Samuel Huntington spunea că linia ce marchează civilizaţia lumii trece prin Transilvania. Adică dincolo de Curbura Carpaţilor ai fi în neantul bunului simţ. Nu-l cred nici pe el şi nici pe Lucian Boia. Ultimul zice că România e ţară de frontieră a Europei. La noi nu începe automat iadul. Dar nici la Vest nu intri în Rai. Nu-l cred nici pe-un senator câmpinean care spune că în prezent nu mai este nevoie de naţionalism. Că UE, globalizarea, au alt spirit de omogenizare a ideii. Nu de nationalism negativ e nevoie. De xenofobie galopantă, de românism de mahala. Ci de patriotism. De românismul frumos, vorba domnului Puric. Pentru că românismul, spunea Mircea Eliade nu se discută. “Nu-ţi poţi discuta destinul biologic; poţi cel puţin să emigrezi sau să te sinucizi”.
Nu cred în mitologia mioritică care ne defineşte ca fiind manolici. Adică damblaua asta de-a dărâma întruna şi de-a construi mai departe. Tocmai datorită ei nu avem nici economie solidă, nici şcoli puternice, nici cultură, nici politică! Şi nici statornicie în Dumnezeu! Nu cred nici pe departe pe Titu Maiorescu care zicea că “decât să ai şcoli slabe mai bine deloc, decât pinacoteci fără artă frumoasă mai bine de loc”. Căci eu sunt de părerea lui Michelangelo: “problema oamenilor nu este că ţintesc prea sus şi eşuează, ci că ţintesc prea jos şi reuşesc!”
Nu cred că România are imagine mondială doar prin Dracula sau Ceauşescu! Că doar astea două personaje ne fac lobby în Panteonul naţional. Dracula e un mit din care Bram Stoker a făcut carieră. Din 1897. Nu e esenţă din chimia noastră socială. Dar ştiu că ticăloşii trezesc mai mult interes ca sfinţii! Asta nu înseamnă să nu producem sfinţi!
Nu-i cred nici pe românii din diaspora ori de-acasă care spun ostentativ pe la colţuri că România e o ţară de doi lei. O ladă de gunoi. O ţară de nemernici. Din care se pleacă nu se vine! Asta e hohot apocaliptic. Distructiv. Dar ştiu că românii rămâm români oricum ar bate vânturile. Şi că românismul nu are termen de valabilitate. Te naşti cu gena asta şi o duci cu tine în mormânt!
Nu cred că România nu se mai vindecă. Asta e o ebola morală ce ne sugrumă pe toţi şi ne “ucide anticorpii pentru viitor”, cum spunea critical literar Christi Crăciun.
Nu-i cred pentru că eu iubesc România! Şi asta e de ajuns... Cine iubeşte încearcă să fie curcubeu oriunde e înorat. Iubesc România pentru că are nu doar curcubee. Ci şi mult Soare! Dumnezeu e încă cu faţa spre ţara mea!
Te iubesc România zică-se cine ce-a zice! Şi asta o spun nu doar de 1 decembrie!
La mulţi ani tuturor românilor oriunde v-aţi afla! Uraţi-vă sănătate, uraţi-vă de bine! Binecuvântările nu sunt fructe. Ci seminţe!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.