Tot ce este ascuns

„Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.” Eclesiastul 12:14

Din înțelegerea acestui text și a acestei realități viitoare a judecății, derivă o întreagă atitudine de viață prezentă, înțelegerea te obligă ca să-ți asumi atitudinea.

Va fi o judecată.

Dumnezeu va judeca pe oameni.

Cei ce s-au împăcat cu Dumnezeu de acum, nu mai au „dosar”, sunt iertați și vor scăpa.

Cei ce nu s-au împăcat, vor fi osândiți. E la fel și poate mai simplu decât orice lege de pe pământ. Legea de pe pământ nu te iartă, chiar dacă ai mărturisit. Primești reducere la pedeapsă pentru recunoaștere, dar nu iertare deplină. Dumnezeu iartă deplin.

Sunt două feluri de oameni, cu două feluri de fapte:

„Păcatele unor oameni sunt cunoscute şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă.„1 Timotei 5:24

Cei ce și-au mărturisit păcatele lui Dumnezeu, le-au „trimis înainte„, le-au scos la lumină, nu mai au păcate ascunse, aceia scapă, pentru că „judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns„.

     Judecata, nici acuzarea, nici răsplătirea nu vor avea treabă cu ce e cunoscut, cu ce e public, cu ce știe toată lumea. Astea sunt cunoscute, sunt clare, ce să mai judeci?

Judecata se va face cu privire la cele secrete: „Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.” Romania 2:16

Cei ce nu și-au mărturisit păcatele, cei ce le țin ascunse, cei ce nu le-au trimis înainte, ci „trag după ei nelegiuirea cu funiile minciunii„, pentru aceia dosarul e gros.

 Judecata va fi un prilej de mirare, atunci mulți vor zice: „când te-am văzut noi?” sau „n-am scos noi draci?” și dintre premiați, și dintre condamnați cu aceeași mirare. Criteriul care deosebește ce se va judeca de ce nu, este tocmai PUBLICITATEA.

Ce este făcut public nu va ajunge la judecată, nu va fi scos la iveală, toată lumea știe, nu se va repeta ce știe toată lumea: „…va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor.” 1 Corinteni 4:5 Domnul va scoate la iveală, la vedere, lucrurile ascunse, intențiile și atunci toată „munca” publică și poate lăudată a cuiva se va dovedi că nu a fost din ordinul lui Hristos. A muncit pentru el nu pentru Hristos. Jalnică sentință, amară rușine.

Sau ce este făcut în ascuns este nedreptatea, poate imboldul real al unei acțiuni, cauza adevărată, etc. Într-o lume în care înainte de umplerea contului, e nevoie de influență, influență care se obține din publicitate și publicitatea se face prin cosmetizarea unui portret atractiv, sedarea mulțimii este singurul criteriu socotit și numărul de sedați este singurul cântar privit. Aceste fapte nu vor merge la judecată, se cunosc, cu siguranță nu vor fi premiate. Vor ieși însă la iveală intențiile, banii obținuți astfel, adevăratele mobiluri ale activismului.

Cei ce-l cunosc pe Domnul Isus, cunosc învățătura Lui despre binele făcut în ascuns, binefacerea pentru care vei fi răsplătit în ceruri. Sunatul cu trâmbița înainte de a face un bine sunt aspru criticate, ai sunat, ți-ai pierdut răsplata, gata, ți-ai primit aici răsplătirea.

Milostenia, rugăciunea, se fac în ascuns, nu la colțuri de stradă, nu cu strigare. Să cităm:

„Tu, dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,  pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.  Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.  Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Matei 6:2-6

Răsplătirea vine tot numai pentru ce este făcut în ascuns. Ai făcut publicitate, ți-ai pierdut cununa. De aici derivă principiul anonimatului, principiu care ar trebui să fie un principiu de bază al oricărui slujitor al lui Hristos (al Unsului), slujitor care „așteaptă de la Domnul răsplata moștenirii.” Un creștin care își cunoaște Stăpânul, pe Unsul, pe Hristos, va aștepta de la Stăpân laudă, va asculta de principiile Stăpânului care cu siguranță nu îl va lăuda pe câte unul care s-a trezit să inventeze reguli, practici și conduite din domeniul marketingului. Un creștin adevărat va fugi de publicitate.

Hristos nu are clienți, el are răscumpărați, El nu seduce, El înfiază.

Ca niște necunoscuți erau priviți apostolii.

„Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul;

ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi;

ca unii cari murim, şi iată că trăim;

ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi;

ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli;

ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi;

ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.” 2 Corinteni 6:8-10

Autoevaluarea noastră nu ar trebui să fie în nici un fel influențată de vreun factor exterior, gen numărul de „urmăritori”, în viața reală, pe blog, pe Facebook. (La acest criteriu Noe n-ar fi stat bine, nici Ilie, nici Elisei, nici Ieremia.) Cel care mă judecă este Domnul, Domn căruia îi dădea socoteală în fiecare zi, slujindu-i în Duhul Lui.

Puterea argumentului, luciditatea firului logic, dragostea grijulie de fragilitatea cugetului semenului care a citit o postare până la capăt de exemplu sau stă la telefon să-mi pună a 7-a întrebare cu același interes ca prima, vin dintr-o adâncă conștiență a slujirii Celui mai mare Împărat din Univers, Unsul care mai are puțin și vine să-și inaugureze în mod public Împărăția Lui. Ăla public, aia publicitate! Cuvântul Lui îl explic, îl împart, îl vestesc și-l fac cunoscut.

Până atunci este de lucru, fără paradă.

Dragii mei, rugați-vă „în ascuns”, faceți bine „în ascuns” și veți strânge comori în ceruri, dosare groase de fapte descrise care vor fi răsplătite. Fugiți de a fi persoane publice, oameni de paradă, bufoni ai scenei, sau mai nou ai internetului.

Despre Babilonul din Apocalipsa scrie că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer, ca Babelul din vechime, un turn care să atingă cerul. „Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit şi au ajuns până în cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nelegiuirile ei.” Apocalipsa 18;5

Diferența, criteriu, departajarea o face adâncirea privirilor versus superficialitate, seriozitatea versus sedarea mistică a simțitorului de Dumnezeu, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu versus neglijarea lui.

www.vesteabuna.wordpress.com