Urmare a acestei declaraţii, un club din Cluj a decis să ANULEZE un concert al trupei cu pricina. Nu există date că responsabilii clubului au luat la bani mărunţi playlist-ul de concert al trupei atunci cînd şi-au „motivat” decizia: „Noi credem că scena nu ar trebui să fie o rampă pentru promovarea mesajelor rasiste sau xenofobe şi nu vrem să ne asociem imaginea cu sistemul de valori în care Sişu şi Puya cred. Noi credem în muzică şi în căsătorii fericite. Straight sau gay…”
Un judecător din Cluj, mare luptător pe frontul nediscriminării şi susţinător vocal al toleranţei, salută gestul reprezentaţilor clubului: „Club în Cluj-Napoca dă o lecţie tare de nediscriminare. Bravo lor!” Cînd i-am atras atenţia că ANULAREA unui concert pe motiv de convingeri personale (care nu contravin cu nimic Codului Penal sau Codului Civil!) se cheamă cenzură, judecătorul clujean adaugă într-un comentariu: „Mie îmi place ce au spus. Intoleranţa şi ura nu au ce căuta în artă. Ideologiile sunt depăşite de postmodernism. Omul trebuie respectat chiar dacă e diferit. Asta e.” Şi insistă: „Mie nu mi se pare că dacă eşti intolerant cu intolerantul comiţi ceva rău. Din contra.” Adică exact ce NU au făcut şefii clubului respectiv care nu au respectat omul diferit în opinii şi au anulat o prestaţie artistică.
Foarte interesant. Adică judecătorul, anume domnul Cristi Dănileţ, (Vezi aici alte articole despre Cristi Dănileţ, Nota Red.) a hotărît DEJA şi EXCLUSIV pe baza deciziei unui club şi a unui „Manifest” (care nu conţine NIMIC ilegal) că Puya şi Şişu sunt intoleranţi şi că sunt reprezentaţii unei ideologii. Justiţia Postmodernă a decis la ceas de seară, pe Facebook, în aplauzele corului de susţinători, că cei doi sunt intoleranţi, agenţi ai urii, promotori ai unei ideologii nedorite şi că anularea concertului este „o lecţie tare de nediscriminare”. Aşa se face justiţie în Minunata Lume Nouă?
La cîteva minute după intervenţia mea şi după comentarea pe propria pagină a argumentaţiei domnului Dănileţ, acesta nu a găsit altceva de făcut decît să mă blocheze. Dincolo de reacţia de tip „îmi iau jucăriile şi plec”, demnă de grădiniţele patriei, grupele mici, rămîne gustul amar lăsat de ipocrizia celor care declară primatul toleranţei, al dezbaterii de idei libere, al nediscriminării opiniilor, dar care, în realitate, aplaudă decizii cu parfum dictatorial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.