Marian Condrat 🔴 CÂND OILOR LE CRESC CANINII

Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. Galateni 5:1

Toți oamenii sunt buni. – vechi proverb canibal

"Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărâtându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne unii pe alţii." Galateni 5:26

Imaginea turmei apare de multe ori cu referire la poporul lui Dumnezeu. Iar El este păstorul.

De ce Dumnezeu  folosește imaginea turmei, a oilor referidu-se la poporul Său, Israel, și mai tîrziu la Biserica?

                Cîteva răspunsuri pe care Scriptura ni le revelează.

1. Oile erau folosite foarte des ca jertfe în procesul închinării. – Num 28:4, Exod 29:39

2. Oile in Orientul Mijlociu Antic erau un fel monedă de tranzacție între oameni.

3. Isus este prezentat ca fiind Mielul lui Dumnezeu, iar Isaia 53 îl compară cu o oaie care o duci la tăiere.

4. Păstorirea era una din slujbele lipsite de orice dignitate, iar păstorii erau considerați marginea societății.

5. Oile sunt una din puținele specii care nu au un sistem de apărare. Ele sunt pierdute fără păstor. Singurul timp cînd lupului  îi frică de oaie este atunci cînd ea stă lîngă păstor! Matei 9:36. Ce frumos spune Psalmul 23 – Domnul este Păstorul meu!

6. Oile urmează așa de greu și stîngaci comenzile păstorului. Nu are importanță cît e de periculos oaia se duce unde i se pare că este  bine. Oile la fel ca oamenii se duc unde oferta strălucește. Nu odată s-a demostrat că oamenii sunt călăuziți de spiritul de turmă. Foarte mulți, călăuziți fiind de un astfel de spirit, au o viață trăită de alții. Ei  încearcă din răsputeri să trăiască o viață pe placul altora cu orice preț. Să intre în trend, să fie acceptați, să fie invidiați, să dovedească că și ei sunt în stare.

7. Oile se pierd foarte repede de turmă. – Isaia 53:6. Singura speranță de supraviețuire pentru o oaie este să stea în turmă sub supravegherea unui păstor! Luca 15:2-17 Oaia mereu va avea privirea după iarbă mai verde decît cea la care o duce păstorul. Devine foarte repede confidentă în sine, rebelă și distractă avînd tendința să arate că știe mai bine decât păstorul.

8. Oile au fost primele care au văzut măreția și strălucirea cerului la apariția îngerilor în câmpia Betleemului. De câte ori cerul ni s-a decoperit nouă celor care suntem din turma lui Hristos! Câte rugăciuni ascultate, cereri primite, lacrimi șterse, poveri luate, păcate iertate, boli vindecate! Aleluia! Dacă te-aș întreba cred că mi-ai spune despre zeci de experiențe!

Imaginea turmei ne descoperă modul tandru în care Dumnezeu își dorește să ne conducă pe căile Sale. "El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va lua mieii în braţe, îi va duce la sânul Lui şi va călăuzi blând oile care alăptează." Isaia 40:11. Să ştiţi că Domnul este Dumnezeu! El ne-a făcut, ai Lui suntem: noi suntem poporul Lui şi turma păşunii Lui." Psalmii 100:3. Cum îşi cercetează un păstor turma când este în mijlocul oilor sale împrăştiate, aşa Îmi voi cerceta Eu oile şi le voi strânge din toate locurile pe unde au fost risipite în ziua plină de nori şi negură." Ezechiel 34:12

Și totuși în frumoasa turmă a Marelui Păstor, se întâmplă ceva ceea ce în mod normal nu ar trebui să se întâmple. Pe lângă faptul că uneori răpitorii, lupi îmbrăcați în piei de oi, apar și dau tîrcoale turmei, momindu-le cu un pumn de iarbă verde, apar malformații spirituale. Oile ce le blînde, sperioase, cele care odinioară mergeau cu capul plecat urmând glasul Păstorului, încep să mârâie, să-și zburlească lâna și să-și arate colții. Colți crescuți în neiertare, neasculatare, nerespect, invidie, dorință după o slavă deșartă, egoism, lăcomie, mândrie, pofte, ipocrizie și lista ar putea continuna.

