Florin Ianovici 🔴 Coborârea în sine

Trăim vremuri pe care generațiile noastre nu le-au mai trăit. În mod real nu știm cât de gravă este situația. Ne confruntăm cu ceva foarte dificil, puțin cunoscut. Toți sperăm să ieșim sănătoși din această încercare și să avem unde munci, pentru a ne asigura traiul.

Nu vreau să fac o recapitulare sau o reinterpretare a concluziilor celor în măsură să vorbească despre asta. Aleg să vorbesc despre lucruri de care m-am ocupat și le-am experimentat personal. În privința coronavirusului e foarte important să urmăm cu strictețe sfaturile autorităților privind limitarea răspândirii lui, e o datorie pe care o avem față de noi înșine, față de cei dragi și față de semenii noștri.

E important să ne rugăm, e important să postim ca Dumnezeu să aducă vindecare și rezolvare în această situație, dar e important și să fim lucizi și înțelepți. Să nu avem impresia că virusul este o o vietate mică, obligată să facă stânga împrejur în momentul în care vede un creștin, că face o selecție între sfinți și păcătoși și are dreptul sau plăcerea să infecteze doar păcătoșii.

Câtă vreme trăim încă în trupul acesta, să nu uităm că există legi naturale care trebuie respectate. La fel de important e să fim conștienți de faptul că apostolul Pavel a trăit în slăbiciunea trupului, că Timotei avea dese îmbolnăviri de stomac. Cred în protecția supranaturală a lui Dumnezeu și cred și în echilibrul credinciosului care nu se aruncă cu capul înainte, confundând curajul cu nesăbuința.

Și pentru că avem un timp de izolare, necesar și propus de autorități, tocmai pentru protecția noastră, dar și a celorlalți semeni, putem să transformăm această izolare, această limitare a socializării, în ceva bun, atât cât este cu putință, făcând acele lucruri care ne ajută să ne cunoaștem mai bine, pe noi înșine și pe cei dragi, pe cei din casele noastre. Putem să progresăm spiritual, să aprofundăm relații, să înțelegem, să luăm hotărâri și să devenim stăpânii trăirilor noastre, ai faptelor noastre, ai vieții noastre, în lumina călăuzirii lui Dumnezeu.

Ați observat că, deși interacționăm din ce în ce mai mult, cunoaștem mulți oameni, vorbim la telefon, avem Facebook, Instagram, ne simțim din ce în ce mai singuri? Trăim un paradox în care se înmulțesc conexiunile sociale în același ritm în care crește sentimentul de singurătate. Asta pentru că relațiile pe care le avem nu ne împlinesc, nu ne fac să ne simțim iubiți și înțeleși, dar nici cei spre care ne îndreptăm noi nu se simt iubiți și înțeleși cu oferta noastră. Dezvoltăm relații de slabă calitate pentru că nu mai investim în relații atât cât ar trebui. Dar acesta este un subiect pe care îl vom analiza altă dată.

Când o relație nu merge primul gând al celor mai mulți dintre noi este ce ar trebui să schimbe celălalt.

Dar, întrucât nu putem acționa în dreptul altora, avem de lucrat cu noi înșine.

Toți am observat că există, într-o măsură mai mare sau mai mică, pentru fiecare o singurătate în raport cu ceilalți. Oricât de iubit și înțeles te simți, nu se poate ca sentimentul de singurătate să îți fie complet străin. Dar ceea ce este mai greu de observat este acea singurătate pe care o resimțim în raport cu noi înșine, acel sentiment că am pierdut ceva din noi, că nu ne mai regăsim în propriile vieți, că nu mai există identitate și uneori nici asemănare între ceea ce simțim că suntem, și felul cum ne comportăm, felul cum vorbim, , felul în care alegem, felul în care facem aproape totul. Și când această înstrăinare de noi înșine durează mult, intervine o uitare periculoasă, uităm cine suntem, ce vrem, ce vrem noi, nu ce ne-au influențat alții să vrem.

Psihologii ne spun că cei mai mulți oameni cred că sunt cine le-ar plăcea să fie, nu cine sunt ei, în realitate. Nu uita, ca să poți construi relații frumoase, bune, pozitive și împlinitoare cu cei din jur, trebuie să îți fie foarte clar cine ești tu cu adevărat. Doar așa vei înțelege ce oferi și de ce primești ceea ce primești. Asta ține și de personalitatea celuilalt, dar acum vorbim despre noi înșine.

Vă propun astăzi un exercițiu pe care l-am intitulat COBORÂREA ÎN SINE. "dacă se vor coborî în ei înşişi, în ţara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine şi-Ţi vor face cereri în ţara celor ce-i vor duce în robie şi vor zice: ‘Am păcătuit, am săvârşit fărădelegi, am făcut rău’," 1 Imparati 8:47 "ascultă din ceruri, din locul locuinţei Tale, rugăciunile şi cererile lor şi fă-le dreptate;" 1 Imparati 8:49

Ia o foaie de hârtie, sau mai multe și scrie o scrisoare lui Dumnezeu în care să îi mărturisești cu sinceritate cum ești cu adevărat, care sunt gândurile tale cele ascunse, ce spun gândurile tale despre tine că ești. Cântărește câtă asemănare există între ceea ce spui și ceea ce gândești. Spune-i lui Dumnezeu despre cuvintele tale, cât de mult seamănă ele cu ce este în sufletul tău. Ce spun cuvintele tale că ești.

