joi, 16 februarie 2017

Perspective noi ale C.E.D.O. pentru noțiunea de viață familială („family life”) în cadrul relațiilor între persoane de același sex...

Recenta viziune în jurisprudența C.E.D.O.[1], privind noțiunea de „family life” recunoscută cuplurilor monosexuale, diametral opusă jurisprudenței clasice a Curții de la Strasbourg, ridică problema aplicabilității și dacă astfel de considerente ale unor decizii CEDO ar fi temei juridic pentru neconstituționalitatea unor articole din legea română (recte art. 277 Cod Civil).

Precizăm că vom analiza aici incidența dreptului izvorât din C.E.D.O. în raport cu art. 277 din Codul Civil[2], urmând ca incidența dreptului comunitar față de articolul național referit să o facem într-un demers viitor.
Încă de la început atenționăm că prezenta nu se referă și nu contestă dreptul la viață privată și ocrotirea sa față de cuplurile de același sex; acestea au aceleași drepturi de începere și dezvoltare a unei relații, la fel ca și orice altă relație heterosexuală și există garantate toate drepturile privind intimitatea sau întreținerea oricăror raporturi sexuale, întocmai ca și în cadrul cuplurilor heterosexuale. Ceea ce considerăm ca prematură aici, este posibilitatea recunoașterii la nivel juridic, de către statul român, a existenței unei vieți familiale pentru relațiile monosexuale, în urma recentei modificări în practica CEDO, de la simpla recunoaștere doar a dreptului la viață privată la recunoașterea vieții de familie („Court’s case-law has only accepted that the emotional and sexual relationship of a same-sex couple constitutes ‘private life’ but has not found that it constitutes ‘family life’” – Schalk și Kopf c. Austria, § 92).
Precizăm că această recunoaștere a unei vieți familiale este foarte importantă, fiindcă ar constitui un fundament și un argument originar, pe termen mediu, pentru recunoașterea și reglementarea Căsătoriilor/Parteneriatelor civile monosexuale încheiate în străinătate, și, în final, pe termen lung, a căsătoriei între persoane de același sex în dreptul românesc. Practic, art. 277 din Codul Civil, care interzice aplicarea în România a căsătoriilor/parteneriatelor civile contractate în străinătate, nu și-ar mai avea rațiunea de a exista. Astfel, dacă art. 277 ar fi găsit neconstituțional și, drept consecință, înlăturat, s-ar ajunge la recunoașterea implicită de către statul român a căsătoriilor/parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex din străinătate, ajungându-se astfel, la eludarea art. 259 alin. 1 din Codul Civil, ce prevede căsătoria doar între un bărbat și o femeie.
Continuarea pe www.culturavietii.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.