Nemulțumirea
cu identitatea socială și spirituală, dorințele necontrolate, nevoia de
control, forţarea limitelor peste normal, presiunea de a fi peste tot în
acelaşi timp, nefiind nicăieri cu adevărat, pierderea din vedere a lucrurilor
importante … reprezintă doar câteva dintre capcanele omului modern. Atunci când
„provocările“ tind să devină un stil de viaţă, este timpul să te opreşti din cursa
infernală spre … autodistrugere !
Când te
afli pe acest drum al autodistrugerii este foarte dificil să conștientizezi,
iar dacă totuși ai făcut-o, este greu, odată “intrat în horă”, să te oprești. Răspunsul la întrebarea “poate fi oprită o persoană de
la autodistrugere ?” este unul categoric: NU !
O poți însă conștientiza, prin
diferite metode și căi, de gravitatea situației în care se află, de calea
periculoasă pe care a apucat și…odată ce realizează, să încerce să-și schimbe
stilul de viață deoarece singura care poate opri acest fenomen este doar
persoana în cauză.
Autodistrugerea se instalează
în viața omului în urma deciziilor greșite pe care le ia la un moment dat. Unul
din factorii principali care conduc pe acest drum este cu siguranță depărtarea
de Dumnezeu sau lipsa principiilor și a valorilor spirituale din viața omului.
Neavând o conduită și o identitate spiritual-socială stabilă, omul ajunge să
trăiască sub presiunea societății.
Una din presiunile care
împovărează existenţa cuiva este presiunea de a avea succes, de a realiza ceva
de care să fie mândru și cu care să iasă în evidență. Pentru a atinge acest
scop, ajunge să sacrifice totul începând de la familie până la … propria
sănătate. De cele mai multe ori, costul real al succesului este cu mult mai
mare față de câștigul estimat inițial de aceea este bine de avut în vedere care
sunt pierderile atunci când … câștigi ceva.
Dacă întrebi pe orice om pe
care-l vei întâlni, “între moarte și viață ce alegi ?!” acesta îți va răspunde
cu siguranță și fără ezitare, că alege viața. “Numai un nebun ar putea alege
altceva!”, ți-ar spune ... În ciuda acestui răspuns, ce reflectă mai degrabă o
dorință și nu o realitate, omul, prin acțiunile și stilul de viață alege de
fapt … moartea! Omul aflat pe drumul autodistrugerii, într-un mod paradoxal, crede
că ceea ce face este bine, împlinește și dă sens când de fapt, în realitate, el
încetează să mai trăiască devenind sclavul propriilor standarde autoimpuse.
Când vorbește despre alegeri,
Dumnezeu are o recomandare: "Ți-am pus înainte viața și moartea,
binecuvântarea și blestemul. ALEGE VIAȚA ca să trăiești..." Deuteronom
30:19
Este dureros să vezi cum cei
de lângă tine, uneori chiar persoanele dragi, se autodistrug, conștient sau
inconștient. Unele modalități de autodistrugere sunt conștiente și vin prin
intermediul unor vicii precum fumatul, alcoolul, drogurile, alimentația
nesănătoasă … sau inconștiente cum ar fi negativismul, încăpățânarea, forțarea
limitelor, priorități inversate ...
Este și mai dureros atunci
când tu, observator, îți dai seama care este cauza problemelor pe care ei le
au, găsești soluții, le spui, avertizezi dar … nu ești băgat în seamă deoarece
persoanele fie conștientizează și asta își doresc de fapt, fie sunt
inconștiente iar sfatul tău se lovește de un adevărat zid al indiferenței.
Totuși, nu poate fi descrisă durerea pe care o simți atunci când încerci să
ajuți o persoană dragă iar aceasta îți refuză ajutorul.
Spune o poveste că peste un
sat a venit o inundație. Ca să scape de furia apelor, un om s-a suit pe
acoperișul casei, dar nici acolo nu era în siguranță, deoarece apa creștea
mereu.
Atunci s-a rugat: „Doamne,
ajută-mă!”. La puțin timp, un vecin trece cu o barcă și-l invită să urce ca să
scape amândoi, dar omul spune „Nu! Eu L-am rugat pe Dumnezeu să mă salveze, așa
că aștept ajutorul Lui.” Apele creșteau iar el nu mai era în siguranță nici pe
acoperișul casei. La un moment dat apare un elicopter, aruncă o scară spre el
și un om îi strigă “Urcă-te pe scară …!!!” dar el dă același răspuns.
În cele din urmă, omul moare
…Ajungând în fața lui Dumnezeu îL întreabă: „Doamne, m-am încrezut în Tine, am
spus tuturor că Tu mă vei salva… de ce n-ai făcut-o?” Dumnezeu însă, i-a
răspuns: „Ti-am trimis o barcă … un elicopter … dar tu n-ai acceptat mâna Mea
întinsă spre tine!”
Mulți sunt precum acest om. Pe
drumul autodistrugerii, orbi însă, atunci când ar trebui să vadă mila și
dragostea lui Dumnezeu oferită prin diverse circumstanțe și persoane.
CE POȚI FACE ?
Într-adevăr, nu putem avea
control asupra tuturor situaţiilor în care ne găsim la un moment dat însă putem
avea control deplin asupra deciziilor pe care le luăm atunci când “ne vedem”
implicaţi. Din păcate, uităm deseori că alegerea de a nu acţiona este, în sine,
o acţiune. Acest ‘TREBUIE SĂ…” despre care am scris în articolele anterioare,
ne determina de multe ori să o luăm pe un drum greșit. Soluția este să
identifici la timp factorii care te-au dus pe calea autodistrugerii.
Fă-ți o evaluare sinceră și
vezi dacă …
- în viața ta există un
comportament dăunător propriei sănătăți, fizice sau spirituale …
- obiectivele pe care vrei să
le atingi nu te conduc mai degrabă spre o lipsă de îngrijire a sufletului și a
trupului ținându-ți inima și mintea într-un stres continuu …
- nu ai devenit dependent de
viciile sau obiectivele autoimpuse …
- mai trăiești și nu ai
devenit, între timp, un fel de robot, un sclav al propriilor aspirații și
dorințe !
Lipsa sincerităţii faţă de
propria persoană va atrage consecințe dezastruoase.
Chiar dacă pe acest drum al
autodistrugerii se află o persoană dragă, un prieten sau poate un membru al
familiei, când acesta îți refuză în mod repetat ajutorul și sfatul,
depărtează-te de el. Precum o bombă care stă să explodeze, cu cât ești mai
aproape de acea persoană, cu atât te va afecta și pe tine autodistrugerea lui,
în mod direct sau indirect. Același lucru pe care-l poți face de aproape îl
poți face și de la distanță și anume … să te rogi pentru o astfel de persoană
așteptând și crezând că Dumnezeu îi poate schimba viața trezindu-l la
realitate!
La finalul istoriei omenirii,
în pragul eternității, vor fi doar două categorii de oameni: cei care au ales
înțelept și cei care au ales neînțelept iar prin aceste alegeri au mers pe
drumul autodistrugerii și implicit spre un destin veșnic în infern ! Omenirea
se îndreaptă cu pași grabiți spre autodistrugere. De ce vrei să ții pasul cu ea
?
Mica 6:8 Ţi s-a arătat, omule,
ce este bine … De aceea, pentru că știi, Alege VIAȚA !
Nu uita: Istorie scriu doar
cei care construiesc !
Christian Dragomir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.