joi, 17 mai 2018

✡ Alexandru Munteanu 🔴 România a luat decizia cea bună, dreaptă și curajoasă; țara noastră trebuie să fie un aliat și un susținător al Israelului. Totuși, aceasta nu trebuie să ne facă să admirăm într-un mod naiv, prostesc sau chiar idolatru politicienii din România pentru că aceștia nu gândesc aproape niciodată în interesul națiunii, ci doar în interesul propriu...

România și alte țări blochează o declarație comună a UE privind mutarea ambasadei SUA la Ierusalim
Ceea ce în urmă cu câteva zile era o informație pe surse s-a dovedit a fi ceva adevărat. Potrivit cotidianului Times of Israel care citează un alt cotidian israelian, Channel 10, România, Cehia şi Ungaria au blocat planurile de adoptare a unei declaraţii comune a Uniunii Europene prin care se condamna mutarea Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim.
Potrivit Mediafax, scopul acestei declarații elaborată la inițiativa Franței era acela de a prezenta un front unit european împotriva acţiunii Washingtonului. Mai mult decât atât, acest document urma să stipuleze interdicția pentru cele 28 de state membre ale UE de a-și muta ambasadele pe care le au în Israel, de la Tel Aviv la Ierusalim. În urma deciziei celor trei țări, Autoritatea Palestiniană a amenințat că acestea vor suporta toate consecințele care vor urma, în special în privința relației lor cu lumea arabă și cea islamică.
Trecând peste amenințările arabilor ce își spun palestinieni, voi analiza mai departe dedesubturile acestei situații pentru a avea o imagine clară a actorilor și a nu ne lăsa duși de nas. În primul rând, pentru cei care nu cunosc acest lucru, în cazurile precum acesta, Uniunea Europeană are nevoie de votul pozitiv al tuturor țărilor fiind o decizie care se adoptă doar dacă există unanimitate. Dacă un singur stat s-ar fi împotrivit, totul ar fi căzut. În privința acestei declarații, s-au împotrivit trei state. 
Putem spune că decizia României este oarecum surprinzătoare având în vedere că până acum nu s-a poziționat contrar deciziilor Uniunii Europene, statul nostru nefiind unul care să-și impună punctele de vedere în fața acesteia. Puțin mai târziu vom vorbi și despre taberele care s-au format pe plan intern în urma acestei decizii, dar pentru moment mă rezum la a declara că, din punctul meu de vedere, decizia a fost una foarte bună pentru România ca națiune, mai ales din punct de vedere biblic (chiar dacă conducătorii nu sunt conștienți de acest aspect), țara noastră refuzând să se împotrivească Israelului și alegând să stea de partea acestuia (vezi Geneza 12:3) cu toate că se știe că Uniunea Europeană nu este tocmai un prieten al Israelului. De asemenea, prin această decizie România a refuzat să se împotrivească Statelor Unite ale Americii. 
Este adevărat că România beneficiază foarte mult economic de pe urma apartenenței la Uniunea Europeană, dar nu trebuie ca ”în numele Europei” să susțină aberațiile diferitelor puteri europene. În ciuda declarațiilor președintelui Iohannis, care de altfel s-a arătat deranjat de această decizie a guvernului, nu consider că refuzul de a lua parte la corul anti-SUA (mai ales de când președinte e Donald Trump) și anti-Israel este ”euroscepticism” sau ”antieuropenism.”
În cazul în care cei nu puțini care s-au isterizat la aflarea acestei decizii uită (cu precădere din rândul tinerilor care se cred ”educați” și ”progresiști”), securitatea României este asigurată de către puterea militară americană și nu de antiamericanismul franco-german. În cazul în care aceștia uită, le reamintesc că cea mai mare contribuție la NATO (care ne protejează granițele de est și de marele dușman de la răsărit) o are SUA, pe când Germania continuă să refuze să aloce cei 2% promiși organizației, dar tot aduce în vedere formarea unei armate comune europene. Condusă de către cine? De către ei care tot cochetează pe la spate cu rușii cu care au tot felul de interese? Nu, mulțumim. În cazul în care aceștia uită, le reamintesc că Europa că nu e în stare să își protejeze proprii cetățeni de amenințarea islamului radical, dar are pretenția să fim anti-americani și anti-israelieni. Are această pretenție în timp ce președintele Comisiei Europene (puterea executivă a Uniunii Europene) participă la manifestările dedicate lui Karl Marx, cel care a pus bazele comunismului, în orașul său natal cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea acestuia unde a mai și declarat că astăzi lui Marx i se atribuie lucruri de care nu a fost responsabil, cu referire la atrocitățile pe care le-au săvârșit regimurile comuniste conduse de ideologia a cărei baze le-a pus. Incredibil! Liderii Uniunii Europene sunt niște lideri extrem de slabi și lași. Faptul că cei care conduc astăzi Guvernul României sunt corupți și ticăloși nu schimbă cu nimic această realitate. 
Și așa ajungem la problemele interne generate de această situație. Ca și în cazul memorandumului legat de mutarea ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, președintele României, Klaus Iohannis, și-a exprimat dezacordul și indignarea cu privire la acest lucru, unul din motive fiind acela că nu a fost consultat în privința acestor decizii. De asemenea, Iohannis a acuzat gestul ca fiind unul anti-european și eurosceptic. Începem întâi cu dânsul. Cum am spus mai devreme, nu consider că refuzul de a lua parte la corul anti-SUA (mai ales de când președinte e Donald Trump) și anti-Israel este ”euroscepticism” sau ”antieuropenism”, dar în ceea ce privește consultarea sa consider că are dreptate, mai ales că președintele este cel responsabil cu politica externă a țării. Chiar dacă nu ar fi căzut de acord, era bine, cinstit și corect să-l fi informat despre intenția de a bloca declarația Uniunii Europene. Dar de ce refuză coaliția de guvernământ formată din PSD și ALDE să îl consulte? Pentru că îi cunoaște poziția contrară, dar și pentru că are anumite interese. 
Nu-l suspectez pe Iohannis de a avea sentimente negative sau de ură față de evrei. Din contră, acesta a avut mai multe ocazii în care a omagiat evreii fiind chiar și premiat de către Federația Comunităților Evreiești din România. Astfel, consider că reacția dezaprobatoare a lui Iohannis își are originea în faptul că acesta nu dorește ca România să se ralieze unei cauze, ci să păstreze o atitudine cât mai neutră astfel încât să nu afecteze relațiile cu nicio parte. Pe scurt, nu ne mutăm ambasada la Ierusalim, dar continuăm să avem relații bune și cu UE, de care depindem economic, și cu Israel, dar și cu țările arabe. Deși aceasta este o cale confortabilă, ca și creștin nu pot fi de acord cu ea, ci cu calea biblică, chiar și la nivel diplomatic, chiar dacă asta îți poate atrage dezaprobarea și ura lumii. 

