După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

joi, 26 decembrie 2019

Mihai Neamțu 🔴 Social-media și izgnonirea omului lăuntric

Un păcat incontestabil al lumii contemporane e deficitul de interioritate. Totul a ajuns la vedere.
Facebook, Instagram și alte rețele de socializare pun presiune pe viețile noastre pentru a livra, aproape zilnic, conținuturi noi. Rămân puține colțuri ale ființei lăuntrice nepustiite de curiozitatea celorlalți. Hrănim hienele lumii online cu bucăți importante din viața noastră privată. Pentru ce? Cui prodest?
De ce oare să “imortalizăm” în exces momente care, foarte bine, ar putea rămâne în sertarul memoriei noastre afective? De ce să dăm în vileag tot ce aparține forului tainic al conștiinței? 
Valoarea conținutului se diluează când materia primă e livrată sub presiunea termenelor zilnice. De aici și natura plastifiată a relațiilor. De aici tot aerul de inautenticitate al comportamentului nostru online. 
Rareori vom posta un selfie care transmite o ușoară melancolie. Aproape niciodată nu vom admite că am greșit. Postați la porțile fabricii de fericire, vom nega experiența tristeții sau pregustarea eșecului.
Depistez, așadar, un veritabil sindrom publicitar – reflexul nefericit de-a alimenta auditoriul înainte de a ne hrăni inima într-un colocviu intim, alături de prieteni. Împachetăm totul. Devenim previzibili. Regizăm prea mult. Ne repetăm. 
“Era transparenței” ne smintește cu mic și mare. Sufletul e neglijat din prea multă grijă pentru neajunsurile lumii. Trăim printre simulacre.
De aceea, poate, găsim în Pateric o pildă care vorbește despre taina uceniciei pe lângă un maestru care nu se vrea nici vedetă, nici produs de marketing american. Inițierea începe tăcând și ascultând. Chiar fără alți martori. Cineva de sus veghează asupra liniștii noastre.
Să redescoperim, deci, frumusețea lucrurilor despre care nu se poate vorbi!
Mihai Neamțu
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)