Oricare dintre noi,
de-a lungul vieții, ajunge să sufere o dezamăgire amară. Ai încredere într-o
persoană care se dovedește nedemnă de încrederea ta. Contezi pe niște bogății
și acestea dispar. Iacov din Vechiul Testament a muncit din greu șapte ani pentru
a dobândi mâna iubitei lui Rahela doar pentru a afla în ziua nunții că a fost
păcălit de socrul său, Laban. După șapte ani de trudă el n-a ajuns s-o
îmbrățișeze pe Rahela, ci pe mai puțin frumoasa ei soră, Lea (Genesa 29:25). Am
crescut, am învățat, am deprins un meșteșug sau o profesie, doar pentru a afla
cât de puțin apreciată este munca pe care o facem. De multe ori putem fi
înlocuiți de o mașină. Uneori oameni cu mai puține cunoștințe ne iau locul. Cu
costuri mari, am crescut copii nutrind speranța ascunsă că ne vom putea baza pe
ei la bătrânețe. În cel mai bun caz, doar pleacă departe și își văd de viețile
lor. În cel mai rău, ne aduc durere. S-ar putea să ne fi dedicat cu totul unui
ideal politic, doar pentru a descoperi mai târziu, chiar cînd acest ideal a
triumfat, acesta a fost doar iluzoriu. Câți comuniști s-au sacrificat sincer
pentru a construi societatea comunistă ideală, doar pentru ca în final să fie
uciși de către proprii lor tovarăși.
Biblia ne învață că
nu suntem singurii care suntem dezamăgiți. Și îngerii sunt dezamăgiți. Domnul
Iisus spune, “este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur
păcătos care se pocăiește” (Luca 15:10.) Cât de mult trebuie să se fi bucurat
îngerii când Iuda Iscarioteanul a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli.
Și ce rău trebuie să le fi părut aflând că l-a trădat pe Fiul lui Dumnezeu.
S-ar putea ca îngerii să se fi gândit că Îuda Iscarioteanul, unul dintrei cei
doisprezece apostoli aleși de Iisus Hristos, are curajul să se ducă la preoții
cei mai de seamă, și că le va spune despre Mântuitor, Iisus Hristos. Îngerii
s-or fi gândit că un apostol ar fi avut curajul să se ducă și să apere adevărul
în fața fariseilor. Îngerii, sau poate chiar tovarășii lui Iuda Iscarioteanul,
ceilalți apostoli, poate au crezut că Iuda se dusese special pentru asta la
preoții cei mari. Prin comparație, Ilie s-a dus la regele Ahab să-i spună de
nelegiuirile sale. Sfîntul Ioan Botezătorul l-a acuzat fățiș pe regele Irod și
Domnul Iisus i-a numit pe față pe fariseii din templu, “pui de napârci”. Deci
acum, unul dintre apostolii lui Iisus, Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții
cei mai de seamă. Nu s-a dus să-L mărturisească pe Hristos ci, să-l trădeze pe
Hristos. Îngerii se bucură când un păcătos se căiește și, prin urmare, ce mare
trebuie să fie disperarea lor când credinciosul renunță la credință.
Până și Dumnezeu
ajunge să fie dezamăgit. Citim în Isaia 1:2 “Ascultați, ceruri, și ia aminte,
pământule, căci Domnul vorbește. Am hrănit și am crescut niște copii, dar ei
s-au răsculat împotriva Mea.” Isaia scrie mai departe, “Preaiubitul meu avea o
vie pe o câmpie foarte mănoasă. I-a săpat pământul, l-a curățat de pietre și a
sădit în el vițele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei și a săpat și
un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-i facă struguri buni, dar a făcut
struguri sălbatici ”(Isaia 5:1-2) În parabola lucrătorilor tocmiți la vie
(Matei 21:33-41), proprietarul viei având de a face cu lucrători nesupuși, ba
chiar criminali, și-a trimis propriul fiu pentru a restabili pacea. El și-a
spus, “Vor primi cu cinste pe fiul meu.” Parabola continuă, “Dar vierii, când
au văzut pe fiul, au zis între ei: "Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm
și să punem stăpânire pe moștenirea lui. Și au pus mana pe el, l-au scos afară din
vie și l-au omorât.”
