În ianuarie, conştiinţa lumii care încă a rămas civilizată a fost zguduită de legea dată de Statul New York care permite avortul copiilor nenăscuţi până la momentul naşterii. Mă aflam pe teren în campanie în perioada aceea, mai exact în judeţul Sălaj, şi am fost profund zguduit şi afectat de această ştire. Am aflat această veste printr-un apel telefonic primit de la un post de radio din Timişoara, prin care mi se solicita un interviu pe marginea acestui subiect. Timp de mai multe minute am rămas fără cuvinte, uluit, întrebându-mă: „oare să fi citit eronat depeşa jurnalistul postului de radio?”
Şocul încă nu mi-a trecut şi sper să nu-mi treacă niciodată! Sper ca toţi să rămânem şocaţi până când actul acesta deosebit de agresiv al fiinţelor vii împotriva copiilor nenăscuţi, împotriva celor mai firave şi inocente fiinţe umane, nu va fi remediat. Aştept momentul când la New York, se va construi un centru memorial care să amintească generaţiilor viitoare de agresiunea fiinţelor vii împotriva fiinţelor nenăscute.
Această agresiune devine şi mai şocantă deoarece se petrece într-o lume şi într-o epocă istorică în care societatea se crede civilizată şi pretinde că pune preţ pe „drepturile omului”.
Mai puţin cunoscut publicului larg este că în ultimii 20 sau 25 de ani au fost realizate şi susţinute eforturi tot mai persistente în lumea occidentală pentru a se acorda unor specii de animale statutul de „persoană”, adică „personhood”. Socialiştii spanioli au venit cu această idee, aproximativ acum 15 ani, când au legalizat şi căsătoriile homosexuale, solicitând ca urangutanilor, de exemplu, să li se acorde statutul de persoană cu drepturi similare fiinţelor umane.
Ideea s-a răspândit apoi în Brazilia, iar în ultimii ani în Statele Unite, culmea, în special în Statul New York, unde au fost lansate mai multe acţiuni judecătoreşti pentru a elibera din grădinile zoologice unele specii de animale, cum ar fi cimpanzeii şi urangutanii, pe motiv că acestea sunt ţinute acolo „în captivitate”. Acţiunile acestea urmăreau acordarea statutului de „persoană” acestor animale, pentru a li se asigura eliberarea din grădinile zoologice. Până în prezent toate aceste acţiuni au eşuat.
Ultima încercare de acest gen, pe care am identificat-o eu, este din luna decembrie a anului trecut când a fost solicitată acordarea statutului de „persoană” elefanţilor. Articolul poate fi citit integral aici.
Contradicţiile acestea sunt greu de înţeles, greu de acceptat, dar mai ales, greu de reconciliat. Ele dovedesc confuzia valorică a societăţii seculare. Unicul remediu este renaşterea morală şi valorică a generaţiei în care trăim, inclusiv a Uniunii Europene.
Pentru mine, dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi – începând din momentul concepţiei – nu este negociabil, fiind cel mai fundamental dintre drepturi. Pe acest drept se clădeşte întreaga societate şi toate celelalte drepturi decurg din el.
Încă din 2005, recunoaşterea acestui drept a fost o prioritate pentru mine şi acţiunile mele, şi va rămâne pentru toată viaţa. Imi propun ca, odată ajuns în Parlamentul European, dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi să constituie un obiectiv primordial al actiunilor mele.
Haideţi, ca în aceste zile grele pentru noi, oameni care preţuim valorile, să ne unim cu toţii gândurile, voinţa şi forţele pentru a schimba societatea în mai bine!
NOTĂ: După cum bine ştiţi, candidez la alegerile europarlamentare din mai 2019, iar articolele pe care le postez periodic sunt desemnate să faciliteze cunoaşterea mea, în calitate de candidat pentru funcţia de europarlamentar. Candidatura mea este independentă. Nu pot ajunge în Parlamentul European şi nici nu pot prezenta aceste perspective, cu care sunt de acord milioane de europeni, fără ajutorul vostru. Vă invit, deci, să accesaţi website-ul meu ca să aflaţi mai multe detalii despre candidatura mea, ce mă califică şi ce mă motivează să vă reprezint, dar mai ales ce puteţi face fiecare dintre voi ca să vă asiguraţi că ajung în Parlamentul European. Site-ul meu electoral poate fi vizitat la www.costea-parlamentuleuropean.ro. Vă mulţumesc!
Peter Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.