miercuri, 16 ianuarie 2019

David Lavric 🔴 MITUL SUFLETULUI PERECHE

Nu am găsit până acum vorbindu-se în Scriptură despre compatibilitate între parteneri, în schimb am observat că Scriptura vorbește despre complementarism, ceea ce este diferit.
Conceptul de suflet pereche presupune doua aspecte: mai întâi atracție fizică sau chimie sexuală, și mai apoi, existența unui partener care să te accepte așa cum ești și care nu va solicita nici o ajustare în comportamentul și gândirea personală. Ne-am găsit perechea când ne simțim atrași fizic și când celălalt este dipus să creadă în noi și în obiectivele noastre fără a produce vreo alterație.
Stanley Hauerwas spune: “Presupunerea că există cineva special pentru noi cu care să ne căsătorim și dacă ne vom uita cu atenție vom gasi exact acea persoană omite unul dintre aspectele cruciale ale familiei, eşuează în a aprecia faptul ca întotdeauna ne vom căsători cu persoana "greşită". Noi niciodată nu ştim cu cine ne căsătorim, doar credem că ştim. Și chiar dacă ne căsătorim cu persoana potrivită, după un timp aceasta se va schimba. Casnicia este atât de complexă, încât noi nu mai suntem aceleaşi persoane dupa ce am intrat în ea. Problema majoră este să învăţăm să iubim şi să avem grijă de străinul cu care ne-am căsătorit.”
Cei mai mulți dintre noi uităm că Zâna din poveste și Harap Alb sunt oameni păcătoși, iar păcatul este în esență atisocial. Păcatul este inamicul relațiilor. Păcatul dezumanizează oamenii din viaţa noastră. Ei nu mai sunt nici persoanele față de care ne exprimăm afecțiunea și nici oamenii în care ne găsim bucuria iubindu-i. Mai degrabă ei sunt redusi la două aspecte: sunt ori vehiculele care ne ajută să ne atingem obiectivele, ori obstacolele.
Autorul cărţii “When Sinners say I do” continuă ideea lui Stanley și spune: “ Cauza bătăliilor din familie, prieteni, nu este nici căsătoria în sine și nici partenerul de viată, ci este păcatul din inimile noastre, pe de-a-ntregul, total, exclusiv, fără excepţie. Această cauză este prezentată în mod clar și consistent în Scriptură.“
John MacArthur dezvoltă acelaşi subiect: “Foarte rapid creștinii pierd din vedere faptul că păcatul este rădăcina problemelor umane si foarte mulţi dintre ei neagă că pacatul lor este posibila cauză a chinului din viaţa lor. Din ce în ce mai mult suntem tentaţi să explicăm dilema umană în termeni care sunt complet nebiblici: şi spunem este vorba despre temperament, dependență, familii disfuncţionale, codependenţă.” O asemenea schimbare are un impact înfricoșător. - Îndepărtează realitatea păcatului şi vei îndepărta posibilitatea pocăinţei. Anulează doctrina depravării umane şi vei evita divinul plan de salvare. Şterge noţiunea de vină personală şi vei elimina nevoia de un Salvator.”
Aţi observat că ne vine uşor în anumite momente să-i urâm şi să ne comportăm ciudat cu cei pe care îi iubim cel mai mult? Care este explicația? Suntem păcătoși.
Compatibilitatea, așa cum este descrisă ea astăzi, este o simplă și nimicitoare fabulație, un mit. Biblia vorbește despre doi oameni care se ajută unul pe celălalt în procesul sfințirii, doi oameni care se completează și care învață în timp să nu-și caute foloasele lor, ci pe cele ale celorlalți.
David Lavric

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.