marți, 28 martie 2017

Curtea Supremă din Danemarca a decis definitiv că slujbele de „căsătorie” pentru cuplurile de același sex, care se oficiază deja în bisericile luterane, nu încalcă Constituția țării și nici libertatea religioasă. În ce măsură luteranismul nordic mai este creștinism, lăsăm altora mai pricepuți ca noi în teologie să aprecieze...

Curtea Supremă a decis definitiv că slujbele de „căsătorie” pentru cuplurile de același sex, care se oficiază deja în bisericile luterane din Danemarca, nu încalcă Constituția țării și nici libertatea religioasă.
Danemarca încheie astfel ciclul de la prima țară care a legiferat „parteneriatele civile” (1 octombrie 1989) la prima țară care conferă absolut toate drepturile, inclusiv o așa-zisă „cununie religioasă”, cuplurilor de același sex.

Unii o vor numi „progres” sau „evoluție”. Noi o vom numi o stare de acută decrepitudine morală, de care Occidentul suferă de decenii, de când teoreticienii Școlii de la Frankfurt au infiltrat mediul universitar european., și ale cărei simptome pot fi decelate ușor de observatorul lucid. Oricum ar fi, drumul parcurs de Danemarca ne arată care este de fapt agenda lobby-ului antifamilie: schimbări incrementale în legislație, însoțite de „asigurări” mereu liniștitoare că „noi nu vom cere niciodată mai mult”.
A crede astăzi, în România, că insistența cu care se solicită legalizarea așa-ziselor „parteneriate civile” are de a face cu moștenirea sau cu vizitele la spital este o naivitate pentru care nu există nicio scuză.
În ce măsură luteranismul nordic mai este creștinism, lăsăm altora mai pricepuți ca noi în teologie să aprecieze.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.