Moralismul nu este Evanghelie!

Una din cele mai extraordinare declarații ale Apostolului Pavel este acuzația adusă Galatenilor pentru că au părăsit Evanghelia. "Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie", spune Pavel. Întrucît el face afirmația atît de accentuat, aceasta denotă faptul că Galatenii au căzut la testul crucial al deosebirii Evangheliei autentice de falsuri.

Vorbele lui nu ar putea fi mai clare decât atât: "Sunt surprins că vă întoarceți atât de repede de la Cel Care v-a chemat prin harul lui Cristos, la o altă Evanghelie. Nu că ar exista o altă Evanghelie, dar sunt unii care vă tulbură și vor să schimbe Evanghelia lui Cristos" (Galateni 1:6-7).

Această avertizare din partea Apostolului Pavel, exprimată prin revolta și întristarea din limbajul Apostolului, nu este adresată doar bisericii din Galatia, ci oricărei adunări din toate timpurile. În zilele noastre-și în bisericile noastre-avem o nevoie disperată de a auzi și de a lua în considerare această avertizare.

În zilele noastre, ne confruntăm cu evanghelii false cu nimic mai puțin subversive sau atractive decît cele cu care au avut de a face și au fost îmbrățișate de către galateni.

În contextul nostru, una dintre cele mai seducătoare evanghelii false este moralismul.

Această evanghelie falsă poate lua multe forme și poate apărea din orice impulsuri culturale și politice. Cu toate acestea, structura de bază a moralismului se reduce la aceasta – credința că Evanghelia poate fi redusă la îmbunătățiri aduse comportamentului.

Din păcate, această falsă evanghelie este atractivă în special pentru cei care se cred evanghelici motivați de un impuls biblic. Mult prea mulți credincioși precum și bisericile din care fac parte capitulează în fața logicii moralismului și reduc Evanghelia la un mesaj despre îmbunătățirea din punct de vedere moral.

Cu alte cuvinte, noi comunicăm celor pierduți că ceea ce Dumnezeu dorește de la ei și cere de la ei este ca ei să trăiască o viață corectă.

Într-un anume fel, suntem moraliști înnăscuți. Creați după chipul lui Dumnezeu, am fost înzestrați cu capacitatea morală a conștiinței. Încă de la o vîrstă fragedă conștiința noastră ne atrage atenția asupra cunoașterii vinovăției noastre, lipsurilor și comportamentului greșit. Cu alte cuvinte, conștiința noastră ne aduce la cunoștință păcătoșenia noastră.

Adaugați la acestea și faptul că procesul de creștere și educare a copiilor tinde spre a întipări în minte moralismul încă de la cea mai fragedă vîrstă. Foarte rapid învățăm că părinții noștri sunt preocupați de comportamentul nostru. Copiii cu un comportament frumos sunt recompensați cu aprobarea părintească, în timp ce comportamentul necorespunzător aduce după sine sancționarea părintească. Acest mesaj este întărit și de alte influențe din viața tinerilor, care împînzesc în întregime cultura.

Scriind despre propria copilărie din mediul rural, din Georgia, Ferrol Sams a descris tradiția adînc înrădăcinată a faptului de a fi ”bine crescut”. Așa după cum explică el, copilul care este ”bine crescut” îi mulțumește pe părinți și pe alți adulți prin aderarea la convenții morale și la etichete sociale. Un tînăr care este ”bine crescut” devine un adult care respectă legile, își respectă vecinii, se laudă -cel puțin- cu perspectivele religioase și stă departe de cancanuri. Ideea e clară-aceasta e așteptarea din partea părinților, este ceea ce susține (afirmă) cultura și ceea ce multe biserici proclamă.

Comunitățile noastre sunt pline de oameni ”bine crescuți” care însă se îndreaptă spre iad.

Tentația moralismului este esența puterii lui. Suntem așa de ușor ademeniți în a crede că de fapt noi putem dobîndi toată aprobarea de care avem nevoie prin comportamentul nostru. Desigur, pentru a adera la această tentație, trebuie să negociem un cod moral care definește ca și comportament acceptabil un comportament cu nenumărate lacune. Cei mai mulți moraliști nu vor pretinde că sunt fără păcat, ci doar că nu sunt implicați în scandaluri. Acest lucru este considerat ca suficient.

Moraliștii pot fi categorisiți ca fiind atît liberali cît și conservatori. În fiecare caz, există un set specific de interese (preocupări) de ordin moral care constituie expectativa morală. La modul general, adevărul este că adesea liberalii se concentrază pe un set de așteptări de ordin moral care țin de etica socială, în timp ce conservatorii tind să se concentreze pe etica personală. Esența moralismului este aparent în ambele tabere- credința că putem dobîndi neprihănirea printr-un comportament corespunzător.

