Istoria lui
Isus ne este relatată în patru cărţi numite „Evanghelii”. Autorii lor sunt
numiţi „evanghelişti”. Evanghelistul Marcu nu ne spune nimic despre naşterea şi
copilăria lui Isus: el începe direct cu Ioan Botezătorul şi cu botezul lui
Isus. Evangheliştii Matei şi Luca ne dau multe detalii despre naşterea şi
copilăria lui Isus. Pe acestea se bazează colindele noastre, care dau atâta
farmec sărbătorii acesteia. Spre deosebire de ei, evanghelistul Ioan are un fel
cu totul special de a ne vorbi despre naşterea lui Isus. El începe cu actul
creării lumii, arătându-ne că Isus, numit de el „Cuvântul”, era prezent acolo:
„La început era
Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la
început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din
ce a fost făcut n-a fost făcut fără El.
În El era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor....” – După alte câteva detalii,
evanghelistul Ioan ne relatează ceea ce sărbătorim la Crăciun: „Şi Cuvântul S-a
făcut Trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit
slava Lui, o slavă întocmai cu slava singurului născut din Tatăl… Nimeni nu L-a
văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela
ni L-a făcut cunoscut” (Evanghelia după Ioan, 1:1-4; 14 şi 17).
Înţelegem de
aici că Isus era Fiul lui Dumnezeu, care exista dinainte de crearea acestei
lumi, că Dumnezeu Tatăl a creat totul prin El. Aflăm apoi,
că la un anumit moment din istorie „S-a făcut Trup” – fenomen pe care
noi îl numim „întruparea Fiului lui Dumnezeu”. Tot aici aflăm că un scop al
întrupării a fost ca să ni-L facă de cunoscut pe Dumnezeu. Dacă citim în
continuare, aflăm de la Ioan Botezătorul un alt scop al întrupării: „Iată
Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (v.29), adică, Isus a venit să
fie Mântuitorul omenirii. Tot de la Ioan Botezătorul aflăm aceste cuvinte
solemne: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu-L ascultă pe Fiul,
nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el”. (Observaţie extrem
de importantă: În Cornilescu se repetă „cine nu crede”. In original, a doua oară
se schimbă şi este „cine nu-L ascultă”. Aşa este şi în Biblia ortodoxă de la anul 2000 a lui Anania şi în Biblia GBV,
1999 şi 2000). Cerinţa de a-L asculta pe Isus este categoric întărită de
Dumnezeu Însuşi pe Muntele Schimbării la Faţă: „Acesta este Fiul Meu preaiubit,
în care Îmi găsesc toată plăcerea Mea: de El să ascultaţi!” (Matei 17:5. Vezi
şi Evrei 5:9).
Aşadar,
sărbătorim naşterea lui Isus, sau întruparea Fiului lui Dumnezeu. Să facem un
efort şi să ne gândim ce putem să spunem despre Isus. În primul rând, ce spune
Dumnezeu Însuşi despre El: „Este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată
plăcerea Mea!” Ce fel de Persoană putea să fie El, dacă Dumnezeu vorbeşte în
felul acesta despre El? Apostolul Pavel scrie despre El: „El este oglindirea
slavei lui Dumnezeu şi întipărirea Fiinţei Lui şi El ţine roate lucrurile cu
Cuvântul puterii Lui” (Evrei (1:3) . Şi apoi în epistola către Coloseni: ”El
este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel dintâi născut din toată creaţia.
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe
pământ, cele văzute şi cele nevăzute… toate au fost făcute prin El şi pentru
El…. Căci Dumnezeu a vrut ca toată
plinătatea să locuiască în El” (Col. 1:15-19).
El este cel mai inteligent om care a trăit vreodată: „în El sunt ascunse
toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei” (Col 2:4). Mai mult: „în El
locuieşte trupeşte toată plinătatea
Dumnezeirii” şi „voi aveţi totul deplin
în El” (v.9-10).
Acum urmează
cel mai important lucru din lume: „Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine.
Cuvintele pe care vi le spun Eu nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte
în Mine, El face aceste lucrări ale Lui” (Ioan 14:10). Citim apoi în continuare
că dacă ascultăm de învăţăturile Lui, El vine să locuiască în noi, Tatăl vine
să locuiască în noi şi Duhul Sfânt vine să locuiască în noi. Sau, aşa cum spune
El în discuţia finală cu Tatăl Său: „Eu în ei şi Tu în Mine” (Ioan 17:21).
Lucrul cel mai greu de crezut este că dacă noi ascultăm de învăţăturile Lui
ajungem să facem şi noi lucrările pe care le-a făcut El. Spun „greu de crezut”,
dar avem garanţia Fiului lui Dumnezeu că aşa stau lucrurile dacă ne însuşim
învăţăturile Lui şi le trăim!
Isus este cea
mai minunată persoană care a trăit pe planeta noastră. Veniţi să ne însuşim
învăţăturile Lui, să studiem felul Lui de a fi, să ne însuşim gândirea Lui şi
să călcăm pe urmele Lui (să-l imităm şi să trăim în unire cu El), până când
chipul Lui se formează în noi (Gal.4:19). El a devenit om tocmai ca să facă
lucrurile acestea posibile. Cum să refuzăm această ofertă divină?
Fiţi
binecuvântaţi !
Iosif Ţon
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.