De cealaltă parte, am văzut oameni care păreau creștini practicanți (evanghelici în acest caz) și care au început să-și arate admirația cu privire la președintele PSD atunci când a fost scandalul cu mutarea ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Consider acest lucru a fi o naivitate ieșită din comun, prostie chiar. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie, în ceea ce privește susținerea Israelului de către coaliția de guvernare, am toate motivele să fiu circumspect cu privire la motivațiile reale acestei susțineri, mai ales dacă privim la unele mișcări politice pe care liderul principal al acestei coaliții le-a făcut în ultimul an. Înainte de a ne arăta admirația față de acești conducători, pentru care trebuie să ne rugăm cum ne învață Biblia (1 Timotei 2:1-4), nu trebuie să uităm că mare parte din ei sunt implicați din plin în fapte corupte și fac parte dintr-un cerc profund corupt care au jefuit și continuă să jefuiască țara și poporul (nu că poporul ar fi vreun sfânt și nu e vinovat) și care încearcă să instaureze oficial domnia nelegiuirii și a furtului din banul public în România după cum am văzut în ultimul an și ceva. 
Văzând toate aceste mișcări, ceea ce cred este că PSD încearcă din răsputeri să iasă din izolarea internațională căutându-și aliați. De asemenea, astfel pot încerca să ajungă la administrația Trump luând decizii favorabile acesteia și în ton cu politicile pe care aceasta le promovează pentru ca, mai apoi, să obțină susținerea acesteia și să poată face ce vor în țară fără avertismente de la aliatul de peste ocean. Acesta cred că este scopul lor principal și nu vreo susținere sinceră a poporului evreu venită din credința biblică. 
Ținând cont de toate acestea, care este concluzia? Consider că în acest caz România a luat decizia cea bună, dreaptă și curajoasă și că țara noastră trebuie să fie un aliat și un susținător al Israelului. Totuși, aceasta nu trebuie să ne facă să admirăm într-un mod naiv, prostesc sau chiar idolatru politicienii din România pentru că aceștia nu gândesc aproape niciodată în interesul națiunii, ci doar în interesul propriu. Pe deasupra, vedem cum arată țara sub conducerea lor. Nu că poporul nu ar avea vreo vină.
Alexandru Munteanu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.