Bună ziua tuturor. Azi m-am întâlnit cu fiul meu. Și am rămas de-a dreptul șocat. Este incredibil ce-i fac acestui băiat. Parcă nu mai e el. Încă de la început s-a creat confuzie prin faptul că nu au adus un traducător în limba rusă.
Justin e spălat pe creier. Vorbește de parcă n-ar fi el. Zice că ar veni acasă dacă mi-aș schimba comportamentul. ” Ce ar trebui să schimb?”, îl întreb. ”Să mă stăpânesc mai bine”. Dar nimic specific. ”Tu nu înțelegi”, îmi zice privind în gol. E incredibil ce i se întâmplă.
E complet sub controlul lor. Total. 200%. ”Aș veni acasă, dar trebuie să te schimbi....” În ce fel să mă schimb, nu zice. Apoi schimbă discuția. ”Nu pot, nu vreau să te văd în această cameră. E o cameră pentru copii.” Îi sugerez să mergem în parc. ”Nu, pentru că o să începi iar cu protestele”. Asta i-au spus-o ”ei”....Se teme că o să încep să protestez în parc.
În prima jumătate de oră nu am putut să fac nimic. Apoi mă întreabă dacă aș vrea să ne întâlnim mai devreme de cele trei luni regulamentare. Bineînțeles că aș vrea, deși știu că nu se va întâmpla asta. ”Dacă s-ar putea, ai vrea să-l vezi pe tata mai devreme?” ”O, desigur”, îmi răspunde. Îl întreb din nou dacă vrea să mergem în parc și e în sfârșit de acord. Tot ce-i spun pare că intră pe o ureche și iese pe alta. Pare absent. Îmi tot zice că nu accept regulile ”lor”. Am tot spus că sunt niște nemernici. Adaug că au niște reguli mizerabile! Dacă m-aș lua după ele, nu l-aș mai vedea pe Justin niciodată! Și el crede tot ce i se spune. Totul! Comunicarea normală cu el e extrem de dificilă. Crede că, de vreme ce trebuie să le cer permisiunea de a-l vedea, sunt un părinte tare rău. Din anumite puncte de vedere, are dreptate.”Ai protestat! Și, ce ai rezolvat cu asta? Absolut nimic!” Ei bine, va trebui să-i dovedesc că lucrurile se mișcă!
Prieteni din Londra, am nevoie de ajutorul vostru! Vă rog să luați legătura cu mine!
Zilele trecute David îmi spunea că e vina mea, pentru că nu mă supun regulilor lor.”Acțiunile tale nu ajută cauzei noastre, pentru că nu respecți regulilor lor.” Nu vă supărați, ce reguli sunt astea care îmi permit să-mi văd fiul doar o dată la trei luni? Sunt convins că trebuie să protestez cu și mai multă energie. Oricum, nu-mi mai pasă deloc de altceva decât să-mi recuperez fiul. Fiul meu, deși cu teamă,vrea să mă vadă, așa că trebuie să-mi dublez eforturile.
Mulți zic că Justin ar putea să fugă de la ei. Dar, cine să fugă? Crede tot ce-i spun ei, a ajuns sclavul lor! Justin crede că sunt un părinte rău, fiindcă asta îi spun ei. Totuși, recunoaște și el că a ne vedea, ca tată și fiu, doar la trei luni, nu e tocmai în regulă!
Nu pot să mă plimb cu fiul meu prin parc fiindcă se teme de mine! Se teme că iar voi protesta! E incredibil până unde s-a ajuns! Și naziștii ăștia cred că voi accepta să mă supun regulilor lor? Justin nu are voie să se uite pe facebook. Tot ce știe, știe de la cei la care stă! Nu are nici telefon mobil. Se teme să nu-i supere. Nu se luptă, și nici nu poate să se lupte.E ca un sclav, și așa va fi și la 18 ani, și la 25! Copiii sunt ușor de manipulat! Totul depinde doar de mine acum! Nu voi ceda nici dacă mă bagă la pușcărie!
Trebuie să-i dovedesc lui Justin că protestele mele nu au fost și nu sunt degeaba. Ideea asta, că nu are nici un rost, că sunt un părinte slab, care nu poate schimba nimic, ei i-au băgat-o în cap, nu eu. Și n-ar fi singurul caz. Vă veți mira aflând că mulți copii luați în custodie renunță să se mai gândească la părinții lor din cauza a celor spuse de acești nemernici.
