Ilie Bledea 🔴 De ce s-a pierdut simplitatea sărbătorii Întrupării Mântuitorului?

Putem observa cu ușurință că, în ultimii ani, sărbătorile legate de Întruparea Domnului Isus au devenit tot mai complexe și pompoase. Putem spune fără rețineri că, sunt mai mult culturale și comerciale, decât creștine. Această stare de facto, și-a pus foarte mult amprenta și asupra bisericii.

Cel mai măreț act de smerenie și simplitate din istoria omenirii, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, oare cum ar trebui sărbătorit? Apostolul Pavel în Filipeni 2:5-8, ne indică foarte clar aceasta! Ar trebui să sărbătorim smerenia Lui, într-un spirit de smerenie, simplitate, uimire, meditare, adorare a Lui! Într-un spirit de Imitatio Hristi, real și profund, spiritual și eclesial.

Din păcate asta nu se prea mai întâmplă, decât în comunități eclesiale izolate și demodate, în lumina culturii și a spiritului veacului.

Dimpotrivă, avem sărbători cu tot mai multă pompă! Concerte, după concerte, în lumini de spectacol și decoruri de senzație, cu ținute de gală și recitaluri impecabile, care stârnesc aplauze și înălțare de sine, însă lipsite de puterea și frumusețea smereniei Hristice (Nu vreau să se înțeleagă că, sunt împotriva corurilor și a cântărilor înălțătoare cu tema Întrupării, ce vreau să semnalez este că s-a ajuns la o extrema nesănătoasă. Acestea au devenit centrul, chiar în dauna Celui pe care pretind că îl cinstesc). De ce s-a ajuns aici? Vreau să încerc identificarea câtorva cauze.

1. Pentru că s-a iubit și se iubește mai mult slava lumii, decât slava lui Dumnezeu! Ioan 5:44; 12:43.

Când iubești slava lumii, cauți să atragi lumea și lumea nu poate fi atrasă decât cu metodele ei, cu valorile ei. Lumea nu poate fi atrasă decât prin spectacol și senzație, nu prin smerenie și simplitate. Uităm ușor înțeleapta vorbă, „sic transit gloria mundi” și mai ales ce spune Scriptura: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia...” (Romani 12:2). Aceasta ne duce spre a doua cauză:

2. Pentru că s-a ignorat și continuă să se ignore Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu!

Când vezi tot ce se întâmplă, cu tot fastul, auzi pe Domnul care spune prin Isaia; „cine vă cere astfel de lucruri?” (Isaia 1:12-13) Cu siguranță, Domnul în Cuvântul Lui nu ne cere asta, ci ne cere sfințire, smerenie, supunere, închinare, etc.

Uitații-vă în toate manifestările pompoase, câtă Scriptură este? Câtă predicare explicită și directă a Cuvântului? Nu mă refer la o poveste a crăciunului, spusă de un narator cu voce plăcută, ca să nu supere pe nimeni, ci mă refer la predicare reală a Scripturii. În sărbătoarea Cuvântului Întrupat, unde mai este Cuvântul predicat? Avem mesaje scurte și drăguțe, urări călduroase, nu predici, pentru că predicile nu sunt în ton cu sărbătoarea, așa cum place firii. Apoi, putem spune și:

3. Pentru că s-a căutat și se caută impresionarea cu imaginea exterioară, nu cu puterea evlaviei interioare! 2 Timotei 3:5

Vrem să dăm bine în poză, vrem să arătăm atractiv pentru lume și nu ne mai preocupă puterea evlaviei. Spiritual suntem tot mai săraci și goi, dar încercăm să compensăm sau să ascundem asta cu imaginea exterioară, cu programe organizate superb. Suntem ca Biserica din Laodiceea, ne credem buni, pentru că ne evaluăm numai în ce privește starea materială, aparenta, și poziția în societate, și nu lăsăm pe Cel ce are ochii ca para focului să ne evalueze El! Într-o astfel de biserică, Hristos este afară, la ușă, bate, mai dă o șansă bisericii să se trezească! Oare nu este la fel în bisericile de astăzi, chiar în timp ce spun că îl sărbătoresc pe EL? Oare nu cumva este El afară? Asta mă duce la ultima cauză, pe care vreau să o identific:

4. Pentru că interesul suprem este ego-ul nostru, nu Hristos! Filipeni 1:21

Nu mai putem spune ca Pavel: „Pentru mine a trăi este Hristos.” Nu mai avem vieti Hristocentrice, ci egocentrice! În centrul atenției și intereselor noastre suntem noi, plăcerile noastre, ideile noastre. Fiecare am vrea să fim capul bisericii, și am uitat că Biserica este a lui Hristos și El este Singurul Cap și Domn al bisericii!

Ce ar trebui să facem? În primul rând, să ne pocăim de toate aceste tendințe evidente, să ne smerim înaintea Domnului, să ne întoarcem spre Scriptură și să căutăm puterea evlaviei și foloasele ei! Apoi, să ne îndreptăm spre Hristos, să îl cunoaștem pe El și să ne supunem Lui, să îl proclamăm pe El și să îl cinstim pe El, cu simplitate și smerenie!

Doamne ajută, Doamne dă izbândă!

Ilie Bledea, 20.12.19