Tentația teologică a moralismului este dificil de depășit de către mulți creștini și biserici. Pericolul este acela că biserica va comunica atît prin mijloace directe cît și indirecte faptul că ceea ce Dumnezeu așteaptă de la omenirea căzută este desăvîrșirea din punct de vedere moral. Făcînd asta, biserica subminează Evanghelia și trasmite o falsă evanghelie omenirii căzute.

Biserica lui Hristos nu are altă opțiune decît aceea de a propovădui Cuvîntul lui Dumnezeu, iar Biblia prezintă în mod fidel Legea lui Dumnezeu precum și un cod moral complet. Creștinii înțeleg că Dumnezeu S-a revelat prin creație într-un mod prin care a dăruit întreagii omeniri puterea de constrîngere a legii. Mai mult, El ne-a vorbit în Cuvîntul Lui prin porunci specifice și instrucțiuni morale complete. Biserica credincioasă a Domnului Isus Hristos trebuie să lupte pentru justețea acestor porunci și harul care ne-a fost dat prin cunoștința binelui si răului. De asemenea noi avem responsabilitatea de a fi martori a cunoștinței binelui și răului în fața aproapelui nostru. Puterea de constrîngere a legii este esențială pentru societatea umană și pentru civilizație.

Așa cum părinții pe bună dreptate își învață copiii să respecte instrucțiunile morale, tot așa și biserica are responsabilitatea de a-și învăța enoriașii poruncile morale ale lui Dumnezeu și de a fi mărturie pe scară largă a ceea ce Dumnezeu a spus că este drept și bun pentru creația Sa umană.

Aceste tendințe însă,așa legitime și necesare cum sunt, nu sunt Evanghelia. Într-adevăr, una dintre cele mai subtile evanghelii false este un moralism ce promite grația lui Dumnezeu și satisfacția neprihănirii lui Dumnezeu pentru păcătoși, dacă aceștia doar se comportă corespunzător și se angajează la o desăvîrșire morală.

Tendința moralistă în biserică este aceea de a reduce Biblia la o carte de coduri pentru comportamentul uman și înlocuiește prin instrucțiuni morale Evanghelia lui Isus Hristos. Mult prea multe amvoane evanghelice debordează de mesaje moralistice mai degrabă decît de predicarea Evangheliei.

Corecția moralismului vine direct din partea Ap. Pavel, atunci cînd el susține cu tărie că ”omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credința în Isus Hristos.” Mîntuirea este a acelora care ”sunt socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.” [Gal. 2:16]

Noi păcătuim împotriva lui Hristos și denaturăm Evanghelia atunci cînd sugerăm păcătoșilor că ceea ce pretinde Dumnezeu de la ei este îmbunătățirea comportamentului moral conform Legii. Moralismul are semnificație pentru păcătoși, întrucît este o extensie a ceea ce am fost învățați încă de mici copii. Moralismul nu este însă Evanghelia și nu poate mîntui. Singura evanghelie mîntuitoare este Evanghelia lui Isus Hristos. Așa cum Pavel le-a reamintit galatenilor: "Dar, la împlinirea vremii, Dumnezeu Și-a trimis Fiul, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei ce sunt sub Lege, pentru ca noi să primim înfierea". (Galateni 4:4-5)

Noi suntem justificați doar prin credință, mîntuiți doar prin credință și răscumpărați din păcatele noastre doar prin Hristos. Moralismul produce păcătoși care (posibil) ar avea un comportament mai bun. Evanghelia lui Hristos îi transformă pe păcătoși în copii înfiați ai lui Dumnezeu. Biserica n-ar trebui vreodată să eludeze, să ajusteze, să corecteze sau să ascundă Legea lui Dumnezeu. Este cu adevărat Legea care ne arată păcatul nostru și ne lămurește asupra incoerenței noastre și lipsei totale de neprihănire .

Legea nu poate îmbunătăți viața, însă așa cum subliniază Pavel ,”legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiți neprihăniți prin credință”. [Gal. 3:24]

Pericolul mortal al moralismului a fost o ispită permanentă pentru biserică și un înlocuitor mereu la îndemînă pentru Evanghelie. În mod evident milioane de oameni din jurul nostru cred că moralismul este menirea noastră. Nimic altceva în afară de propovăduirea cu îndrăzneală a Evangheliei nu va fi suficient pentru a corecta această opinie și să îi conducă pe păcătoși spre mîntuirea în Hristos.

Iadul va fi foarte populat cu acei care au fost ”bine crescuți”. Cetățenii cerului vor fi aceia care, numai prin harul și mila lui Dumnezeu, se află acolo doar datorită neprihănirii lui Isus Hristos.

Moralismul nu este evanghelie!

Albert Mohler, president of The Southern Baptist Theological Seminary