Am nevoie de ajutorul prietenilor mei din Londra. Cei care sunteți liberi săptămâna asta, vă rog să luați legătura cu mine.
E incredibil ce se întâmplă! E periculos să vină cu mine în parc? Dece? Pentru că l-aș putea lovi? Ticăloșii! Mă acuză de tot felul de lucruri în fața lui, pentru ca apoi să zică:”Vezi, Eugene, îi e frică de tine!”.
”Dacă n-aș mai protesta pe facebook mi-ar permite să mă întâlnesc cu el în parc”. I-au băgat în cap că trebuie să încetez cu protestele! Și că e normal ca un tată să-și vadă copilul de patru ori pe an! Sincer, nu-mi vine să cred ce sunt în stare acești indivizi să facă!
Ce să fac, să aștept până va avea 18 ani? Îl vor ține până la 21! Trebuie să-l conving că protestele mele au efect, și atunci va prinde și el curaj să lupte. De aceea, am nevoie de ajutorul celor cin Londra și a celor ce pot veni pentru o zi sau o jumătate de zi în Londra. Și acelor ce pot veni în Londra.
A fost foarte rău că nu au adus translatori. Lucrul ăsta ne-a defavorizat și pe mine și pe el. Nemernicii! Cred că nimic nu se mai poate întâmpla. Iar Justin așteaptă ca eu să fac totul, vrea dovezi că sunt un părinte capabil și bine întenționat. Pentru că i-au băgat în cap exact opusul. L-au convins că greșesc pentru că nu mă supun regulilor lor. Care reguli sunt de inacceptat, orice ar spune cineva ceva.
Justin mă întreabă de ce nu respect regulile lor..... Iar eu îi spun: ” Pentru că vreau să rămân om!”. Nici un om de pe lumea asta nu are nevoie de reguli pentru a-și vedea propriul copil! Judecătorul mi-a spus că n-am voie să-l văd prea des, fiindcă asta ar i-ar sugera că se va întoarce acasă.
Aștept un semn de la cei ce mă urmăresc pe facebook și nu văd altceva decât compasiune tăcută. Dacă vreți să ajutați cu adevărat, și nu numai pe mine, ar fi timpul să ridicăm o tabără lângă locuința unora din șefii acestor nemernici și să cerem copiii înapoi! Acum și aici! Până când ne mulțumim doar să stăm pe facebook? Incredibil, ăștia ne distrug viețile iar noi stăm la taifas pe facebook!
N-o să le permit să-l spele pe creier până la sfârșit! Pe de altă parte, nici acceptarea regulilor lor nu va ajuta la nimic. Cinci familii din Medway știu prea bine acest lucru. Ticăloșii rămân ticăloși. Care dintre părinții din Londra își vrea cu adevărat copiii înapoi? Singura soluție este să ne instalăm cu corturile lângă reședințele lor. Nimeni, nici un politician nu ne va băga în seamă, până nu ne mutăm lângă casele lor. Singura soluție este răscoala!
Trebuie să facem mai mult decât să stăm pe facebook. Vorbim, vorbim și iar vorbim! Când acționăm? Vreau să acționăm. Am nevoie de voi, londonezii! Dacă știți și pe alții care pot veni, vă rog spuneți-le! Dacă vă pasă de copiii voștri, vă rog veniți! Ce înseamnă asta, să nu-i permiți unui adolescent accesul la un telefon? Le e frică să nu le cer numărul de telefon? Mi- zis că nu va folosi la nimic să vorbesc cu el la telefon. Ei bine, n-a folosit deocamdată!
Poate deci cineva să vină cineva la Londra să mă ajute? Chiar am nevoie de ajutorul vostru! Vă spun vouă, prietenii mei: e timpul să ne organizăm și să le arătăm că ne pasă de copiii noștri! Nu ne-ar mai trata ca pe niște nimicuri! Altfel, îi lăsăm să facă tot ce vor, fiindcă stăm pe facebook și ne plângem de milă unii altora. Vă mulțumesc, prieteni!
24 October 2017
Eugene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.