Cei 25 ani de pastoraţie m-au făcut uşor misogin pentru că misogin înseamnă a urî femeia, iar eu, trecut de cincizeci de ani, nu-mi permit luxul să urăsc pe cineva.
L-am citit târziu pe Max Weber, ce spunea că femeile sunt ca păsările, adică acasă vrăbii, afară păuni, între patru ochi porumbiţe şi după împrejurări corbi care să ne scoată ochii.
Dar să lăsăm nebăut până la fund ceaiul de cucută şi să ne reamintim că afară începe să pălească a primăvară, strada e plină de flori şi mărţişoare ce sfidează coronavirusul, iar noi bărbaţii trebuie să preţuim partea feminină a umblării noastre pe pământul acesta. Suntem împreună lucrători, împreună moştenitori, iar femeia de lângă noi trebuie iubită, ocrotită pentru că-i un vas mai slab, trebuie înţeleasă în nimicurile, deznădejdile, visările şi refulările ei.
Cât suntem pe pământul acesta...
Vestea bună e că în ceruri nu vor mai fi femei, dar nici bărbaţi, precauţie luată de Dumnezeu pentru a nu face din rai un loc greu suportabil.
De aceea bucuraţi-vă încă pentru că sunteţi diferiţi, luaţi o floare în mână, scoateţi-vă capul din emisiunea de ştiri şi ieşiţi astfel înarmaţi la bătălia florală obligatorie.
Şi ca să nu mai fiu suspectat de tendinţe discriminatorii deşi am propus ca la nici o adunare generală a unei biserici să nu mai aibă voie să participe nici un batic, vă lămuresc în final de ce în cer nu o să fie nici bărbaţi, nici femei. La crucea lui Hristos erau trei femei şi un bărbat ce nu fugiseră. Proporţia s-a păstrat neschimbată în biserici până azi. Riscul ca şi în cer să fie aceeaşi proporţie era mare şi pentru ca raiul să nu fie de genul feminin, Dumnezeu a zis că acolo nu va mai exista decât genul sfânt.
Vă doresc un martie înflorit...
Vladimir Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.