La mai mult de 70 de ani de la
Holocaust, unii supraviețuitori încă au mare nevoie de ajutor. Haideți să auzim
povestea Rozei și vom vedea cum a fost ajutată!
Roza
avea opt ani când familia ei a fost forțată să locuiască într-un ghetou din
Ucraina în timpul Holocaustului. Nouă oameni locuiau într-o casă micuță. A
izbucnit prima rundă de tifos și nu erau medicamente. Împărțeau cu toții o
zdreanță roșie cu care își răcoreau febra.
Roza a
spus că ea și ceilalți copii evrei lucrau pentru naziști la o fabrică din
apropiere toată ziua pentru câteva coji de pâine și puțină supă. Era singurul mod de a găsi hrană.
Dacă nu lucrai, nici nu mâncai. Aveau doar trei lucruri în ghetou: foame, frică
și boală.
După ani buni de la
Holocaust, Roza și-a întemeiat o familie și a făcut parte din marele val de
migrație al evreilor în Israel din 1972.
După tifos, Roza a
făcut meningită și apoi, pneumonie. „Nu-mi vine să cred că am supraviețuit.
Atât de mulți au murit...” a spus ea. „După ce am fost eliberați,
supraviețuitorii au ajutat la îngroparea corespunzătoare a celor decedați.”
Acum e văduvă și o
dor spatele și piciorul, ceea ce o face să umble cu greu. „Am aceste dureri de
mulți ani. Multe zile nu pot merge nici 20 de metri fiindcă trebuie să mă
opresc. Mă limitează foarte mult.”
E atât de important
să știm că vă amintiți de noi și că nu suntem uitați! E un sentiment minunat.
Vă mulțumesc mult!” a mai spus ea.
CBN Israel i-a
cumpărat Rozei un cadru special cu șezut, așa încât să se poată odihni atunci
când simte nevoia.
„E o reală plăcere să
pot ieși din nou afară și să nu mă mai îngrijorez că mă doare sau că pot
cădea.” a declarat femeia.
I-am adus Rozei și
alimente și am petrecut timp cu ea. „Îmi place mâncarea și sunt recunoscătoare
pentru toate lucrurile pe care le-ați făcut pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.