A trecut aproape o mie de ani de la înființarea acestei opere de artă, Catedrala Notre-Dame. Pe la 1160 Leonin și Perotin cucereau Parisul în materie de muzică și lirică. Simfoniile lor monopolizau întreg sceptrul cultural și religios. Pe atunci și Franța era creștină!
Așa se construiesc biserici, pe fondul închinării înaintea lui Dumnezeu prin imnurile sfinte, dar tot la fel pot arde și se prefac în scrum aceleași biserici pe „simfonie” 100% laică sau chiar demonică cu influențe puternice din vudu și infern.
Unde ești Franța de altă dată! Unde ți-s titanii credinței? Unde îți sunt sfinții? Unde este Sfânta Genoveva? Unde este Gherman de Auxerre? Sau Martin de Tourre? Unde este viața bisericească? Atunci când nu mai ai nevoie de Dumnezeu moralitatea fumegă, iar bisericile se fac scrum.
Franța trezește-te în al 12-lea ceas! Caută pe Dumnezeu și nu aștepta momentul să te declari în unanimitate atee. Sfinții nu poate fi anihilați, iar Dumnezeu nu acceptă secularizarea.
Decât biserici încuiate Duminică dimineața, mai bine făcute scrum. Când o biserică devine interesantă doar pentru selfie, atunci și-a pierdut menirea. Sau poate omul mântuirea! Măcar în flăcări să urmărești crucea acestei minunate Catedrale. Meditează, gândeș-te, roagă-te! Fiecare francez ar trebui să se întrebe nu ce s-a ales de Notre-Dame, ci mai degrabă ce s-a ales de viața noastră, și de moralitatea noastră.
Dacă Franța nu se trezește curând se va transforma într-un Instambul al vestului. Iar pe ruinele bisericilor se vor ridica moschei și temple păgâne. Priviți cu groază spre Franța voi Anglia, Italia, Germania, Scoția, România și toate țările cu istorie a creștinismului greu, aceeași soartă ne așteaptă dacă nu ne întoarcem cu față la Dumnezeu.
Onisim Botezatu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.