Dacă m-a uimit maxim ceva anume a fost și este natura umană care se află într-o stare extrem de decăzută, dar care totuși mai are discernământ doar pentru alții, vede bine doar când e vorba despre alții.
David i-o luase lui Urie pe Bat Șeba, iar apoi l-a omorât, iar când Natan a venit să-i spună o pildă cu unul care avea multe oi, dar care a furat tot oaia săracului, a cerut fără să clipească ca acesta să fie omorât. Era de fapt el, despre el nu ar fi zis niciodată că merită să moară, deși era un curvar ucigaș. De ce pe el nu se vedea vinovat, dar dreptatea era așa de limpede când era vorba de alții?
Iuda s-a culcat cu nora lui, care era văduvă, fără să știe că este ea. Fusese păcălit de Tamar, care se dăduse drept o prostituată. Iar când a venit vestea că nora lui e însărcinată, fără să clipească, a cerut să fie arsă pe rug deși el era făptașul și el trebuia ars împreună cu ea. De ce dreptatea funcționează atât de bine doar când e vorba de alții? De ce noi putem face păcate grosolane, dar suntem experți în a-i judeca pe alții?
Iuda s-a culcat cu nora lui, care era văduvă, fără să știe că este ea. Fusese păcălit de Tamar, care se dăduse drept o prostituată. Iar când a venit vestea că nora lui e însărcinată, fără să clipească, a cerut să fie arsă pe rug deși el era făptașul și el trebuia ars împreună cu ea. De ce dreptatea funcționează atât de bine doar când e vorba de alții? De ce noi putem face păcate grosolane, dar suntem experți în a-i judeca pe alții?
De ce putem predica dreptatea, neprihănirea deși suntem din cale afară de păcătoși, de ce putem fi atât de exigenți cu alții, dar atât de delăsători și îngăduitori cu noi?
Oare câți propovăduitorii ai neprihănirii vor fi ei înșiși aspru judecați pentru că au fost asprii doar cu alții, nu și cu ei?
Doamne, ferește-ne!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.