Prin harul lui Dumnezeu am avut un timp minunat zilele trecute. Desigur că un timp minunat poate însemna vacanță, weekend prelungit, croazieră în Pacific și toate acestea sunt bune și de dorit, însă eu cu încă câțiva frați am petrecut un timp special, iar eu îl numesc și minunat, în câteva penitenciare din România.
De ce îl numesc timp special? Pentru că am avut parte de întâlniri cu persoane speciale. De ce consider acest timp minunat? Pentru că am avut șansa să întâlnesc oameni minunați. Da, în pușcării am avut șansa să întâlnesc unii dintre cei mai minunați și speciali oameni pe care i-am întâlnit vreodată.
Din nou zic că prin harul lui Dumnezeu (pentru că altfel nu se poate) am avut posibilitatea ca în ultimile câteva săptămâni să putem vizita peste 15 penitenciare, în care am putut întâlni în persoană peste 1000 de deținuți. E normal ca cei care vor citi aceste rânduri să aibă câteva întrebări, precum: ce facem noi când mergem acolo? de ce vizităm acești oameni? cine sunt aceștia? de ce ne preocupă astfel de persoane care în marea lor majoritate au comis infracțiuni? și întrebările pot continua…
Voi începe să răspund la câteva dintre ele. De fapt, aceste întrebări îmi sunt adesea adresate de cei care rămân nedumeriți în fața unor astfel de acțiuni.
Motivația mea principală și personală se găsește în Biblie, în Matei 25, Iisus Hristos se identifica cu deținuții, cu tot soiul de deținuți, nu doar cu cei închiși pentru infracțiuni rutiere sau economice, ci cu tot soiul de oameni greșiți. Mai mult, spune Mântuitorul că: am fost în temniță și ați venit pe la Mine. De aceea, veți intra în Împărăția lui Dumnezeu pentru că ați venit pe la Mine. Pănă aici este clar, aceasta este marea parte din ceea ce mă motivează să vizitez deținuții. În plus față de acest lucru, mai este ceva, și anume: o credință tare, aproape de nezguduit ca orice om, oricât de rău ar fi, poate să fie schimbat, poate fi reabilitat, poate fi un alt om prin înnoirea care vine din a-L cunoaște pe Iisus Hristos. De unde știu asta? O știu pentru că am experimentat personal această schimbare și știu negreșit că funcționează! Mă motivează și faptul că la rândul meu am beneficiat de vizitele altor voluntari pe vremea când eram de partea cealaltă, știind astfel cât de importante sunt aceste vizite și cât de mult ajută la ridicarea moralului deținuților.
Încredințarea mea este că omul are valoare, indiferent de poziția socială, de mărimea lui, de câți bani are sau nu are, de funcția care o ocupă în privat sau la stat, indiferent cu ce partid politic simpatizează, oricine ai fi sau crezi că ești, vreau să-ți spun acum, ca înaintea lui Dumnezeu, toți suntem exact la fel, dar exact la același nivel sunt oamenii înaintea lui Dumnezeu. Boschetarul din colțul străzii sau Donald Trump au aceeași valoare înaintea ochilor lui Dumnezeu. Biblia spune că Dumnezeu nu are în vedere fața omului. De ce cred asta? Pentru că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit să moară pentru fiecare dintre noi, oriunde am fi și oricine am fi. Mi-a zis cineva odată că dacă pe pământ ar fi existat un singur om, Iisus Hristos tot ar fi venit să moară pentru el, pentru unul singur, bun sau rău, hoț sau cinstit, cu carte sau analfabet, bogat sau sărac, șef de instituție sau șomer, 50 sau 150 de kg. Indiferent cine suntem, unde ne aflăm, care este povestea vieții noastre, Dumnezeu ne iubește și avem valoare în ochii Săi.
Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci reabilitarea lui – acesta este un alt adevăr. Dumnezeu ar fi putut să-l distrugă pe păcătos, însă nu a făcut-o din dragoste, a trimis pe Unicul Său Fiu ca răscumpărare pentru cei greșiți. Câtă dragoste ne-a arătat El prin acest gest nemaipomenit.
