Zilele aceste tocmai
predau la Institutul Teologic Baptist din București cursul de Drept și
Administrație Bisericească, iar în contextul măsurilor adoptate de Comitetului
Național pentru Situații Speciale de Urgență în data de 9 Martie și comunicate
în Buletinul Informativ al Ministerului Sănătății în 10 Martie, cât și legat de
măsurile luate de guvernul Italiei de a limita întrunirile publice ale
bisericilor, am dezbătut aceste măsuri în raport cu dreptul la libertate
religioasă. Din puncte de vedere juridic pot fi precizate următoarele:
1. Toate aceste măsuri
limitative au implicații și asupra întâlnirilor publice ale bisericilor.
Prin interzicerea
"manifestările publice sau private, în spații deschise sau închise, cu un
număr de participanți mai mare de 1000 de persoane" (Informare COVID – 19
– Grupul de Comunicare Strategică, 8 martie, ora 12.00 ), cât și prin măsurile
luate ca "evenimentele cu un număr maxim de 200 de participanți, nu este
necesar să fie solicitat avizul direcției de sănătate publică (www.ms.ro) există implicații
asupra întâlnirilor publice ale bisericilor.
2. Manifestarea
religiei și a convingerilor religioase poate fi restrânsă din motive de
sănătate publică.
În conformitate cu
articolul 9 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care precizează
că "libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face
obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate
democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranţa publică, protecţia
ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor
altora" statul poate lua măsuri de limitare a manifestării dreptului
religios.
3. Statul trebuie să ia
toate măsurile ca drepturile și libertățile fundamentale ale omului să fie
respecte.
În Preambulul
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, declarație adoptată și publicată
Monitorul Oficial al României din 10 decembrie 1948, reprezentanții guvernelor
semnatare s-au angajat "ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte
respectul pentru aceste drepturi şi libertăți şi să asigure prin măsuri
progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor
universală şi efectivă, atît în sânul popoarelor statelor membre, cît şi al
celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor". Limitarea manifestarii
convingerilor religioase în public este o măsură temporară, o excepție, și nu
poate constituție regula de bază într-o societate democratică.
Daniel Fodorean
Decan - Institutul
Teologic Baptist din București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.