Fiul lui Dumnezeu a
cunoscut întunecarea minții care te cuprinde în momentele de disperare, El
strigând, "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?".
Mulți creștini aflați în disperare au strigat la fel, și, cunoscând viața
oamenilor din punctul lor de vedere, El devine un preamilostiv Mare Preot, unul
care ne înțelege. Când Diavolul ne acuză în fața judecații lui Dumnezeu, IIsus
este Mijlocitorul nostru și îi spune Diavolului, "Ai fost vreodată om? Ce
știi tu despre om? Eu știu pentru că Eu am fost om." Iar El s-a și înălțat
într-un corp de om slăvit. El cunoaște puterea ispitei și cât de greu este să
mergi pe calea Domnului. Chiar dacă un om a păcătuit, a făcut greșeli, dacă el
are o scânteie de speranță în inima lui și se întoarce către Domnul, Dumnezeu
îl va privi cu dragoste. Domnul Nostru descoperă tot ce este frumos în noi și
ne face frumoși prin dragostea Lui, Dumnezeu își ține legământul și îndurarea
asupra celor care Îl iubesc. Creștinii cred că nădejdea aceasta “nu inșală,
pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul
Sfânt care ne-a fost dat.” (Romani 5:5)
Am trăit și am văzut
dragostea miraculoasă revărsată în inimile creștinilor. Împreună cu numeroși
creștini am îndurat 14 ani în închisorile comuniste românești. Această cruce
grea ne-a dat posibilitatea să cunoaștem o dragoste pe care n-am cunoscut-o
înainte. Eram în închisoarea comunistă Tirgul-Ocna. În dreapta mea era starețul
unei mânăstiri, pe nume Iscu. Fusese atât de bătut și torturat încât se afla pe
moarte, agonizând. În stânga era un comunist care torturase deținuți, chiar cel
care era cauza morții starețului. Nu este adevărat comuniștii sunt
anti-creștini sau antisemiți. Sunt pur și simplu “anti”. Este o “religie a urii”.
Ei sunt împotriva tuturor, chiar și a propriilor tovarăși. M-am aflat în
aceeași celulă cu ofițerul de poliție secretă care mă interogase pe mine.
Tovarășii lui îl bătuseră la tălpi. Acum, ucigașul preotului, un fost
communist, se afla de cealaltă parte. Fusese torturat groaznic încât și el era
pe moarte. Starețul era tăcut, fericit, increzător că mergea în ceruri.
Ucigașul m-a trezit în timpul nopții și a spus, "Roagă-te pentru mine, ce
pot să fac?". Atunci l-am văzut pe preot, în agonie, sprijinit de alți
doi, venind încet, cu mare greutate, către cel care îl torturase. L-a mângâiat
pe cap și a spus, "Erai tânăr. Nu știai ce faci. Te iert din toată inima,
și Iisus este cu siguranță, mai bun decât mine. Dacă eu pot ierta, Iisus poate
ierta mai mult decât mine. Doar crede, doar căiește-te." Ucigașul l-a
primit pe Domnul Nostru. Preotul a primit spovedania lui și i-a dat iertarea.
S-au sărutat unul pe celălalt si au murit în aceeași zi, mergând mână în mână
la ceruri. Scriitorul Psalmului exclamă: “Întocmai cum auzisem spunându-se,
așa am văzut,” deci nici o dezamăgire. Apostolul Ioan scrie: “Toate
lucrurile au fost făcute prin El.” (Ioan 1:3) Înainte de a fi ucis cu pietre,
Sfântul Ștefan “plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava
lui Dumnezeu, și pe Iisus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” Ștefan a
rostit ultimele lui cuvinte despre cei ce-l torturau, “Doamne, nu le ține în
seamă păcatul acesta!” (Faptele Apostolilor 7:55-60). În dezamăgirile noastre,
precum creștinii persecutați suntem încurajați să luptăm pentru a intra în
Orașul Dumnezeului nostru, Regatul Ceresc. Întocmai cum auzisem spunându-se,
așa vom vedea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.