Peter Costea 🔴 Viitorul României în Ucraina?

La începutul lunii vă informasem că voi fi plecat pentru mai multe zile în Ucraina. Am fost acolo în prima jumătate a lunii pentru patru zile. Am vizitat zona de sud a Basarabiei, cunoscută istoric ca Bugeac, zona cuprinsă între Republica Moldova la nord și Dunăre și Delta Dunării la sud. Ptolemeu numea această zonă aridă, unde s-a rătăcit și risipit armata lui Dariu în Secolul VI înainte de Hristos, Desertum Getarum (Pustiul geților).

Am vizitat mai multe sate încă românești și recomand tuturor celor interesați să viziteze partea aceasta a fostului spațiu românesc, să-și cunoască conaționalii care încă le vorbesc limba.

Românii au fost foarte ospitalieri și bucuroși să ne primească. Unii dintre ei mă urmăresc pe Facebook și folosesc acest prilej să le mulțumesc pentru ospitalitate. Le-am vizitat congregațiile și m-am bucurat să văd că slujbele bisericești se țin în limba română, cu literatură religioasă și imnologie în limba română.

Vizitând satele acestea, însă, am descoperit un spațiu geografic depresant, arid, unde satele se golesc, asemenea celor din România, fie românești, bulgărești, găgăuze, ucrainiene ori ruse. Situația demografică a populației din Bugeac, nu doar a românilor, e depresantă, generația tânără emigrând în străinătate ori în zonele urbane din orașele de pe Dunăre (Kilia și Izmail).

Trecând prin satele românești am avut ocazia să mă opresc și să trec prin străzile satelor. Nu este o observație exagerată din partea mea că una din patru case sunt abandonate. Unele dintre ele sunt în ruine, grădinile sunt în paragină, ferestrele sunt sparte, ușile scoase, zidurile prăbușite, porțile ruginite, în unele din încăperi sunt cuiburi de viespi agresive, fântânile sunt sparte ori secate, sobele stricate ori dărâmate, iar vetrele pentru coptul pâinii într-o stare jalnică, arătând că nu au mai fost folosite de zeci de ani. Pe frontispiciul caselor se discern anii în care aceste case au fost clădite, majoritatea dintre ele în anii 60, 1963, 1967 și ani similari. În curțile caselor locuite auzi emisiunile Radio România, dar rar voci de copii.

Anii 60 însemnau vremea Uniunii Sovietice, când Bugeacul era irigat cu apă din Dunăre și recoltele erau mari. Au fost făcute drumuri pentru transportarea produselor agricole care azi sunt sparte, desfundate, unde nu poți merge cu mai mult de 30 de km pe oră cu mașina. Au fost trase linii ferate speciale și construite depozite și stații feroviare care azi sunt în ruine. Au fost ani când cirezi mari de vite acopereau stepele Bugeacului, ici și colo încă fiind vizibile fântânile din care se adăpau, fântâni care și ele au scrijelat în ciment anul în care au fost făcute, tot în anii 60.

Ici și colo se văd movilele care se înalță brusc din câmpiile imense, aride și netede. Sunt movile artificiale, ele fiind, de fapt, morminte imense ale animalelor care au murit ori au fost exterminate de autorități din cauza epidemiilor anilor 60 și 70. În jurul movilelor încă se observă șanțuri lungi și late de unde a fost luat pământul pentru a îngropa vitele. Iar în vârful lor se află câte un copac.

Zilele petrecute în Ucraina mi-au amintit de situația tragică în care se află România. În 2018 s-au născut mai puțini copii în România decât în 2017, iar în prima jumătate a anului 2019 mai puțini copii ca în prima jumătate a anului 2018. Biserica Ortodoxa Română scrie des despre declinul demografic al României și îndeamnă românii la o cultură pro-viață și să nu-și mai avorteze copiii.

În 2019, au emigrat mai mulți români din România decât în 2018. Hemoragia demografică a României se accentuează și începem să ne întrebăm dacă mai avem un viitor biologic.

Aceste gânduri persistente m-au preocupat vizitând satele românești aflate în paragină din Bugeac. Văzându-le, inevitabil ești cuprins de o tristețe și melancolie profundă. Mă întrebam dacă viitorul României nu cumva va fi realitatea demografică și economică a Bugeacului de azi, așa cum am văzut-o eu.

Ceea ce mă duce înapoi la tema campaniei europarlamentare: fără renașterea factorului uman România nu are viitor. Nici Europa. Invențiile primordiale și cele mai importante se necesită a fi făcute în factorul uman, în noi, în copiii noștri, în tineretul nostru. În această privință nu mă gândesc la investiții financiare ori economice, cu toate că si acestea își au rolul și rostul lor important și strategic. E vorba în primul rând de renașterea valorică și morală a întregului spațiu românesc. De promovarea unei politici pro-ființă umană, pro-viitor, pro-familie, pro-noi.

Peter Costea