Poate nu îți va plăcea ce vei găsi în inima ta. Poate vei descoperi că ai trecut cu vederea multe lucruri care trebuiau rezolvate la timp. Indiferent cât de greu îți va fi, vei vedea că doar așa începe procesul vindecării și al reechilibrării sufletești. Doar când vom ajunge în acord cu noi înșine, ne vom culca și vom adormi în pace.

S-a curățat aerul pentru că ritmul frenetic, trepidant, iureșul alergării noastre s-a oprit, s-a domolit. E timpul să primenești aerul sufletului tău și să îți sufleci mânecile, coborând în tine însuți cu hotărârea celui care știe că vom fi cântăriți și judecați după ceea ce am adunat în visteria inimii și nu după ceea ce am spus sau făcut de ochii altora.

Apoi scrie despre atitudinea pe care o ai față de membrii familiei: mamă-tată, soț-soție, copii-părinți, față de colegi, față de oameni, în general. Și nu te ierta pentru prea multe lucruri. Te ascunzi cu faptele tale, cu gândurile tale ? Ce fel de fiu sau fiică ești? Ce fel de soț? Ce fel de soție? Ce fel de mamă, ce fel de tată? Ce fel de coleg? Dar părinții tăi ce spun despre tine? Ce fel de fiu/fiică te consideră? Copiii tăi ce fel de mamă te consideră? Sau ce fel de tată? Colegii cum spun că ești? Dumnezeu, care le știe pe toate, ce crezi că gândește despre tine? Nu uita, nu trăim nici în peșteră și nici în pădure, calitatea noastră umană, de creștini, de oameni, se vede în primul rând în raport cu semenii noștri. Să nu crezi că poți sta rău în ochii tuturor și bine în ochii lui Dumnezeu.

Suntem ceea ce gândim.

Suntem ceea ce simțim.

Suntem faptele noastre.

Suntem lucrurile care ne plac, care ne aduc bucurie.

Suntem lucrurile cărora le alocăm resurse: bani, timp.

Suntem lucrurile pentru care facem efort.

Ce înghesuim pe la marginile vieții noastre, nu suntem cu adevărat. Sunt lucruri pe care bifăm, care ne fac bucurie când se termină, că am scăpat de ele și apoi suntem liberi.

Scrie lui Dumnezeu o scrisoare, ca o spovedanie. Recunoaște cine ești. Și, dacă vrei să te te schimbi, îți propun un instrument care te poate ajuta. Fă o listă cu lucrurile pe care ai vrea să le împlinești în fiecare zi, lucruri la care ai vrea să renunți și lucruri pe care ai vrea să le adaugi în viața ta zi de zi. Afirmațiile să fie pozitive, să nu conțină negații, pentru ca se pare ca mintea noastră are tendința de a respinge negațiile. Ne va fi mai ușor daca toate afirmațiile vor fi pozitive.

De exemplu:

1.Resping gândurile legate de.....................(poți include aici judecăți la adresa semenilor, gânduri care îți fac rău, gânduri care pot fi jenante, etc.)

2. Vorbesc frumos cu:

-mama

- tata

- soțul

- soția

- copilul

- colegii de serviciu, etc.

3. Mă rog.....(30min, 60 min, etc) pe zi;

4. Citesc din biblie....(căt îți propui);

5. Mă port calm, echilibrat, vorbesc frumos cu toți oamenii;

6. Mănânc sănătos, echilibrat;

7. Îmi pun lucrurile în ordine;

8. Finalizez sarcinile de serviciu ale zilei;

9. Îmi sun părinții (la 2/3 zile)

10. Mulțumesc soțului, soției, mamei, etc, pentru ce îmi oferă. Îi spun măcar un lucru frumos pe care l-am văzut la el/ea. Spun câte un lucru frumos fiecărui membru al familiei.

11. Mă rog ca Dumnezeu să ne ajute pe toți în problema epidemiei de coronavirus.

Altele

12.......................................................

13...........................................................

Trece lista într-un calendar, într-o agendă, pune-o într-un fișier pe calculator și bifează în fiecare zi ce ai reușit. Apoi străduiește-te ca lucrurile să îți iasă mai bine. Trage de tine. Impune-ți. Fii propriul tău profesor și nu uita că obișnuința e o a doua natură.

Într-o zi Dumnezeu, supărat fiind pe oameni, a hotărât să se ascundă de ei. A întrebat îngerii Săi: unde să mă ascund de oameni? Un înger i-a spus: du-te pe cel mai înalt munte. Un alt înger i-a spus: mergi în adâncul mării. Într-un final, un al treilea înger i-a spus: Doamne, ascunde-te în inima omului pentru că el nu coboară niciodată acolo.

E timpul să coborâm în noi înșine ca să urcăm cu Dumnezeu și să ne așezăm cu semenii.

Florin Ianovici