Ce găsești după gratii? Găsești tineri ca și copiii tăi, găsești femei exact ca și mama, soția sau sora ta, găsești bărbați precum soțul sau fratele tău, găsești oameni cu două mâini și două picioare, exact ca tine. E drept că cei mai mulți de acolo au greșit, spun cei mai mulți pentru că sunt ferm convins că sunt și oameni nevinovați, puțini ce-i drept, dar există. Așa cum spuneam, ei au greșit… ok! Se ridică întrebarea: ce e de făcut? Sunt multe lucruri pe care societatea ar trebui să le facă cu privire la cei închiși, însă pricipalul lucru care trebuie făcut este ca societatea să-i accepte și apoi să-și dorească să-i sprijine în drumul lor către revenirea spre libertate. Acest subiect însă îl voi dezbate mai pe larg într-un articol viitor.
Revin la întrebarea: ce facem noi când mergem acolo? În această echipă de voluntari sunt doi frați care cântă cu acordeonul, iar unul cu vocea. Așadar, le cântăm deținuților, în această perioadă colindându-i, astfel vestindu-le vestea bună a nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Tot când ne întâlnim cu ei discutăm deschis despre subiecte de interes, cu privire la viată în general, încurajându-i de cele mai multe ori și credeți-mă că din experiență vă spun, face mult o încurajare într-o astfel de situație. Povestim cu ei din experiențele noastre de viată și noi ca și cei mai mulți dintre ei am făcut greșeli, însă asta nu trebuie să ne doboare, pentru că sunt mulți cei care, ajungând în pușcărie, sunt năpădiți de gânduri dintre cele mai negre și întunecate. Astfel încercăm să le spunem că mai există viitor, mai există speranță și că Dumnezeu poate fi acea alternativă pentru o viață schimbată, la care ei nu s-au gândit poate vreodată. În mare parte, asta facem în acele două ore care ne sunt, de regulă, acordate să putem socializa cu deținuții. Apoi, cum a fost cazul ultimelor vizite, dacă Dumnezeu binecuvântează, le ducem și câte un pachețel cu câte un dar la care ei se bucură enorm, pentru că realitatea este că cei mai mulți nu sunt căutați nici de familii, nici de altcineva.
Dorința de a face toate aceste vizite vine din inimă. Sunt călătorii care durează și câte 10 zile, timp în care suntem plecați de acasă, de lângă familie, un lucru greu de înfăptuit, cel puțin în dreptul meu, deoarece am lipsit mult timp din mijlocul lor. Acum, cerându-le să mă înțeleagă pentru că din nou trebuie să lipsesc. Apoi toate aceste drumuri costă bani, de la motorină la cazare și mâncare, peste tot trebuie plătit. De asemenea, întâmpinăm tot felul de alte piedici, însă, așa cum am zis, mergem voluntar pentru că iubim pe Domnul Iisus și iubim pe oameni. Până acum toate cele necesare au fost puse la dispoziție de Dumnezeu, care ne dă toate cele de trebuință și mai mult decât atât, o face pe soția mea să mă înțeleagă și chiar să mă susțină și mulțumesc Domnului pentru asta.
Desigur că acesta este doar începutul. Ne dorim să facem astfel de activități de voluntariat și în anul 2019. Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul autorităților din sistemul administrației penitenciarelor, dorim ca în anul ce urmează să putem organiza mai multe astfel de întâlniri.
Mă voi folosi de acest prilej și cred că nu greșesc prin faptul că doresc ca, atât personal, cât și în numele colegilor mei, să mulțumesc autorităților, în mod special domnilor sau doamnelor directori ai locurilor de deținere, unde am fost primiți cu multă bunăvoință și unde ni s-a oferit sprijin.
De asemenea, cer sprijin în rugăciune celor care cred în puterea rugăciunii, motivul principal fiind acela ca Dumnezeu să atingă inimile celor închiși cu Cuvântul Său și să ajute pe cei care își doresc cu adevărat să-și schimbe viata. Apoi ne rugăm ca Dumnezeu să înlesnească o colaborare cât mai strânsă cu autoritățile, dar și cu alți voluntari pentru ca acest gen de activitate.Desigur că nădejdea noastră este toată în Dumnezeu, care cunoaște atât inimile noastre, cât și toate celelalte lucruri, un Dumnezeu care ajută, sprijină, mângăie și care este gata oricând să schimbe vieți. În El ne încredem și știm că nu vom da greș.
Ținând cont că este sfârșitul anului 2018, vreau să mulțumesc lui Dumnezeu pentru acest an, vreau să mulțumesc celor apropiați, familiei, bisericii de unde aparținem, celor care au fost cu noi în momentele grele dar și în cele frumoase. Mulțumesc celor care mă iubesc și celor care mă iubesc mai puțin sau deloc. Dumnezeu să binecuvânteze pe toți în principal cu o inima bună.
Un an nou binecuvântat!!!
Ghiță Ignat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.