În zilele acestea parcă nu
se mai vorbeşte despre nimic altceva decât despre acest COVID 19 (
coronavirus), un virus microscopic care a pus pe jar întreaga planetă.
• Un virus care a băgat
spaima în miliarde de oameni şi i-a făcut să golească rafturile magazinelor şi
să-şi umple cămările.
• Un virus care tinde să
scoată tot ce este mai rău din oameni şi să ne demonstreze încă o dată că inima
omului este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (cf. Ieremia 17:9).
Medicii se luptă să salveze viaţa unora care scuipă pe ei (la propriu) şi
tâlharii jefuiesc transporturile cu dezinfectanţi.
Situaţia aceasta mi-a adus
aminte de Rinocerii lui Eugen Ionesco, o remarcabilă piesă de teatru despre un
virus care transformă locuitorii unui mic oraş francez în rinoceri. Rând pe
rând, toţi locuitorii sunt contagiaţi de acest virus şi străzile se umplu de
rinoceri care distrug tot ce întâlnesc. Rinocerita, boala rezultată în urma
infestării, pune stăpânire peste întregul oraş. Berenger, personajul principal,
este singurul care nu trece prin această metamorfoză. Într-una dintre scenele
finale ale dramei, după ce şi Daisy, soţia lui Berenger, devine rinocer, acesta
apare pe scenă cu o puşcă pe care o agită strigând: "Nu vreau să devin
rinocer! Nu vreau să devin rinocer!" De parcă ar fi putut să se apere de
microscopicul virus cu puşca.
Nu, pandemia de virus nu ne
schimă, ci doar ne arată cine suntem cu adevărat. Nu virusul acesta ne face răi
şi lacomi, ci doar dă pe faţă răutatea şi lăcomia din inimile noastre. După cum
spuneau puritanii: Nu suntem păcătoşi fiindcă păcătuim, ci păcătuim fiindcă
suntem păcătoşi.
• Un virus care a provocat
pagube în economia mondială de mii de miliarde de euro şi care, dacă se va mai
holba la noi câteva luni, va adânci lumea într-o criză economică de proporţii
istorice.
• Un virus care ne face să
ne ferim şi să stăm la distanţă unii de alţii, să nu mai vrem să ne întâlnim
nici măcar cu rudele sau cu prietenii şi chiar dacă ne întâlnim, să nu ne mai
putem îmbrăţişa sau măcar să ne dăm mâinile.
• Un virus care a reuşit să
facă ceea ce guvernele cele mai totalitariste nu au putut: să închidă casele de
rugăciune. În satul în care m-am născut şi am crescut, când comuniştii au vrută
să închidă casa de rugăciune, diaconul, în curtea căruia era adunarea, a ieşit
cu toporul la trimişii autorităţilor, care veniseră să pună sigiliu pe casa de
rugăciune, şi au fost nevoiţi să plece cum au venit. S-au închis şi sigilat
multe case de rugăciune în toată ţara, dar nu şi cea de la noi din sat. Dar la
virusul acesta nu te poţi ţine cu toporul. Chiar dacă nu ne impuneau
autorităţile să suspendăm slujbele bisericeşti, făceam singuri asta de frică să
nu ne contagiem unii pe alţii.
Dar sunt şi aspecte pozitive. Chinezii au putut vedea stelele după mulţi ani în care poluarea
excesivă i-a împiedicat să le mai vadă. Apele Veneţiei s-au limpezit
pentru prima dată după sute de ani. Părinţii pot sta închişi în casă doar cu
copiii lor. Familiile pot petrece timp împreună. Avem timp să citim Biblia sau
alte cărţi bune, să ne rugăm şi să facem lucruri pe care uitaserăm să le mai
facem.
Întrebările care se ridică
în aceste zile sunt multe şi răspunsurile sunt puţine. Vedem tot felul de
pseudoprofeţi şi personaje providenţiale care par să ştie totul despre această
boală: ba că ar fi un atac demonic asupra lumii, ba că ar fi pedeapsa lui
Dumnezeu, ba că este rezultatul neglijenţei umane şi alte cele. Cred că este
înţelept să nu fim dogmatici în ceea ce priveşte răspunsurile, ci să
recunoaştem cu smerenie că numai Dumnezeu ştie cine este responsabil de
apariţia şi de răspândirea acestui virus, cât va dura până va fi stopat, câte
victime va face, care vor fi urmările în plan medical, economic sau spiritual.
Până atunci, ne rugăm ca Dumnezeu să se îndure de noi şi să oprească această
năpastă care s-a abătut peste lume.
Între timp, să avem grijă
să nu ne îmbolnăvim de rinocerită!
Vezi și:
▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.