Fiecare creștin născut
din nou simte nevoia unei treziri spirituale, însă scopul trezirii nu este
trezirea, ci reforma spirituală. Trezirea din somn nu este un scop în sine,
însă nimeni nu poate merge la școală sau la lucru dacă nu se trezește mai
întâi. Trezirea spirituală presupune conștientizare, înțelegerea responsabilităților
și întotdeauna se întâmplă cu cineva care a adormit sau ațipit. Trezirea
spirituală înseamnă căutarea adevărului, nu doar experimentarea unor stări
emoționale care ne fac să ne simțim bine. De obicei trezirea spirituală nu este
o experiență mistică, ci conștientizarea realității în raport cu adevărul
Scripturilor. Trezirea spirituală este o experiență profundă la nivel
emoțional-cognitiv (Habacuc 3:2; Efeseni 5:14). Reforma spirituală însă este
manifestarea trezirii, schimbarea vieții din punct de vedere spiritual și moral
(Efeseni 4:20-32). Din nefericire, mulți oameni experimenteaza trezirea
spirituală, dar nu ajung la reforma vieții spirituale. Ei conștietizează
realitatea la nivel rațional, simt un foc puternic al prezenței lui Dumnezeu în
suflet, însă nu se schimbă nimic în viața lor spirituală, morală, priorități,
comportamente și atitudini.
Scopul lui Dumnezeu este
reforma vieții, schimbarea caracterului, a stilului de viată, sfințirea
practică, trăirea în puritate. Biblia vorbește de credință și apoi despre
faptele credinței. Faptele credinței confirmă credința, o pune în evidență, o
autentifică, o dovedesc. Tot la fel, trezirea conduce la reformă, la sfințirea
reală a vieții. Acesta este scopul lui Dumnezeu.
Cine produce în mod real
această schimbare în viața omului? Cine motivează, produce și dinamizează cele
două etape ale acestui proces complex și profund? Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.
De aceea Scriptura spune: ,,Fiți plini de Duh".
De ce apostolii Domnului
au avut nevoie de plinătatea Duhului și manifestarea darurulilor Sale și noi nu
mai avem această nevoie? Ce a trebuit să facă ei în plus și noi nu trebuie să
mai facem pentru a demonstra că ei au avut această nevoie și noi nu o mai avem?
Și ei, și noi trebuie să credem și să ne pocăim, trebuie să ne convertim, să ne
naștem din nou, să ne botezăm în apă, să ne sfințim, să ne consacrăm viața lui
Dumnezeu.
Dacă responsabilitățile
lor spirituale sunt aceleași cu responsabilitățile noastre spirituale, atunci
nevoile noastre sunt aceleași cu nevoile lor. Iar Dumnezeu, care a împlinit
nevoile lor, le va împlini și pe ale noastre. De aceea, Luca a scris îndemnat
de Duhul: ,,Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri, și
pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare numar îi va chema
Domnul..." (Fapte 2:39).
Noul Testament arată
faptul că umplerea cu Duhul Sfânt are rol misiologic: ,,Ci voi veți primi o
putere când se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în
Ierusalim..." (Fapte 1:8). De asemenea, are rol harismatic: ,,Deodată a
venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa
unde ședeau ei..." (Fapte 1:2-4).
Nu în ultimul rând, are
un rol sfințitor (Fapte 2:42-46), Roada Duhului manifestându-se în viața lor
(Galateni 5:22-23).
Niciodată nu o să fim
prea plini de Duh Sfânt, însă de fiecare dată putem fi prea goi, pustii, reci
și uscați, iar roadele acestei stări încep să se vadă. Deci, ,,Fiți plini de
Duh".
Luigi Mițoi
▲ ▲ ▲ TOPUL ZILEI al celor mai citite articole din ultima săptămână (selecție automată):
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.