Demult am vrut să sciu despre un fenomen al evoluției, al modificărilor de DNA spiritual datorită cărora oile, ierbivore, se transformă în animale de pradă, carnivore. Astfel de devieri spirituale au existat se pare că și acum 2000 de ani, pe vremea lui Pavel apostolul. Aceste malformații le  întâlnim în fiecare denominație, în fiecare țară, în fiecare localitate, aproape în fiecare biserică. Este neghina din mijlocul grâului, pe care trebuie să o rabzi, îngădui, pe care nu o poți smulge ca nu cumva să smulgi și grâul.

Hristos Domnul a murit "ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană." Efeseni 5:27. Biserica adevărată este și va fi așa. El nu greșește. Însă pînă acolo are de luptat nu numai cu vitregiile sistemului lumii, legi, prigoane, nedreptăți, batjocuri, dar are de luptat în interior cu canibalii spirituali care mănâncă dorința slujirii, imaginea celor ce trag la carul lui Dumnezeu, dezbină și distrug relații, defăimează, rup bisericii din dorință de poziții și slavă deșartă. Un fel de îngeri albi ai celui rău care îi fac voia, un fel de lupi îmbrăcați în piele de oi strecurați prin biserici, oameni ne-născuți din nou, fără bun simț, muiați în apa botezului, unși cu multe alifii, chiar fluturând tot felul de diplome care iar califica să conducă turma lui Hristos spre cer.

Pavel folosește termenii care de obicei descriau comportametul animalelor sălbatice, a animalelor de pradă. Dar, dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii. Galateni 5:15. Nu uitați Pavel se adresează turmei, bisericii, celor care au avut o zi în care au fost răscumpărați de Marele și Bunul Păstor!

Oamenii niciodată nu se vor împiedica de munți ci se vor împiedica de pietre. Iată patru mari motive pentru care oameni încep să se muște.

1. Diferențe de caracter. Nu îmi place cum vorbește, cum glumește, cum se îmbracă, cum pune problema, cum rezolvă, cum planifică. Nu îmi place!

2. Diferențe politice. Atît politică laică cît și religioasă. Unii democrați, alții republicani. Unii cu cultul, alții cu federația.

3. Diferențe liturgice. Războinicii închinării! Cum trebuie să organizăm slujbele, cum cântăm, cine cântă, cât să dureze, câți predică, cine dă îndemnurile la rugăciune?

4. Diferențe de design in clădirea bisericii. Nu am crezut dar este unul din marile surse de neînțelegere în multe biserici! Ce fel de scaune, carpet, culoare, system audio sau video, scena, lumini, etc.

5. Realitatea este defapt alta. Rădăcina problemelor este de imaturitatea spirituală. Dorința păcătoasă după putere, control și imagine de sine. Pentru că vrem să fim în control, vrem să avem puterea să determinăm ceea ce se întâmplă în biserică!

Cine sunt oile cărora le-a crescut caninii? Care nu mai pasc Cuvintul lui Dumnezeu dar se hrănesc cu sufletele, emoțiile, nervii, idealurile, imaginea, răbdarea celorlale sărmane oi?

1. Sunt cei care dezbină. Care separă oamenii unii de alții. O nemulțumire personală, behăită prin turmă care găsește urechi care să asculte și care o vor continua poate cu mai multă intesitate. Oile mereu răspund la behăitul alteia! Bârfa, judecata, vorbirea de rău se vor sfârși nu când nu va fi cine spune ci când nu vor fi urechi care să asculte!

