Daniel Miheț 🔴 Un Dumnezeu care primește pe cel care se îndoiește…

Toma inseamna “geman”. Oare are de a face cu asemanarea dintre indoiala lui si indoila noastra?

Este pacat sa ne indoim, este loc pentru indoiala in viata crestinului? Am auzit la fel ca si dumneavoastra ca nu trebuie, ca nu se cade “sa ne indoim in intuneric de ce ne spune Dumnezeu in lumina”, ca orice gand de indoiala trebuie respins, e negativ, trebuie doar sa proclamam puterea si bunatatea lui Dumnezeu. Suna bine, teoria e buna dar practica ne… incurca… Suna bine dar in Biblie vedem ceva diferit.

Ne aducem aminte ca Ceausescu si politica lui nu lasau loc plangerii in popor, toti trebuiau sa-I slaveasca numele si s-a mimeze bucuria si incantarea de a-I slujii cu “ardoare”.  Daca cineva nu se conforma erau repercusiuni si nu se lasa de cunoscut in afara ca nu cumva si altii sa primeasca idei…  Dumnezeu e onest, nu se “auto-protejeaza”, ne ingaduie sa vedem ca nu intotdeauna oamenii mari ai credintei au fost increzatori… El nu ne cere sa ne inabusim simtirile, sa ni le negam… El ingaduie lacrimilor noastre sa curga si da voie durerii noastre sa se exprime.

Duhul Sfant a ingaduit sa ne fie relatat faptul ca in durerea lui Iov (Iov 3:3) si Ieremia (Ieremia 20:14) si-au blestemat ziua lor de nastere, ca David s-a plans de nenumarate ori impreuna cu Habacuc “pana cand Doamne ma va asupri dusmanul?” (Psalmi 12:1, Habacuc 1:2), ca Ilie s-a descurajat asa de mult ca si-a dorit sa moara 1 Regi 19:4 (mai adaugam la aceasta cerinta si pe Iona 4:9) iar Ieremia fost asa de frustrat ca a izbucnit: “M-ai induplecat si m-am lasat induplecat!” (Ieremia 20:7). Isus insusi a strigat: “Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” Toate acestea nu sunt legende extra biblice ci inserari in cuvintele sacre inspirate de insusi Dumnezeu despre slujitorii Sai. El nu se da in spate sa ne arate ca viata cu El nu este intotdeauna o biruinta, o bucurie ci si o infrangere cu frangere si multe lacrimi… Aceasi Biblie care are psalmii de lauda are si psalmii de plangere….

Adevarul este ca indoiala face parte din spectrul credintei. Credinta nu exclude indoiala decat pentru cel care nu vrea sa o recunoasca. Am fost acolo si inca mai sunt si sunt convins ca multi altii ca si mine. Indoiala este rezulatul ratiunii noastre. Atat timp cat gandim, analizam si avem intrebari vom avea si indoieli. Indoiala dispare doar in fata faptelor concrete: 1+1=2. In fata faptelor indoiala se apleaca. Problema este ca noi nu avem intotdeauna fapte concrete cu care sa infruntam dubiile noastre: de ce unii nu sunt atinsi de virus si altii da, de ce unii sunt vindecati si altii mor, de ce unii “primesc raspuns la rugaciune” si altii nu, cum voi face fata…? Unde este ratiune vor fi si intrebari si multe fara raspuns… atunci indoiala se strecoara asa cum a facut-o la sfintii pomeniti inainte… Nu, noi nu vom intelege niciodata pe deplin mintea si planurile lui Dumnezeu si de aici problema cu indoiala… “Gandurile Mele nu sunt gandurile voastre” (Isaia 55:8,9). “Cine a cunoscut gandul Domnului ca sa-I poata sfatui?” 1 Corinteni 2:16. “O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese sunt căile Lui! Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Romani 11:33,34.

Dar ce-I de facut? Cum sa invingem indoila? Acolo unde ratiunea esueaza dragostea izbuteste.

Pavel vorbeste despre ”credinta care lucreaza prin dragoste” Galateni 5:6.

Acelasi Iov cand a fost indemnat de sotie sa blasteme pe Dumnezeu si sa moara (Iov 2:9) a invins indoiala sa prin dragoste: “si chiar daca ma va ucide tot voi nadajdui in El (Iov 13:15). David care se plangea de lipsa de interventie a lui Dumnezeu tanjea dupa prezenta lui Dumnezeu, dupa locasul Sau cel Sfant (Psalmi 27:4, 23:6, etc). Ieremia cel frustrat cu Dumnezeu a continuat prin pasiunea daruirii lui pentru acelasi Dumnezeu “Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui”, iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.” Ieremia 20:9. Isus dupa ce a strigat “de ce M-ai parasite?” a incheiat cu “in mainile tale imi incredintez duhul.” Tot spre Dumnezeul Lui si-a intors fata.

Cand te afli in indoiala, frustrat cu Dumnezeu ultimul lucru care nu trebuie sa-l faci este sa continui sa fugi de El… Ca si atunci cand te pierzi prin padure cel mai rau este sa continui incapatanat sa mergi inainte  crezand ca regasesti calea… Si sa vrei sa ii intorci spatele lui Dumnezeu la cine si unde altundeva sa mergi?...

Si Iuda si Petru la fel ca si Toma si ceilalti uncenici s-au indoit si l-au tradat si dezertat pe Domnul lor. Diferenta a fost ca Iuda desi si-a dat seama de greseala si-a luat viata in propriile maini pe cand ceilalti au asteptat, s-au adunat in locul de unde Isus i-a putut regasi asa speriati, confuzi si indoielnici…

Nu avem raspunsuri si fapte la toata durerea vietii prin care trecem  la momentul de fata dar avem faptul de nedisputat al dragostei lui Dumnezeu aratat si dovedit la cruce pentru noi… Un Dumnezeu care S-a daruit sa moara pentru noi. Acolo unde ratiunea ne inpotmoleste, crucea dragostei Lui ne izbaveste! Faptul crucii va ramane vizibil si de necontestat prin paienjenisul de intrebari si confuzii al vietii noastre ca Dumnezeul pe care nu intotdeauna il intelegem ne iubeste pana la moarte. Isus nu l-a convins pe Toma cu argumente biblice si profetice, nu a facut apel la ratiune ci l-a convins cu ranile dragostei Lui (“Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi  degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Ioan 20:27,28). Aduceti-va aminte cum l-a restaurant Isus pe Petru, a facut apel la dragostea lui Petru pentru El (“Ma iubesti tu?” de trei ori) nu la ratiunea lui Petru (Ma intelegi tu?”)

Poate ca ai fost apostrofat si umilit pentru ca ai indoieli nascute din intrebari fara raspuns… “Shalom!” acesta este cuvantul cu care Isus l-a intampinat pe indoielnicul Toma (Ioan 20:27) cat si pe tine si pe mine...

Ma rog ca in suferinta confuziei si indoielii noastre sa vedem si sa cunoastem mangaierea care vine din suferinta dragostei Lui pentru noi. Cand credinta ne slabeste dragostea pentru El ne urneste…  1 Cornteni 13:13 “Acum raman dar raman acestea trei: Credinta, nadejdea si dragostea dar cea mai mare este dintre ele este… dragostea”…  

Convins de crucea dragostei Lui,

 Daniel