lucrarea misionară. Ne-am întrebat cum să o facem? În mod fizic este aproape imposibil de realizat, în condițiile date, astfel că am luat hotărârea ca spre finalul întâlnirii să afișăm contul Asociației Kairos pentru toți cei care vor și au posibilitatea să doneze on-line să o poată face (cu specificația destinatarului donației). Este limpede că pentru cei mai mulți, și în mod special pentru cei peste 65 de ani, este mai greu să se deplaseze la bancă pentru a trimite donația lor. Prin urmare, este posibil ca donațiile pentru susținerea lucrării misionare să scadă, dacă noi nu vom căuta modalități creative de a persevera, cu credincioșie, și în acest domeniu. Pentru donații on-line puteți folosi platforma PayPal a Agenției sau unul din conturile Asociației Kairos: RON: RO35BRDE340SV25437653400 sau EURO: RO31BRDE340SV25437733400.
3. Să-i susținem moral și spiritual, chiar și în cele mai vitrege condiții. Studiile făcute în ultimele săptămâni despre impactul comportamental și emoțional al situației de criză globală arată faptul că mulți oameni de pe mapamond sunt încă într-o stare de șoc, fără să aibă vreo idee cu privire la ce au de făcut în continuare. Putem transforma izolarea într-o oportunitate de comunicare, folosind rețelele de socializare precum Facebook, Whatsapp, zoom etc. pentru a transmite mesaje de încurajare, care să-i întărească din punct de vedere moral și spiritual pe cei din linia I. Pentru că în perioada aceasta, fiecare dintre noi avem nevoie de susținere, orice contribuție contează. Fiecare rugăciune, fiecare mesaj de încurajare, fiecare donație reprezintă un semn al prețuirii noastre. Poate unii dintre noi le vom scrie în premieră un mesaj misionarilor, după cum vom experimenta multe alte lucruri pentru prima dată săptămânile acestea. Să nu ne lăsăm descurajați de limitările noastre în ceea ce privește cunoștințele în IT, ci să îndrăznim, cu tenacitate să întreprindem lucruri noi, așa cum spune și David în Psalmul 18:29b: …cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. Amin!
Cu gândul de a rămâne aproape,
Valentin Hrihorciuc,
Coordonator Agenția Kairos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.