2. Sunt cei care ridică obstacole doctrinare care ascund interse personale. Am ramas uimit să văd că mișcările care se consideră cele mai biblice sunt așa de fărmițate! De exemplu mișcarea baptistă în lume, în 2017, avea 239 de denominații! De toate culorile! Penticostalii sunt mai hăruiți având 700 de denominații și mișcări independente! Am ciopărțit trupul lui Hristos pregătingu-l pentru un gulaș nu pentru întâlnirea cu Hristos! Explicăm ruperea bisericilor cu diferențe de viziune, diferențe de conducere și tot felul de scuze pentru a mai rupe o bucată din trupul lui Hristos. Mă gîndesc la atâți slujitori, cum vor explica dezbinarea, ruperea? Biblia spune că a altuia este lucrarea aceasta! Suntem, din aceeași țară, vorbim aceeași limbă, am mers chiar la aceeași biserică, avem aceeași doctrină, credem în aceeași formă de conducere, citim aceeași Biblie, pretindem că avem același Domn și totuși nu încăpem unul de altul, ne iubim de la distanță, ne mușcăm, etc. Nu vi se pare un paradox? Împărăția cerului nu crește prin ruperea de biserici și nici din pescuitul în acvariul vecinului! De prea multe ori mergeți în toată lumea este înțeles ca mergeți în biserica vecină sau mai rupeți una!

3. Sunt cei care in vorbirea lor sunt manipulatori. Un vechi proverb arab spune că, daca în calea ta iese un leu și-ți arată colții să nu crezi că zâmbește la tine! Au o vorbire plină de flatare, mieroasă cu istorii lacrimogene, uneori contrafăcute, glume și basme ce te fac să te simți doar bine și bun în ochii tăi. Pentru ei nu contează adevărul. Contează scopurile atât.

4. Sunt cei care caută o slavă deșartă. Care să show off, care pentru ei a cânta în poziția de vioară a doua nu intră în discuție. Sincer mă gândesc dacă nu cumva social media nu ne gâdilă firea și dorința de a fi cineva chiar dincolo de limitele stânei noastre!

5. Sunt care mereu au un aer de superioritate. Ei știu mai bine, ei pot face mai bine, părerea lor e mai bună, ei ar merita poziția respective, sunt chemați la ceva mai mult și mai mare, ei trebuie să fie în conducere, ei trebuie să predice mai des, să cânte mai des, să motiveze mai des la rugăciune.

6. Sunt oameni fără compasiune față de ce se va întâmpla. Cât va afecta decizia mea turma? Voi produce durere, întristare, descurajare? Va zidi Biserica, turma lui Hristos?

7. Sunt cei care așteaptă pe alții să facă, să slujească și dacă ceilalți nu o fac, să arate cu degetul. Nu m-a sunat, nu a dat mâna cu mine, m-a predicat, nu m-a slujit, nu m-a vizitat, etc.

8. Sunt cei pe care relația cu Dumnezeu nu îi schimbă. Scumpilor este imposibil să fi aproape de Dumnezeu, de Isus și să nu se schimbe nimic în viața ta! Sunt plin de Cuvânt, de Duhul, de ungere și totuși să nu pot ierta, să nu pot accepta pe cei care sunt diferiți ca mine, să nu mă pot închina, sluji cu ceilalți? Să fim serioși! Ne îmbătăm cu apă rece!

9. Sunt oile lașe care nu sunt gata să dea socoteală de credința lor, acțiunile lor, viața lor, valorile lor ci mai degrabă lasă turma și fug. Imaturitatea multora se manifestă prin două pedepse pe care le dăm bisericii locale. Încercăm să ne răzbunăm pe unii pedepsind Biserica, turma locală. Prima pedeapsă este că nu mai dăm bani la turmă. A doua este că nu mai venim cu turma. Din oaie devenim un fel de lupul singuratic, iar behăitul ni se transformă într-un fel urlat. Iartă-mi rândul care te-a făcut să te simți incomfortabil! Am gândit scriind! Totuși te-aș ruga să te mai uiți odată în oglindă! În oglinda Cuvântului Bunului Păstor, nu cumva fără să-ți dai seama au început să-ți crească caninii? Nu mușca că doare, și ucide!

Marian Condrat