După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 19 martie 2020

Bebe Ciaușu 🔴 COVID 19 şi "Rinocerii" lui Ionesco


În zilele acestea parcă nu se mai vorbeşte despre nimic altceva decât despre acest COVID 19 ( coronavirus), un virus microscopic care a pus pe jar întreaga planetă.

• Un virus care a băgat spaima în miliarde de oameni şi i-a făcut să golească rafturile magazinelor şi să-şi umple cămările.

• Un virus care tinde să scoată tot ce este mai rău din oameni şi să ne demonstreze încă o dată că inima omului este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea (cf. Ieremia 17:9). Medicii se luptă să salveze viaţa unora care scuipă pe ei (la propriu) şi tâlharii jefuiesc transporturile cu dezinfectanţi.

Situaţia aceasta mi-a adus aminte de Rinocerii lui Eugen Ionesco, o remarcabilă piesă de teatru despre un virus care transformă locuitorii unui mic oraş francez în rinoceri. Rând pe rând, toţi locuitorii sunt contagiaţi de acest virus şi străzile se umplu de rinoceri care distrug tot ce întâlnesc. Rinocerita, boala rezultată în urma infestării, pune stăpânire peste întregul oraş. Berenger, personajul principal, este singurul care nu trece prin această metamorfoză. Într-una dintre scenele finale ale dramei, după ce şi Daisy, soţia lui Berenger, devine rinocer, acesta apare pe scenă cu o puşcă pe care o agită strigând: "Nu vreau să devin rinocer! Nu vreau să devin rinocer!" De parcă ar fi putut să se apere de microscopicul virus cu puşca.

Nu, pandemia de virus nu ne schimă, ci doar ne arată cine suntem cu adevărat. Nu virusul acesta ne face răi şi lacomi, ci doar dă pe faţă răutatea şi lăcomia din inimile noastre. După cum spuneau puritanii: Nu suntem păcătoşi fiindcă păcătuim, ci păcătuim fiindcă suntem păcătoşi.

• Un virus care a provocat pagube în economia mondială de mii de miliarde de euro şi care, dacă se va mai holba la noi câteva luni, va adânci lumea într-o criză economică de proporţii istorice.

• Un virus care ne face să ne ferim şi să stăm la distanţă unii de alţii, să nu mai vrem să ne întâlnim nici măcar cu rudele sau cu prietenii şi chiar dacă ne întâlnim, să nu ne mai putem îmbrăţişa sau măcar să ne dăm mâinile.

• Un virus care a reuşit să facă ceea ce guvernele cele mai totalitariste nu au putut: să închidă casele de rugăciune. În satul în care m-am născut şi am crescut, când comuniştii au vrută să închidă casa de rugăciune, diaconul, în curtea căruia era adunarea, a ieşit cu toporul la trimişii autorităţilor, care veniseră să pună sigiliu pe casa de rugăciune, şi au fost nevoiţi să plece cum au venit. S-au închis şi sigilat multe case de rugăciune în toată ţara, dar nu şi cea de la noi din sat. Dar la virusul acesta nu te poţi ţine cu toporul. Chiar dacă nu ne impuneau autorităţile să suspendăm slujbele bisericeşti, făceam singuri asta de frică să nu ne contagiem unii pe alţii.

Dar sunt şi aspecte pozitive. Chinezii au putut vedea stelele după mulţi ani în care poluarea excesivă i-a împiedicat să le mai vadă. Apele Veneţiei s-au limpezit pentru prima dată după sute de ani. Părinţii pot sta închişi în casă doar cu copiii lor. Familiile pot petrece timp împreună. Avem timp să citim Biblia sau alte cărţi bune, să ne rugăm şi să facem lucruri pe care uitaserăm să le mai facem.

Întrebările care se ridică în aceste zile sunt multe şi răspunsurile sunt puţine. Vedem tot felul de pseudoprofeţi şi personaje providenţiale care par să ştie totul despre această boală: ba că ar fi un atac demonic asupra lumii, ba că ar fi pedeapsa lui Dumnezeu, ba că este rezultatul neglijenţei umane şi alte cele. Cred că este înţelept să nu fim dogmatici în ceea ce priveşte răspunsurile, ci să recunoaştem cu smerenie că numai Dumnezeu ştie cine este responsabil de apariţia şi de răspândirea acestui virus, cât va dura până va fi stopat, câte victime va face, care vor fi urmările în plan medical, economic sau spiritual. Până atunci, ne rugăm ca Dumnezeu să se îndure de noi şi să oprească această năpastă care s-a abătut peste lume.

Între timp, să avem grijă să nu ne îmbolnăvim de rinocerită!




Vezi și:

▲ ▲ ▲ TOPUL celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată) la momentul publicării articolului de mai sus:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.